Editorial ante-derby Cornel Dinu. FCSB/Steaua – Dinamo: știu ce-au fost, știu ce-au ajuns, Doamne ferește de mai rău!

N-am de gând să reînvii trecutul glorios al celor mai galonate echipe de fotbal de la noi. Cu virtuți și păcate ca la noi. Și cu singurul derby adevărat, în sensul strict al cuvântului englezesc „derby”. Cu adevărat „Derby de România”.

Am povestit de multe ori, am scris ades de „Derby de România”, de cele două echipe-fanion ale fotbalului românesc, au priceput și tinerii care doar au auzit ce vitejii de jocuri făceau cele două echipe prin anii răi, dar buni, 1980…

Desigur, este adevărat că, ades, din trecut se inspiră prezentul și prin acesta se presupune viitorul. Logică prea mult căzută în desuetitudine într-o lume de azi care se schimbă contratimp…

Editorial ante-derby Cornel Dinu. FCSB/Steaua – Dinamo: știu ce-au fost, știu ce-au ajuns, Doamne ferește de mai rău!

Sunt curios să-l văd pe cel cu mâna ridicată în semn că a presupus, a intuit, a prevăzut decăderea maximă a „Dinamoului” lui Nevoiță și a tagmei sale de jefuitori: salvarea de la retrogradare nu pe teren, ci printr-un artificiu de regulament adaptat.

Digi24.ro

Fermierii aruncă tone de legume în timp ce samsarii din piețe vând marfa cu 200% mai scumpă. „De trei zile arunc”

Cine nu recunoaște acest adevăr, este liber să mă beștelească în fel și chip. Sunt destul de antrenat în ultimul timp să-mi iau sudălmi nemeritate.

Aaa, desigur, există o explicație prin molima asta de COVID-19 care ne-a potopit și pe mulți chiar i-a lovit. Cazul „Dinamoului” de sub comanda ghinionistului copil (încă pentru mine) minunat Adi Mihalcea. Dar când a ajuns să fie comprimată programarea jocurilor, „Dinamoul” cam era cu picioarele deja în prăpastia retrogradării…

…Ținându-se doar cu vârfurile degetelor de marginea fragilă a unei posibile salvări, mai mult utopice. Dacă ar fi câștigat jocurile rămase, propuse la interval de două, trei zile, care numai în bezna minții nepracticanților de fotbal ce conduc fotbalul – cu excepția retrasului Gino Iorgulescu – se puteau disputa.

Editorial ante-derby Cornel Dinu. La „fecesebecaliuța„ a mai pâlpâit performanța , chiar dacă Gigișor Credinciosu’ n-a mai biruit balaurul șerpuitor al clasamentului…

La „fecesebecaliuța, ce-i drept, a mai pâlpâit performanța prin locurile din „fruncea” clasamentului. Chiar dacă Gigișor Credinciosu’, doar cu nume de sfânt pogorât pe „bolentin” (cum se mai zice încă prin Pipera, chiar dacă au crescut vilele mai potopitor decât ciupercile în pădurea de la nord…), n-a mai biruit balaurul șerpuitor al clasamentului de mai mulți ani decât cărțile care se dau la o mână de poker. Parcă tot atâția cât numărul maxim de pe fețele zarurilor…

Digisport.ro

Ce surpriză! Despărțiți de mai bine de 16 ani, cei doi au apărut din nou împreună: "Am primit multe telefoane!"

…Că tot a cumpărat Steaua după jocuri și d-alea, și d-alea de la Viorel Păunescu, în biroul acestuia de hotel-restaurantul-piscină-bar „Lido”. Desigur în mare confuzie de preț și acte…

Rămasă și de la marele ziarist „Nea” Jenică Mandric. Care, stând cu nemiluita pe scaunul de la amintitul bar cu perete din sticlă albă, de fund de sifon, întrebat de amici „Când ai plecat, «Nea» Jenică?”, se justifica simplu: „Nu mai știu, copii ai durerii abstinente, dar în fața mea sigur era… ziua!”.

Acum se poate schelălăi sau behăi doar a pagubă programată, după incompetența celor care le-au condus de cam un deceniu pe cele două foste „mari”. Astfel că numai „derby” nu se mai poate numi confruntarea de sâmbătă.

