ADVERTISEMENT
Editoriale

Editorial anti-Sorcovă Cornel Dinu. Revelionul, de la Regele Carol I la măștile lui Dan Negru și Garcea de la TVR

Autor: Cornel Dinu | 05.01.2021 | 12:40
Editorial anti-Sorcovă Cornel Dinu. Revelionul, de la Regele Carol I la măștile lui Dan Negru și Garcea de la TVR
Editorial anti-Sorcovă Cornel Dinu. Revelionul, de la Regele Carol I la măștile lui Dan Negru și Garcea de la TVR. Sursa foto: stiripescurt.ro

Cornel Dinu începe noul an 2021 cu un editorial anti-Sorcovă, „o formă de cinism financiar”, și cu amintirea Revelioanelor pornite de la Regele Carol I până la Lucio Dalla cu al său „L’anno che verrà”, ani-lumină față de decadentele măști ale lui Dan Negru sau măscările lui Garcea de la TVR.

ADVERTISEMENT

Așadar a fost timp de sorcovit… Ceea ce niciodată nu-i rău… Dar Sorcova… Altfel recitată și adaptată la ce ne este dat să trăim…. Și ținând cont de realitățile cu care ne confruntăm…. Am mai spus, am fost mare colindător, dar nu-mi amintesc să fi „practicat” și Sorcova.

Mi s-a părut, și din educație, o formă de cinism financiar, deloc „Sorcova vesela”, așa cum înșelător îi este începutul. Păi în vremurile de acum, vesel poate fi doar… ochiul! Care vede, după „închiderea” cu accente inumane din anii ’80, într-adevăr „de toate”.

Editorial anti-Sorcovă Cornel Dinu. Nu sunt nostalgic, dar recunoașteți că prin anii ’80 se trăia cu mai multe bune decât rele…

Iar dacă toate acestea sunt trecute prin procesul firesc al judecății obiective, multe din cele constatate sunt reprobabile, chiar periculoase.

ADVERTISEMENT

Sigur, unii mă vor acuza că sunt nostalgic. N-am după ce, chiar dacă prin anii ’80 se trăia, din multe puncte de vedere, echilibrat. Cu mai multe bune, cel puțin acceptabile, parcă, decât rele.

Primele semne fiind reîntoarcerea la conducere, în mare parte a domeniilor de producție, mai mult prin competență și mai puțin prin dosarele antecedentelor cadriste.

…Dar și cu măsuri de impunere a unui cult al personalităților conducătoare desuet, nefast și distrugător. Sigur de blamat! …Și câte „d-astea alea, alea” cu sudălmi nu s-au rostit la nivelul atât de larg al amicilor și prietenilor mei…

ADVERTISEMENT

Mă încumet să afirm că, totuși, nu era lupta sălbatică pentru putere și căpătuială transpartinică, dar mai ales transpartidică!, de acum. Erau acceptați până și cârcotașii, nesupuși socialism-comunismului dictat.

Altfel nu se explică realitatea că, la câte note informative ni se făceau, am constatat după 1990 că verdictul celor care decideau să fie microfoanele pe noi puneau, cu mânuța lor, rar agramată, o amânare a pedepselor, oarecum înțelegătoare: „Să fie testați în continuare”.

ADVERTISEMENT

Editorial anti-Sorcovă Cornel Dinu. Prăpastia dintre Iisus Hristos și Buhai Bulai de la „Uniunea Sinucideți România”

Bineînțeles că nu ne alegem timpurile în care să fim cu ochii ațintiți de judecată și suflet, cum spune „marele Will”… Shakespeare…Șeikspir, ca să înțeleagă toți parlamentarii: „Suntem doar unelte ale timpului”…

Iar prin acest adevăr vă propun o nouă versificație a Sorcovei tradiționale… Și după ce am fost oripilați cu toții cum un oarecare Buhai… sau Bulai… de la „Uniunea Sinucideți România”, în cârdășie cu „Plus” de otravă, așezat inconștient într-un fotoliu al Comisiei de Cultură din parlament, a descris pe Isus Hristos în termeni de patologie psihică. Citiți si judecați singuri…

ADVERTISEMENT

„Un copil sărac și provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinerețe și o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinții lui să fi făcut dragoste. Cu o mamă surogat și un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea. Refuzat de comunitate. Născut fără ca părinții să fi fost căsătoriți, doar logodiți” , dixit cu doxa din dotare parlamentarul USR Bulai Iulian.

