Editorial Andrei Vochin: „Corvinul – Dinamo, două rase de câini în cel mai bun meci din SuperLiga”

Pentru prima oară în acest campionat al SuperLigii am trăit senzația de oboseală pe care o exersez când mă uit la meciurile de prin cupele europene. Știți tipul ăla de oboseală care apare când te uiți la unii care nu se mai opresc din alergat. Care leagă sprinturile. Care nu se odihnesc după ce câștigă mingea, ci se năpustesc asupra porții adverse cu o potență fizică de invidiat.

Andrei Vochin, impresionat de ritmul de joc din Corvinul – Dinamo 1-1. Ambele echipe au căutat poarta: 36 de șuturi!

O oboseală de spectator care, în esență, vorbește despre modul în care se antrenează acești băieți timp de o săptămână. Și despre respect. Respect pentru cei care plătesc bilete și vin la stadion. Respect pentru cei care preferă să rămână în fața televizorului într-o sâmbătă seara de final de vară. Respect, până la urmă, pentru fotbal. Corvinul – Dinamo 1-1 a fost un asemenea meci. 36 de șuturi la poartă! Treizeci și șase!

Poate că nu toate au amenințat serios tabela. Poate că nu toate au fost bine executate. Dar simplul fapt că două echipe au încercat de 36 de ori să marcheze spune aproape totul despre intenția lor. Asta își dorește orice microbist al SuperLigii.

Și aseară am văzut „câini” peste tot. „Câinii” lui Florin Maxim contra „câinilor” tradiționali ai lui Dinamo, pe care Nuno Campos a știut să-i transforme și în buldogi, dar și în vedete de reprezentație. Pentru că fotbalul bun cere ambele lucruri. Trebuie să muști când adversarul are mingea și să știi să dansezi când o ai tu.

Digi24.ro

De ce i-a lăsat Freddie Mercury zeci de milioane fostei logodnice, Mary Austin: „Dacă vă puneți mintea la contribuție, veți înțelege”

Corvinul a mușcat mai tare în prima repriză și a avut mai multe dueluri câștigate. Dinamo, replică în forță în repriza secundă

În prima repriză, Corvinul a mușcat mai tare. Cifra care mi se pare esențială este cea a duelurilor câștigate: Corvinul 15 – Dinamo 12. Trei dueluri diferență pot părea puține. Pe teren însă au însemnat inițiativă, mingi recuperate, posibilitatea de a pleca imediat spre poarta adversă și, mai ales, senzația că hunedorenii sunt cei care dictează intensitatea partidei.

Digisport.ro

Gigi Becali, nemilos după lovitura primită de fiica sa în instanță

Corvinul a avut plusul primei reprize pentru că a câștigat mai multe dintre micile războaie din interiorul marelui război. Poate or fi fost chiar cele 3 dueluri din faza primului gol: Neacșa cu Irimia, Pîrvulescu cu Pascual, Espinosa cu Stoynov. Ce ziceți, mai sunt puține doar 3?

La pauză, Nuno Campos n-a umblat la efectiv. Și asta mi se pare interesant. Uneori cea mai bună schimbare nu este cea trecută pe foaia arbitrului de rezervă. Este cea făcută în vestiar. Dinamo a revenit și a călcat accelerația. Iar raportul duelurilor s-a răsturnat spectaculos: Dinamo 25 – Corvinul 18 în repriza secundă. De la 12-15 la 25-18!

Campos a schimbat turația în repriza a doua, iar câinii au dominat finalul de meci. Și au terminat cu raport xG superior

Dinamo a început să ajungă prima la mingi, să câștige contactele, să recupereze mai sus și să țină adversarul sub presiune. Iar când se schimbă supremația duelurilor, de cele mai multe ori se schimbă și supremația jocului. A venit egalarea. Și, după ceea ce s-a întâmplat în partea a doua, Dinamo putea chiar să plece cu toate cele trei puncte.

Raportul xG final spune și el ceva: Corvinul 0,79 – Dinamo 1,20. Nu o diferență gigantică. Dar suficientă pentru a spune că, la capătul celor 90 de minute, Dinamo a fost ceva mai aproape de victorie. N-a obținut-o. Dintr-un motiv care are un nume. Codruț Sandu. Cinci intervenții uriașe.

Atâtea a avut tânărul portar al Corvinului împotriva echipei care l-a împrumutat la Hunedoara. Poate cel mai bun meci al lui de până acum. Și aș vrea să cred că doar primul dintr-o carieră mare.

Codruț Sandu, unul dintre remarcații lui Andrei Vochin. Portarul împrumutat de la Dinamo a fost erou pentru Corvinul contra „câinilor”

Pentru că talent are cu carul. Are fizic. Are reflexe. Are curaj. Și, lucru din ce în ce mai important pentru portarul modern, are un excelent joc de picior. Restul va depinde numai de el. De modestie. De muncă. De responsabilitate.

Portarul este probabil postul la care talentul te poate duce foarte repede în sus și lipsa disciplinei te poate trimite la fel de repede înapoi. Codruț Sandu are șansa de a folosi perioada petrecută la Corvinul nu doar ca pe un împrumut, ci ca pe o adevărată școală de seniorat. Iar dacă va continua așa, atunci când se va întoarce la Dinamo n-ar trebui să revină doar pentru a ocupa un loc în lot. Ar trebui să se întoarcă pentru a se bate la titularizare. Poate chiar pentru a deveni titular.

Maxim și Campos, cei doi „dresori”

Dincolo de rezultat, meciul mai lasă două nume. Florin Maxim și Nuno Campos. Primul a construit la Hunedoara o echipă care nu pare impresionată de numele adversarului. Una care aleargă, atacă, acceptă duelul și nu intră pe teren cerând voie să joace fotbal.

Celălalt începe să dea lui Dinamo ceva ce numele clubului pretinde dintotdeauna. Agresivitate. Personalitate. Dar și fotbal. Pentru că „haita” nu poate trăi doar din mușcături. Ca să ajungi sus trebuie să ai și calitate atunci când mingea ajunge la tine.

Una peste alta, aseară am văzut la lucru două rase de „câini”. Una cu pedigree de campioană. Cealaltă cu apucături de play-off. Și doi „dresori”, Nuno Campos și Florin Maxim, care merită deopotrivă atenție și aplauze. Pentru rezultat? Nu.

Pentru ceva poate mai important într-un campionat care are nevoie disperată să crească în intensitate. Pentru că ne-au oferit cel mai bun meci al acestei ediții de SuperLigă de până acum. Un meci cu 36 de șuturi, cu dueluri, sprinturi, răsturnări ale raportului de forțe și un portar tânăr care a refuzat să piardă. Un meci la care, pentru prima dată în acest sezon, am obosit uitându-mă. Ce compliment mai mare i-aș putea face?