Sigur, ambițiile tradiției au rămas… Goale de conținut, însă! Precum tribunele, în fața cărora vor chinui în liniște mingea cele două distribuții încercate și schimbate de-a fir a păr după chipul cu periculos de multe trăsături de peniță caricaturală a prietenilor Pucă sau Eugen Mihăescu, a celor care le-au decis sau le decid soarta de ceva timp.

Mai ales după ultimele evoluții în Liga noastră mică, în care, cam singure, s-au învins, ca prestație și, implicit, ca scor…

Editorial ante-derby Cornel Dinu. La Iași, fosta „Steluța” a plombat tabela de scor cu cinci „gogoși” de bâlci înghițite cu noduri

La Iași, fosta „Steluța”, becalizată din… Pipera, a plombat tabela de scor a dulcelui vechi târg cu cinci „gogoși” de bâlci înghițite cu noduri. Una mai hazlie decât alta, dacă ținem cont de improvizațiile din centrul apărării bercenar-piperene.

Unde Cană n-a avut… toartă ca să oprească prin „gura” sa căscată, prin marcaj și deposedări eficiente, dar lipsă la „inventar”, eschibițiile simple cu care Andrei Cristea, strălucitor la maturitatea celor 36 de ani, a marcat sau a dat pase de gol.

La fel ca și Soiledis, montat cu ceva scuze din fundaș lateral în central. Deocamdată și el, prin intervenții, demn de a se descurca mai bine pe nisipul arenei de la „Cirque du Soleil” decât pe iarba terenului din Copou.

Peste toate, cele patru schimbări dictate prin „tilifon, bre!” slujnicei MM de la Palat, sau țarc?, „abia” în minutul 28, au fost și sunt unicat pe mapamond în vremea celor cinci posibile înlocuiri aduse în meciurile oficiale de nesimțita pandemie-pandalie de COVID-19.

Păi, dacă respectivii intrați, în frunte cu „stopărașul” Miron, apărător care nu-i nici măcar de plastilină în interpretarea mea, au fost aruncați în lupta deja pierdută după prima treime a timpului oficial de joc, când se făcuse deja 3-1 pentru gazdele neprimitoare, bagă, baciule care ești tu baci, oițele lăptătoare de la începutul începutului…

Că pot, e clar! Chiar dacă au avut câteva zile de antrenament recuperatoriu mai mult cu paracetamol… E la mintea oricui, fie el chiar și ciobănaș mioritic… pardon fotbalisic…

Editorial ante-derby Cornel Dinu. Cu UTA, „Dinamoul”, încă, a avut și ghinion…

Dincolo, în „Groapa” din „Ștefan cel Mare, ca glorie uitată, „baba UTA”, cum îi zicea, cu mărinimie de respect al vârstei, „Nașul” Fănuș Neagu, a câștigat după mai bine de jumătate de secol, 53 de ani.

„Dinamoul”, cu antrenor de-al nostru, fost mare jucător la cluburi mari ale Europei, și birouri în care rocada români „lăcuste” – spanioli „profi” se face, normal, mai greu, decât în iarbă, se schimbă în Dinamo, dar este nevoie de timp.

…Chiar dacă, trei ani în urmă, Cosmin Contra a făcut o echipă care a fost la o clipită de joc să fie campioană… Și lui Dumnezeu i-au trebuit șapte zile să facă lumea… Și era Creatorul…

Bașca realitatea dureroasă zi de zi că nici Lui nu i-a reușit s-o facă bună de la început. Știe și se vede. Dar e prea departe ca să se facă auzit în acest sens. Recunosc… comparație exagerată. Numai că tot El ne-a propovăduit că „nimeni nu este fără de păcat”!

Sigur, melanjul de jucători comandați de Cosmin Contra ca revenire fie și la Dinamo al său din 2017, are nevoie de omogenitate. Deci, de timp. Sper să existe înțelegere în această privință din partea tuturor celor implicați și interesați.

Cu UTA, „Dinamoul” a avut și ghinion. A atacat toată repriza a doua, dar numai pe zona centrală. Unde oamenii lui Balint s-au grupat într-un meleu de rugbi, greu de străpuns.

De aceea, ocaziile mari și în aceste ultime 45 și ceva de minute le-a avut tot „Bătrâna Doamnă” din Arad, ieșind bine pe contraatac.