Chiar așa, specimen ales să ne faci legi?! Vai steaua noastră… Hai, sorcoviți-ne, blesteme ale neamului ce ne sunteți date pentru a ne trezi din nou din somnul național nu de neatenție, ci de bună simțire și judecată. Somnul rațiunii care a „născut”, pe lângă monștrii precum cel amintit, și varianta de Sorcovă-Poezea condamnabilă de mai jos…

„Sorcova, dorința noastră,
Să nu mai îmbătrânești,
Nici măcar să mai albești!
Ca un măr, ca un păr,
Făcuți la incubator,
Ca un fir de ștevie,
De hrănit un iepure!
Tare ca plastilina,
Iute ca amfetamina (pe care sigur o luați!)
La Anul și… fără alți ani!”

ADVERTISEMENT

Mai e ceva de comentat?

Editorial anti-Sorcovă Cornel Dinu. Raiul de pe RAI vs decadența încropirilor „de fecale”, am citat din „live”!, de la „televiziile particolere” plus TVR de Revelion

Retrăgându-mă repede, la puțin timp după miezul nopții de Anul Nou, de lângă papionul fiului meu și din eleganța de port și comportament a familiei, am butonat televizorul lângă prietenii mei cu patru labe, prințul Merlin și prințesa Margot… Unii „câini roșii” mai au lângă ei și câinii cu sânge albastru…

Am stat, firesc, cam patru ore, pe RAI 1, la programul „L’anno che verrà”. Șlagăr al fantasticului Lucio Dalla, cu care a luat doar locul doi la San Remo, în urmă cu peste 20 de ani!

Amfitrion Amadeus și cam trei ore pe scenă! Giani Morandi (76 de ani) și Rita Pavone (75 de ani)! …Au avut și ei ceva rapperi, cam 30 de minute, am schimbat imediat… Și am dat pe la noi…

Imensă decadență! Ce Revelioane, cu ce actori și cântăreți făcea televiziunea națională în regiile lui Andu Bocăneț și Titus Munteanu, cu texte memorabile și acum ale lui Conți Bărbulescu, Grigore Pop, Dan Mihăiescu și „Puiuleț”, cum îi spunea Stela Popescu soțului Mihai Maximilian, Dumnezeu să le dea odihnă veșnică…

Și ce încropiri groaznice ne dau acum „televiziile particolere”, deh, comerciale, grotescul n-are margini… Bine, la TVR șeful era un gradat superior, dar pe merit, nu ca Doina Gradea… era să scriu Garcea… de acum, luată cu trâmbițări de surle și răpăit de tobe de la carnavalul jalnic, și ades antiromânesc la începuturi, al ProTV-ului…

Pedepsindu-te doar câteva minute cu măștile importate – și plătite cu bani grei! – de la italieni, zic de formatul emisiunii, măștile lui Dan Negru, nu-i poți privi pe Jador, Adi de la Vâlcea și Vali Vijelie… Alături de pipițe cu fețe maltratate de operații anti-natură, fuste crăpate și de la mișcările pe care le fac parcă uitate în… priză!

Câtă premoniție în versurile din „L’anno che verrà” ale inegalabilului bologniez Lucio Dalla! …„Ceva nu va merge nici anul ce vine… Muții și surzii vor vorbi… Cretinii și handicapații vor fi lăsați să spună și să facă orice… Mă pregătesc să cred că Isus va coborî de pe cruce și măcar ne-am speria… Bine că anul care vine va pleca și el după un an…”

Dar cum va fi să fie anul, a spus pe șleau Carmen Tănase, la Dan Negru, scoțându-și masca: „De fecale!”… …Și am „îndulcit” termenul folosit în direct…

Editorial anti-Sorcovă Cornel Dinu. În finalul sorcovitului de Revelion, încerc să fiu mai optimist, dar nu mă lasă globalizarea…

N-aș vrea să fiu interpretat ca un dușman al globalizării, ce-a trecut demult de orizontul nostru. E în firea lucrurilor spirala progresiei sociale, ce ne-a fost prezentată ca o îmbogățire a existenței în timp, încă de la lecțiile de socialism științific din liceu…. …La mine, la„ Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, tocmai de un admirabil profesor de etnie germană, Frukter.

Scopul globalizării, anunțat în mare, poate fi un pas înainte în așezarea unui echilibru ce n-a prea fost până acum în existența umană… Numai că mijloacele, chipurile, în realizarea ei, prezentate de prea mulți discipoli obraznici, vocali prin ignoranță și răutate, alese pentru înfăptuire, sunt total inumane.

Începând cu nesocotirea familiei tradiționale și a educației primare. Ce nu se pot face fără citit, scris și respect al semenilor. Și încetând cu acțiuni de contestare barbară a credinței și moralei creștine.

