“E o boală!”. Bebe Cotimanis, vocea Protv timp de 25 de ani, dezvăluiri în premieră despre despărțirea de postul tv.

Actorul Bebe Cotimanis recunoaște că, în continuare, lumea îl strigă cu numele Varlam, personajul din Lacrimi de iubire pe care l-a interpretat. Astăzi, 18 februarie, la 69 de ani, marele actor mărturisește că plecat de la ProTv pentru că nu se mai regăsea acolo.

Bebe Cotimanis, dezvăluiri exclusive despre viața personală

Astăzi, marele actor Bebe Cotimanis împlinește 69 de ani. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK aflăm motivul pentru care a renunțat la ProTv după 25 de ani și cum nu și-a dorit niciodată să joace vreun rol în mod special. Marele actor ne spune cum și-a cunoscut actuala soție, pe Iulia, și cand a renunțat să se mai teamă de moarte.

Bebe Cotimanis: “Eu iubesc și urăsc cu aceeași pasiune”

La mulți ani, domnule Constantin ‘Bebe’ Cotimanis. Sincer, ce vă doriți cel mai mult de ziua dumneavoastră?

-Nici măcar de ziua mea nu mă pot hotărî ce vreau. Nu mi-am dorit niciodată nimic, doar lucruri mărunte. În rest, ce o vrea Dumnezeu, vreau sănătate pentru mine și toți cei din jurul meu.

Digi24.ro

Ce a făcut papa cu banii economisiți înainte de a muri: „Aproape am rămas fără bani, însă mai am ceva în cont”

Care este cea mai mare realizare a dumneavoastră în acești 69 de ani pe care îi împliniți azi?

-Faptul că i-am împlinit este cea mai mare realizare.

“La 20 de ani eram că în cântecul trupei Voltaj, ‘fără griji și fără bani’ “

Cum era Bebe Cotimanis la 20 de ani și cum este cel de acum?

-Este ciudată întrebarea asta. Mi se cer și acum poze, pentru un nou serial, și mi se cer să fie de la vârsta de 25 de ani. Mi-am dat seama că eu nu mai am poze de atunci, le au prietenii și fostele mele prietene. Nu țin foarte tare la poze și-mi aduc aminte că la 20 de ani eram ca în cântecul trupei Voltaj, “fără griji și fără bani”. Eram tânăr și plin de speranță. Nu m-am modificat foarte mult de atunci.

“În viața mea nu mi-am dorit să joc vreun rol”

Aveți vreun vis secret?

-Nu-mi doresc și nu mi-am dorit nimic, așa cum am mai spus. În viața mea nu mi-am dorit să joc vreun rol și asta poate suna puțin a minciună acum. Am jucat Regele Lear în regia Andreei Vulpe și sper să apucăm, tot împreună, să mai facem o dată spectacolul asta. Poate reușesc până în vârsta personajului. Revenind, jucând atât de mult în teatru și în filme nu am avut timp să-mi doresc ceva în mod special. Am avut, însă, timp să mă îndrăgostesc de rolurile făcute.

Digisport.ro

"Acum pot să plec, e gata!" Încă o lovitură pentru Rapid, după ce Marius Șumudică și-a anunțat demisia

“Pentru foarte multă lume am rămas Grigore Varlam”

Vă mai recunoaște lumea pe stradă după succesul uriaș avut din Lacrimi de iubire?

-Pentru foarte multă lume am rămas Grigore Varlam. Sunt în Anlgia și m-am întâlnit cu niște compatrioți care m-au strigat cu numele personajului. Am jucat roluri la care am ținut și care au avut impact pentru că au legătură cu mine. Cu ceea ce cred eu despre lume și oameni.

“Uneori atașamentul este o boală”

Timp de 25 de ani ați fost vocea postului Pro Tv. Cât de grea a fost decizia de a părăsi corabia?

-Uneori atașamentul este o boală, iar de boala asta eu sufăr foarte puțin. Am depășit momentul fantastic de  repede. După 25 de ani am plecat pentru că nu mă mai regăseam. După plecarea lui Adrian Sârbu multă lume nu și-a mai găsit locul acolo. Nu e nimic grav, după fix 25 de ani am plecat și de la Nottara. Nu am acest atașament. Iar după ce am plecat din Pro, la nici câteva ore am fost sunat să mă duc la Prima Tv. Am plecat fără perspectiva de a-mi găsi ceva mai bun, pur și simplu am făcut-o. Țin foarte mult la independența mea. Eu am fost liber profesionist mereu, așa m-am născut.

Înțeleg că, la 14 ani, ați fugit de acasă cu iubirea vieții de la acel moment.

– Cum am spus mai sus, țin foarte mult la libertatea mea. Cred că dragostea dintre doi oameni durează atâta timp cât ei sunt independenți.

Bebe Cotimanis recunoaște: “Eu iubesc și urăsc cu aceeași pasiune”

Ați iubit femeile de mic și totuși, la un moment dat, ați declarant că sunteți un ‘misogin cât încape’. Cum vine asta?

-Gradul de misoginism vine din faptul că stau foarte mult cu ceea ce iubesc. Între dragoste și ură este o graniță foarte mică. Eu iubesc și urăsc cu aceeași pasiune. Important de știut este că mă împac imediat.