Editorial ante-derby Cornel Dinu. Amintiri față în față și lacrimi pe față, de la „Nuova Guardia” la „Peluza Cătălin Hîldan”… După 20 de ani…

Sunt convins că se lucrează mult la Dinamo pe automatisme de dinamică tactică, îl știu bine pe Contra. A făcut asta cu mine până în 1999, apoi în străinătate, la echipe mari.

Dar intrările din benzi ale lui Camara și Fabbrini nu se vor corela cu pătrunderile fundașilor laterali pe benzi în niciun caz peste noapte. Ca și alte combinații de finalizare pe tot frontul de atac, pe toată lățimea terenului.

M-am confruntat și eu cu așa ceva, prin aprilie 1998, când am condus Dinamo ca antrenor. Mi-au trebuit câteva luni bune până să aduc echipa de la dezastrul preluat în ianuarie 1995, după ce coborâsem din nou în iarbă din biroul de președinte la Progresul, pe care l-am făcut… Național!

Și am dus Dinamo, cum spuneam, de la o „haită” dezbinată la „comandoul” de „câini roșii” care arunca în aer, de bucurie, pretențioasa, dar frumoasa, pătimașa „Nuova Guardia” din peluza ce avea să devină Peluza Cătălin Hîldan din voințe dumnezeiești de neînțeles pentru mine…

Vine 5 octombrie și voi încerca, din nou, să înțeleg ce e de neînțeles în nenorocirea de acum 20 de ani. Deși nimic nu-mi va seca lacrimile pentru copilul meu Cătălin… Odihnește-l, Doamne, că a fost copil bun și cumplit dor ne-ai făcut de el… Oare cât timp le trebuie spaniolilor, de pe gazon în birouri, ca să-și dea seama, să simtă ce înseamnă Cătălin Hîldan pentru suflarea dinamovistă?

Să ne ștergem ochii, însă și să revenim la „cestiunea zilei”. La „El nueva Dinamo”.  Schematismul jocului pe grupe laterale sau centrale și principiile de ocupare a terenului prin dilatarea zonelor de posesie și comprimarea pe recuperare, antrenate zilnic, cu… „turbare”, se învață în cam două luni.

Dar ca să arunce în aer „Nuova Guardia” transformată în „PCH”, ca în vremurile bune, crearea spectacolului necesită cam șase luni. Am trăit așa ceva, m-am confruntat cu așa ceva, am avut o de neplătit satisfacție că, de cele mai multe ori, echipa mea încânta… Sper că se mai ține minte, că n-au uitat toți „câinii”…

Editorial ante-derby Cornel Dinu. Pentru sâmbătă, echilibrul este de necontestat constatabil. Va conta cum vor reacționa pe loc cei doi antrenori, Cosmin Contra și Gigi Becali

Acum, sâmbătă seară, disputa va fi între două urmașe chinuite ale marilor Dinamo și Steaua de acum mulți ani în urmă, când „Festival, festival, Dinamo/Steaua dă recital!”, suporterii adevărați născuți… mai devreme știu ce spun…

O luptă între două dispoziții, mai luminoase sau în eclipsă, ale mijlocașilor și atacanților în fața unor defensive vulnerabile. Puțin mai întremată pare zona centrală a încă „Dinamoului”. Depinde și ce va mai readuce „fecesebecaliuța” din infirmeria de la Berceni, pe atac.

Alături de Olimpiu Moruțan, Ovidiu Popescu, Florin Tănase, Laurențiu Buș tinerii Ovidiu Perianu, Andrei Istrate, Octavian Popescu sunt mai omogeni și mai „pe poartă” decât ce are „Dinamoul” deocamdată. În schimb, în apărare, „haita” lui Cosmin Contra este, cel puțin teoretic, puțin mai dotată.

Punând în balanță manierele și posibilitățile ofensive și defensive ale celor două umbre a ceea ce au fost Dinamo și Steaua, echilibrul este de necontestat constatabil. Fără public, fosta Steaua, are un ușor avantaj…

Emoția primului „Derby de România” pentru „armada” spaniolă pe un stadion văduvit de prezența inegalabilei PCH,  trebuie luată în ecuație la Dinamo, lipsa de omogenitate fiind un adversar comun ambelor competitoare. Vom vedea cât vor conta… și, mai ales, cum vor reacționa pe loc cei doi antrenori, Cosmin Contra și Gigi Becali.