Cu așa ceva nici în joacă să nu te pui, că nu ne aparțin… credința și morala creștină, zic… E vrerea Universului, iar noi, Pământul, cu viața lui, cum am mai spus, suntem doar o experiență a sa și a Creatorului.

În finalul sorcovitului de Revelion, încerc să fiu mai optimist. Sărindu-mi mereu, de câteva zile, în memoria vederii, pacea mării, trimisă de fratele meu mai mic Răzvăniel… ziaristul Boanchiș altfel… „Ziarici”, cum bine le spune el, sunt destui… „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”

Mi-a urat „An bun!”, cu sănătate (și avem nevoie toți de sănătate!), de pe „faliuza” (cum spunea cu accent franțuzit nașul meu de botez, boierul Herișescu Bolintineanu…) de la Cazinoul din Pontul Euxin. Și ce liniște împăciuitoare poate inspira tăcerea mării!

Norocoși, uneori, amândoi, ne-a ferit și acum Cel de Sus s-o distingem pe noua „guru” de dreapta (cum pare respectiva…) Diana Șoșoacă ieșind din spuma valurilor precum Afrodita…

Nici nu erau valuri, norocul nostru… La cât de „rivoluționară” se dă că pare, este de amintit și ei, și ciracilor de acum că atât „cuziștii” eruditului profesor de la Iași, cât și liderii sănătoși la cap ai mișcării noastre creștine de dreapta ce i-au urmat, știau carte… Unii și ei erudiți… Vulcănescu, Cioran, Eliade…

Pe voi, punând și bune în tot ce declamați, deocamdată vă ținem doar în observație! A durat, oare, la noi, binele mai mult de două, trei decenii la rând?

Adicătelea cam de când și mie Revelionul, față de datini, trecute oarecum spre uitare, mi se pare o așa-zisă sărbătoare (?!) infantilă… Cum să mă bucur, chiar „să mă petrec”, cum se zicea la Târgoviște, mai ales de la o vârstă când te apropii de inevitabilul întuneric al nesuflării…

Editorial anti-Sorcovă Cornel Dinu. Revelionul „rumânilor” și Revelionul românilor, între balul din casa Elefterescu și chiolhanurile de la Sinaia

Eeee, sigur că m-am dat de multe ori în stambă cu ocazie acestui… doar prilej!… Revelionul… Tânăr, practic, pornit din „reveille” – „trezire” la francezi – printr-o masă târzie cu toată familia, la trecerea dintre ani. Adus la noi, de „bonjuriști” pe la începutul secolului al XIX-lea… Revelionul…

Prima menționare a unei astfel de petreceri fiind descrisă în 1882 de Regele Carol I familiei de la Sigmaringen. Neam nobil, de înalți dregători la granița prusacă, de unde și numele Hohenzollern, unde„hohen” înseamnă „înalți” și „zoll” înseamnă „vamă”… dar cam scăpătați până atunci… E bine să se știe, s-a scris, dar la noi adevărul e din ce în ce mai mult considerat… infracțiune!

Erau, de fapt, baluri de nou an, programate în primele zile, cam de Bobotează, pe 6 ianuarie. Primul de la sfârșit de an a fost organizat, se pare, de prefectul de Prahova, Luca Elefterescu, în casa lui din Ploiești, cu 31 de persoane, în decembrie 1903.

Iar primul Revelion oficial în București, în 1917. După care, protipendada petrecea Crăciunul și trecerea dintre ani la Sinaia, în veritabile chiolhanuri, dar musai, musiu, „à la carte en français”!

Poporul, nu boborul, cum spun răii, respecta datina colindelor, cu plugul și buhaiul pe ulițele satelor îngropate în zăpadă și sărăcie, cu „Plugușorul” care ura sănătate, bogăție, credință, liniște și pace în casele „rumânilor”.

Trecerea dintre ani festivă în stradă au creat-o americanii, prin ieșirea în Time Square, New York, în anul 1940. Nu-i atacaseră japonezii la Pearl Harbour, războiul le părea departe…

Frumos Revelionul, ca tradiție… pașnic, bine de știut… de neuitat… și de revenit… alături de un An Nou bun! Cu sănătate, pace în liniște creștină și lipsa grijilor, măcar alea mari, care deja se anunță, din nefericire, în casele românilor. Cu atât mai mult la mine, care, cât „mă petrec” acum, doar la binele neamului nostru îmi rânduiesc gândurile… Doamne-ajută!

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut revista SuperEuro
  • SuperEuro, cea mai tare revistă glossy dedicată Euro 2020
  • SUPEREURO: 164 de pagini premium, la doar 10 lei!