Mama, cea mai mare iubire

Cum a fost relația cu mama dumneavoastră? Câte vă ierta, câte vă trecea cu vederea?

-Mama ne-a educat bine, pe mine și pe frații mei. Eram trei băieți și la noi în casă nu exista niciun scandal. Eu nu țin minte să mă fii certat cu frații mei, poate doar când am decis să ținem cu alte echipe la fotbal. Eu cu Mircea eram steliști iar Laurențiu dinamovist. Am fost crescut într-un spirit anume, mama nu ne-a certat niciodată, nu a ridicat vocea la noi. Aveam 13 ani când a murit tata și atunci mama a trebuit să muncească pentru toți, ne-a crescut singură.

Prima meserie a lui Bebe Cotimanis: “Controlam execuția lucrărilor de consolidare”

Mai țineți minte când ați câștigat primii bani? Și pe ce i-ați cheltuit?

-Îmi aduc aminte foarte clar. Venisem din armată și m-am angajat pe șantier, la control tehnic de calitate, după cutremurul din 1977. La serviciu controlam execuția lucrărilor de consolidare la unele blocuri, după cutremur. Din primul salariu mi-am luat un aparat de făcu sandviciuri calde. Era din inox, foarte greu, și-mi aduc aminte că-l lăsam pornit până se ardeau sendviciurile. Iar la fiecare leafă cumpăram ceva pentru mama, pentru casă. Acum fac același lucru, îmi place să iau pentru casă, nu pentru mine. E ca o boală, mai ales că internetul, acum, facilitează chestiile astea. Multe lucruri utile în casă le fac cadou dacă vreun prieten are nevoie de ele.

Cum este tăticul Bebe Cotimanis? 

-Acum sunt cu Adela la Londra. Nu știu dacă sunt un părinte bun sau rău. Adela spune că sunt cel mai bun tată care ar putea fi și că am fost lângă ea în toate momentele importante.

“Un om cu mintea mea nu știu dacă are de învățat ceva”

Ați trecut printr-un divorț. Ce ați învățat din această experiență?

-Nu am învățat absolut nimic. Un om cu mintea mea, care trăiește fiecare clipă, nu știu dacă are de învățat ceva. Lucrurile mi se par noi, fascinante. Totul mi se pare nou și frumos, fiecare clipă. Poate am învățat ceva dar nu-mi dau seama ce.

Bebe Cotimanis vorbește despre Iulia, soția lui: “Clar a fost dragoste la prima vedere”

Cum v-a cucerit Iulia? Vă mai aduceți aminte de prima întâlnire?

-Clar a fost dragoste la prima vedere, de ambele părți. Acum 7 ani ne-am cunoscut la lectura unei piese, Romeo și Julieta. Am știut, din momentul acela, că vom fi împreună.

Bebe Cotimanis recunoaște: “Nu mă mai apucă nicio spaimă, suntem trecători”

Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră?

-Cel mai greu moment a fost atunci când a plecat mama. Întreaga mea viață și a fraților mei era coordonată în permanență de prezența ei. A fost un moment greu, a intrat în funcțiune gândul “ce este viața și moartea”. De atunci tot ceea ce gândesc despre viață și moarte a căpătat alte dimensiuni. Am făcut apropierea dintre aceste două stări pentur că noi, cu fiecare zi care trece, ne îndreptăm spre moarte. Nu mă mai apucă nicio spaimă, suntem trecători. Zilnic încep să-mi dispară cunoștințele, prietenii.

Despre celebritate: “Am conștientizat că viața mea se va schimba”

A existat vreun moment în viață dumneavoastră când celebritatea vi s-a urcat la cap?

-Nu, am considerat-o ca pe o frumoasă corvoadă. Îmi aduc aminte de primul moment când am fost recunoscut. Eram student și am jucat la UNATC într-o piesă, la clasa maestrului Dem Radulescu. Eram în Piața Rosetti, stăteam la o coadă, prin ’86. O doamnă frumos îngrijită mi-a spus “domnule Cotimanis, o să trebuiască să vă cam obișnuiți cu celebritatea”. A fost primul moment când am conștientizat că viața mea se va schimba. De atunci fiecare întâlnire cu fiecare om care mă apreciază înseamnă o declarație de dragoste. Fiecare spectacol mă încarcă, fiecare repetiție, cred că voi avea putere de muncă mulți ani de acum înainte.

Unde sărbătoriți azi?

-La Londra alături de soția, fiica mea și prieteni care au venit, special pentru mine, din țară. Am fost invitați de prietenii nostri Mădălina și Cezar. Este o mare bucurie dar și o mare durere să ne vedem conaționalii. Am o mare speranță că cei de aici se vor reîntoarce într-o Românie care începe să renască. Și renaște de acolo unde este mai important, din inimă. România mare, pe care o dorim noi, a devenit foarte mare pentru că suntem răspândiți prin toate colțurile lumii. Sufletul celor care vin la teatru este așa de frumos încât simt o reîntregire. Va veni un moment în care vom renaște și momentul se apropie. Trăiască România.