Cel mai recent episod din OLDIES BUT GOLDIES a fost unul de suflet. Horia Ivanovici și Andrei Vochin au vorbit despre cariera ilustră a Iolandei Balaș, pe care au comprat-o cu „Zeița de la Montreal”, Nadia Comăneci.
Iolanda Balaș (1936–2016) a fost una dintre cele mai mari atlete de pe planetă și cea mai valoroasă săritoare în înălțime din istoria sportului românesc. Ea este considerată pionieră a stilului modern în săritura în înălțime și una dintre cele mai mari sportive din secolul 20.
„Este o doamnă care a fost în sportul ei ce a fost Nadia Comăneci în gimnastica”, a început Horia Ivanovici dialogul. „Noi nu am vorbit despre asta, dar este exact formularea pe care aș fi folosit-o eu vorbind despre Iolanda Balaș.
Chiar dacă Nadia a apărut mult mai târziu în sport, când Iolanda Balaș deja se retrăsese, aș putea să fac această comparație și să spun că pentru atletismul mondial, Iolanda Balaș este Nadia Comăneci a atletismului. „Nu ne-am vorbit, dar, pe cuvântul meu, uite, am și scris aici”, a dezvăluit Andrei Vochin. „Om fi gemeni și nu știm”. „Sau suflete pereche”, s-au amuzat Horia și Vochin, la emisiunea OLDIES BUT GOLDIES.
Iolanda Balaș s-a născut pe 12 decembrie 1936, la Timișoara, și a decedat pe 11 martie 2016, la București. „Diabetul i-a făcut mari probleme. Dar, în toată viața ei după ce s-a lăsat de sport a avut mari probleme cu piciorul de bătaie, piciorul drept, din cauza căruia s-a și lăsat de sport, la 31 de ani. Mai putea să concureze.
(n.r. – Numele Iolanda e româncă?) Era și cetățean maghiar. Este etnic maghiar. Imediat după război a primit cetățenia maghiară. E născută în Timișoara în 1936. Era foarte dotată fizic. Mult peste înălțimea unei fete din vremea respective. Venea din doi părinți de etnie maghiară. O familie care s-a dezbinat din cauza războiului. Tatăl a plecat pe front, s-a întors și s-a stabilit în Ungaria. Ea a rămas cu mama ei la Timișoara.
De ce s-a apucat de atletism? Pentru că avea vecini de cartier, de casă, avea niște sportivi, niște atleți și care la un momentdat au invitat-o, mică fiind, au invitat-o la ei în casă să vadă niște reproduceri cu diapozitive sau ce era în momentul ăla, marea performanță a lui Jesse Owens de la Berlin 1936.
Așa s-a îndrăgostit de atletism. Avea să îl și cunoască pe Jesse Owens în 1969, când Ioli Balaș era deja cea mai mare săritoare în înălțime din toate timpurile, și i-a și spus ‘Eu m-am apucat de atletism datorită ție’.
A fost săritoare în înălțime. E prima femeie din România care câștigă aurul la JO și în același timp e prima reprezentantă a atletismului românesc, băieți și fete, care câștigă aur la JO. Asta s-a întâmplat în 1960”, a adăugat consilierul președintelui FRF.
De performanțele colosale ale Iolandei Balaș se leagă și de numele lui Ioan Soter. Acesta din urmă i-a fost antrenor și apoi soț.
„Avea 13-14 ani când s-au cunoscut, i-a devenit antrenor și ulterior i-a devenit și partener de viață până când domnul Soter s-a stins la o vârstă tânără, la 60 de ani”, a povestit Vochin.
Andrei Vochin a rememorat în final performanțele colosale care au pus-o pe Iolanda Balaș pe harta atletismului mondial. Între 1957 și 1969, Iolanda Balaș a „corectat” recordul mondial la săritura în înălțime de 14 ori, de la 1,75 m la 1,91 m.
„De altfel a intrat și în Cartea Recordurilor. Nu doar cu acest număr de recorduri doborâte, ci cu faptul că timp de 142 de concursuri consecutive, Iolanda Balaș n-a fost bătută de nimeni. A luat două titluri olimpice, în 1960 și 1964. La Roma și la Tokyo”, a conchis Vochin.
Acel record mondial de 1,91 a rezistat 10 ani. N-a fost bătut, deși tehnica de bătut în înălțime s-a schimbat nu a fost bătut acel record mondial. Să știm cine a fost doamna Iolanda Balaș, să știm cine am fost în atletismul mondial, în săritura în înălțime și să sperăm că vom avea curând alți sportivi care să sară peste o ștachetă atât de înaltă peste care a sărit doamna Iolanda Balaș” – Andrei Vochin