Sucursala din România a companiei Pfizer a dat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, reclamând erori în modul de calcul a unor decizii de impunere.
E război total între Pfizer și statul român, după scandalul vaccinurilor neachitate care a dus la un proces internațional câștigat de compania farmaceutică. De data aceasta, conflictul este unul local și ține de domeniul fiscal.
Pfizer România SRL, societate înregistrată în București și deținută de Pfizer Shareholdings Intermediate SARL și Pfizer Global Holdings BV, a deschis o acțiune în contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel București, în care a chemat în instanță ANAF prin Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili.
Obiectul acțiunii este ”contestație act administrativ fiscal”, aceasta fiind depusă în instanță în decembrie 2025. Primul termen al procesului a fost stabilit la începutul lunii mai.
Nu este prima dată când Pfizer cheamă ANAF în instanță. În noiembrie 2024, Curtea de Apel București a soluționat o speță asemănătoare, în favoarea companiei farmaceutice. Este vorba despre o cerere oarecum neobișnuită pe care Pfizer a depus-o în instanță, prin care a solicitat ca ANAF să-i achite dobânzi de întârziere pentru sume reținute abuziv ca urmare a unor acte administrativ-fiscale desființate.
Potrivit datelor consultate de FANATIK, litigiul s-a referit la un raport de inspecție fiscală din anul 2017, în urma căreia ANAF a stabilit că Pfizer România trebuie să achite peste 22 de milioane de lei:
Pfizer a plătit 17,2 milioane lei și, în paralel, a solicitat recalcularea unor majorări și dobânzi de întârziere. La finalul anului 2017, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a admis contestația fiscală a Pfizer România și a dispus desființarea parțială a deciziei de impunere și refacerea inspecției pentru sumele stabilite anterior.
În perioada februarie – iunie 2018, o altă echipa din partea DGAMC a efectuat un control la sediul Pfizer România. Ca urmare a acestui control, ANAF a emis o nouă decizie de impunere, prin care se stabilesc obligații de:
Drept urmare, statul român a propus companiei farmaceutice o schemă de compensare cu obligații fiscale ulterioare, cu titlu de impozit de profit anticipat, pentru anii 2018 – 2019.
Pfizer România a plusat, iar în 2020 a depus la organul fiscal o cerere privind acordarea unor dobânzi de întârziere în valoare de 1.857.525 de lei. Practic, compania a aplicat aceeași politică de care face uz ANAF atunci când contribuabilii nu-și plătesc la timp sumele datorate. Doar că, de această dată, a pus statul român în situația de a achita penalizări de întârziere pentru sumele reținute pe baza unui calcul eronat.
În februarie 2021, ANAF a răspuns că este dispusă să chite o parte din dobânzile de întârziere, în valoare totală de 530.762 lei. A urmat o corespondență în care cele două părți au mai refăcut calculele, însă tot nu s-au pus de acord asupra sumei pe care ANAF ar trebui s-o achite către Pfizer. Până la urmă, conflictul a ajuns în instanță, acolo unde ANAF a fost obligat să achite către Pfizer suma de 1.256.153 de lei, reprezentând dobânzi fiscale calculate din 2017 și până la data respectivă.
În ianuarie 2025, Pfizer a mai câștigat 1,68 de milioane de lei, reprezentând dobânzi fiscale aferente sumei de 1.689.910,03 lei, calculate din 2021 până la data respectivă.
Compania americană Pfizer deține în România afaceri care s-au dezvoltat spectaculos mai ales în perioada pandemiei de COVID-19. Între 2017 și 2021, societatea și-a triplat cifra de afaceri, ajungând la 2,3 miliarde de lei pe an și un profit de 135 de milioane de lei pe an. În 2024, cifra de afaceri a Pfizer România a ajuns la 1,4 miliarde de lei, iar profitul de 62,3 milioane de lei.
În aprilie 2026, România a pierdut la Bruxelles procesul cu Pfizer, fiind obligată să achite 600 de milioane de euro companiei farmaceutice, după ce a refuzat să mai plătească contravaloarea a 28,9 milioane de doze de vaccin COVID-19. Decizia nu este definitivă, dar este executorie, ceea ce înseamnă că statul român trebuie să achite suma, urmând ca aceasta să fie returnată în cazul în care o instanță superioară ar răsturna decizia de pe fond.