Editoriale

Editorial alarmă Cornel Dinu. O nouă tocană peste ghiveciul de națională á la nemiruitul Rădoi gelat á la rățoi… Vine Ostereichul, dați cu proba de COVID în fasole și fugiți, măi, hăi, hăi…

12.10.2020 | 11:32
Editorial alarma Cornel Dinu O noua tocana peste ghiveciul de nationala a la nemiruitul Radoi gelat a la ratoi Vine Ostereichul dati cu proba de COVID in fasole si fugiti mai hai hai
ADVERTISEMENT

…Că tocană ne-au dat norvegienii, peste tochitura de la islandezi…

Diferența de educație fotbalistică, tehnicitate, forță, într-un cuvânt valoare dintre noi și norvegieni a fost clară…

…Vreau să cred că nu numai pentru mine, în cel puțin două momente ale execuției publice fără public la care am fost supuși de credincioșii în Odinul lor, zeu și… fotbalistic!

ADVERTISEMENT

Editorial alarmă Cornel Dinu. Antrenament-tocană a haladitului Haalnd printre jaloanele „gălbeșite” din ghiveciul de națională á la nemiruitul Rădoi gelat á la rățoi…

Profesioniști în mai toate domeniile în care-și curg de veacuri o existență mereu demnă, eficientă, echilibrată în a mulțumi toată suflarea nației lor, norvegienii au făcut un bun antrenament printre jaloanele „gălbeșite”.

Ce-i cu noi, ce-ar mai fi de spus? Vai de soarta noastră… COVID ne mai lipsea, la câte „coviltire” încearcă să ne ascundă mizeria morală care ne conduce în toate domeniile.

ADVERTISEMENT

Iar românașii, ca drept de mulțumire arhaică, o suportă mințindu-se peren cu „Las’ c-o să fie bine… Vine Soarele și pe strada noastră…”. …Și nu mai vine… Cel puțin în lumea asta… Poate în alta…

Să ne scurmăm în rana fără vindecare… În minutul 25, primind central o minge din stânga, de la așchia de topor nordic cu nume ciudat sudic, Elyounoussi, haladitul (vezi dex!) ăla de Haaland preia direct printre aracii de picioare ai lui Burcă, e singur, trage, dar reține miraculos unicul profesionist pe care l-am avut pe teren la Oslo, portarul rezervă Tătărușanu. Chiar și așa, fără mingii oficiale în mănuși de luni de zile…

ADVERTISEMENT

În schimb (ce vorbă parșivă și asta… cum adică „în schimb”? În schimb a ce? …Dar așa vine vorba…), în minutul 74 n-a mai ratat și a făcut 4-0, după ce făcuse și 1-0, și 3-0. A preluat pe la 17 metri de poarta tătărușană și i-a luat la înșirat pe vreo trei, patru așa-ziși apărători rădoi.

Plasați ca și având viteză ca mărgelușele cu care se gudură pentru a avea noroc Gigișor Becaliotul prin tribunele de unde-și comandă chilipirul fotbaliator. Mielușel Rățoi știe… Chiar a fost părtaș la multe rele inspirate de la Palat, nu pentru procuratori, ci pentru experți mult mai periculoși a căror nume începe tot cu procuro…

ADVERTISEMENT

Aceste două pătrunderi au fost cele mai semnificativ explicative pentru diferența de clasă, după ce mai avusese încă vreo trei, patru, două transformându-se, cum scriam, în goluri…

Veritabile palme date jefuitorilor siluitori din fruntea adusă în pământ a fotbalului nostru, incapabili măcar să-și bată goliciunile din țeste… să priceapă n-au cum… de ce Haalandul lor valorează la 20 de ani cât toți „incolorii” aleși de-o tocană de praz, veștejit, de nemiruitul ales să conducă naționala, Mielușel Rățoi, fost Mirel Rădoi…

Editorial alarmă Cornel Dinu. Și ei, norvegienii, veneau după o eliminare, în fața sârbilor urmași ai „plavilor” din marea „Jugoslavija”. Dar parcă nu s-a simțit asta în „dansul” lor…

Per total, am fost și noi p-acolo, decor pe lângă norvegienii antrenați numai primele 12 minute de „Lasse” Lagerback, suedezul aflat de numa’ vreo 30 de ani la conducerea unor naționale nordice! Parole d’honneur de fost jucător în echipa națională care, prin anii ’70 bătea la grămadă reprezentativele scandinave la diferență de goluri și mai mare decât cea pe care ne-au tras-o norvegienii aseară.

