Editorial Andrei Dicu despre experimentele făcute pe oameni la spitalul din Vulcan: “Criminalul Dincă se hlizește pe aici, viu și nevătămat. Trăim cu toţii într-un Auschwitz!”

opiniile fanatik
Andrei Dicu   
în Editoriale
23/07/2020, 17:12
Editorial Andrei Dicu despre experimentele făcute pe oameni la spitalul din Vulcan: “Criminalul Dincă se hlizește pe aici, viu și nevătămat. Trăim cu toţii într-un Auschwitz!” opiniile fanatik
Experimente făcute pe oameni la spitalul din Vulcan

Când eram copil, într-o zi am simțit că am prins-o în flagrant delict pe Muma Pădurii, fierbând o strachină cu aripi de Îngeri. Punea ardei iute, ridichii de lună, dulceață de cireșe, adăuga foi de tarhon, sare grunjoasă, kilograme de piper și totul era stropit cu lapte de nou-născut și înăbușit cu strănut de bătrân. Îi plăcea antiteza asta, bizară, între iute și dulce, între copil și vârstnic. Un echilibru perfect al distracției morții…

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, niște petardați mintal au creat lagărul de la Auschwitz. Muma Pădurii se transformase în fenomen global. În cazanul de foc și de gaz, aflat la 60 de kilometri vest de Cracovia, au pierit peste 1 milion de suflete, majoritatea evrei. Celebrul doctor Mengele purta cu sine toate avantajele unui descreierat cu diplomă: curajul, acceptul autorităților, discreția, cunoștințele medicale, sadismul și mai ales preteșugul pecetluit cu moartea.

Andrei Dicu, „secerat” de crima de la Vulcan: Auschwitz-ul din noi și prefăcuta miloșenie românească

Mengele s-a crezut primul medic de familie din istoria lumii și a vaccinat-o, pentru totdeauna, cu cinism și vorba unui patron de fotbal, cu „infecție de diavol”.

„Îngerul Morții” a pierit târziu, în 1979, după ce fugise în Brazilia, dar experimentele acestui Mengele au secerat rasa umană, morala și justiția. Continuă s-o facă și acum, prin umbrele sale și mărturisesc că mă simt, uneori, precum unul dintre gemenii sau „senilii” euthanasiați în… „scop științific”. Pentru că secera funcționează și acum, culmea, în sânul minunatului nostru popor milostiv.

O greață paroxistică m-a cuprins, citind știrea colegilor de la FANATIK, referitoare la atrocitățile care se petrec la spitalul din localitatea Vulcan. Oamenii nu mai mor doar din pricina molimei, ci crapă grație semenilor lor, care îi consideră cobai. Doctorul Mengele a sucombat, dar numai după ce a reușit să fugă în America de Sud cu toate dosarele ce conțineau „rețetele” sale. Evident că, spre deosebire de alți demnitari naziști, a fost ajutat să trăiască în libertate atâția ani, dar motivele comportă o altă discuție. Pe scurt, „unii” au avut nevoie de el. Iar azi vedem rezultatele…

Medicii de la Vulcan sunt și ei, liberi. Într-un stat liber. Faptul că Avocatul Poporului a descoperit că la Spitalul Clinic de Psihiatrie sunt testate medicamente dubioase pe pacienți, încă de anul trecut, îi propune pe acești pseudo-doctori și pe stăpânii lor drept candidați la libertate, de ce nu, sub un soare generos și peste banii țării, exact ca în cazul lui Mengele.

Lecția lui Caragiale și râsetele din mormintele vii

În România democrată, Muma Pădurii ia forma unei statui. Aceste experimente vor rămâne, probabil, subiectul unui caz trecut la index, precum acela caracalean, în care, nici acolo, nu există vreun vinovat. Poporul român are multe calități. E milostiv, iertător, vorbește întruna despre Dumnezeu, dar, vorba unui scriitor care s-a săturat să râdă de țara asta și a plecat să moară în Germania (la Caragiale mă refer, pentru copiii și liceenii care au timp doar de tabletă și de sms-uri), „n-are maniere”.

Pe Ceaușescu l-au împușcat, iar acum îl plâng. Păi, de ce să-i pușcărieze pe medicii de la Vulcan, ca peste un an, doi, să-i jelească și pe ăștia, pentru că s-ar fi jertfit în folosul științei? Pierdere de timp…

Procurorul General al României a „demarat” (ce odioasă expresie!) ancheta încă de anul trecut. Mengele se răsucește de râs, ca pe o frigăruie, în mormântul său brazilian. „Îngerul morții”  e mai… viu decât și-ar fi imaginat vreodată că va fi. Criminalul Dincă se hlizește pe aici, viu și nevătămat. Dar, e drept, trăim cu toții într-un Auschwitz foarte… milos și mai ales „științific”, întreținut, în continuare, la Vulcan și mai ales în lava sufletelor noastre.

Inițierile negre de la Vulcan, doar un caz singular?

Pieptănați de repedele vânt dințos, începem să socotim existența ca pe o cuantă în timp. Suntem accidente ale luminii, pentru că se pare că nimeni n-a venit înapoi să ne certifice acest lucru, că și moartea presupune o iluminare. Una neagră și probabil rece.

Inițierile negre la care au fost supuși oamenii care comit atrocitățile de la Vulcan reprezintă mai mult decât un caz… patologic. Să fim sinceri, nimeni nu ar fi comis asemenea experimente, fără o binecuvântare dată de o autoritate. Dincolo de anchetă și de afirmațiile Avocatului Poporului, n-am auzit vreo declarație din partea Ministrului Sănătății. N-am primit nici măcar un comunicat de presă, din acela, „rece”, scris în dulcea limbă de lemn, în care sunt fabricate toate comunicatele de presă.

Întrebarea este simplă: Oare, dincolo de acest caz, “demușamalizat” probabil întâmplător, oare câte astfel de experimente se mai petrec, instituționalizat, în România. Repet, „câte”, nu „dacă mai există”

Descoperirea lucidă a morții reprezintă sfârșitul condiției barbare.

 

Închide ×