Care veneau, să nu uităm, după ce sârbii îi eliminaseră pe același stadion, cu câteva zile înainte, din cursa pentru EURO 2020 din 2021. Destul de clar dacă ținem cont că norvegienii egalaseră cu doar câteva zeci de secunde înainte de fluierul devenit astfel de prelungiri.

„Plavii” având, demn de înțeles, toți jucătorii la cluburi din străinătate. Jucând, nu frecând banca, la cluburi din străinătate. Dar crescuți acasă, în cluburile din inima fostei mari „Jugoslavija” de antrenori proveniți din jucători adevărați din „prve divizije u drugih vremena”. Care lucrează de 25-30 de ani cu tineri la echipele lor sârbe…

Numai Milinkovic-Savic valorând cam cât Haaland. Iar dacă adunăm pe câți bani au plecat să evolueze „afară”, contabilizăm drepturile de televiziune ale primei noastre divizii pe vreo zece ani!

E adevărat, însă, și că ți se zbârlește părul când, înaintea meciurilor Iugoslaviei de odinioară și Serbiei de acum, tot stadionul cânta „Djurdjevdan”. Rugăciunea-imn de suflet, spirit și comportament naționalist, închinată Sfântului Gheorghe, apărătorul din ceruri, prin ei, a gliei părintești.

Iar la noi a dispărut și pașnica strigătură împăciuitoare din tribune „Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor!”  Cântare de sălbăticie, inspirată de câteva decenii din birourile care ne-au condus, „sugerându-ne” să ne servim numai cu dezbinare.

Editorial alarmă Cornel Dinu. Cam ajunge să-l mai ascultăm pe gelatul Mielușel Rățoi… Provenit din Mirel Rădoi U21. Cu șanse de revenire, dar fotbalul nu are timp de cenușă-n creștet…

Nu mai intru în amănuntele haosului din creștetul gelat al Mielușelului Rățoi ce a trimis un astfel de ghiveci aseară pe teren. Au făcut-o, au „declamat-o” chiar, au comentat-o atâția alții…

Prefer ades mâncarea cu iz oriental. Dar nu în fotbalul ce-i are „la butoane” pe unii conducători de cluburi, impresari și alte lipitori cu venin de vipere în felul în care ne otrăvesc jocul.

Sub profitabila oblăduire a Burl(e)anului de Dânc… hapsân, a karatistului secretar-șăf SNSPA și a petecului de cauciu(ru)curi ce dă cu roțile fotbalului „iespre” pentru deconturi „văcsite”, zis și Bordescu. De la bordură sau bordel?

Doamne, iartă-mă! Și tu Fecioară Sfântă ce-ai uitat și de fotbalul nostru, ce minge le-aș arunca respectivilor când sunt la prezidiu și neputând să-i pună stop le-ar poci și mai rău mutrele ce au pocit în asemenea hal fotbalul românesc.

Cât despre ropotitorul de cenușă de pe lângă cărarea căpșorului ce nu duce nicăierea, a lui „Iertați-mă că nu mai fac!”, răpus clar de două ori doar de adieri de fotbal dinspre Polul Nord, cam ajunge să-l mai ascultăm.

A strangulat de două ori „cățaua incoloră” a reprezentativei de „țumburucul” căruței ce ne gonește și din lumea a treia a fotbalului european, după ce a dat cu oiștea prin toate gardurile vorbelor de până acum.

Editorial alarmă Cornel Dinu. Fugiți, măi, că vine Ostereichul, dați cu proba de COVID în fasole și fugiți, măi, hăi, hăi…

Da, jucăm miercuri la Ploiasca cu urmașii celebrului „Wunderteam” al lui Hugo Meisl și Matthias Sindelar. De-acolo ne-a venit fotbalul, dar și de la britanici. Când, după Pacea de la Adrianopol, încheiată în 1829, marinarii Regatului Unit al Casei de Windsor au adus bășica pe cheiurile de la „Ibraili”.

Doar la câteva zile după nerozia că „poți câștiga și fără să tragi la poartă”, „încurajându-ți” echipa la o limitare de scor în fața actualei naționale Ostrereich, e mult mai necesar de tras cortina după Rățoi decât scormonitorul băț de chin, băgat în nas după COVID ca să cadă proba în fasolea doar zornăitoare (și) a fotbalului românesc.

Mai rămâne să auzim din gura gelatului Rățoi doar tradiționalul ordin de luptă prin care ne-am așezat istoria noastră învinsă: „Fugiți, mă, că vin și scăparea-i doar dacă vă ascundeți după firele gazonului de la Ploiasca!”. Vine Ostereichul, dați cu proba de COVID în fasole și fugiți, măi, hăi, hăi…

ADVERTISEMENT