Editorial Bogdan Baratky după Rapid – CFR Cluj 1-2: Un play-off de coșmar – sezonul 3, episodul 7

Plăcerea vinovată de dinainte de meci pe Giulești e statul la taclale cu frații de suferință la balconul de la T1. De atâta amar de vreme, ne știm cu toții, măcar după figură, dacă nu după nume. Obicei cumva similar cu statul pe prispă, sau pe băncuța din fața casei, la ulița satului. Saluți lumea, dezbați, discuți, bârfești, comentezi (totul se învârte în jurul Rapidului, desigur), dar cu ochii roată după lumea bună de la “fotolii”, de pe pistă, sau din iarbă. Cine vine, cu cine vine, cine nu (mai) vine, cum se încălzesc băieții. Aceeași rutină, mereu cu aceeași plăcere (vinovată, am recunoscut deja!) și curiozitate.

Bogdan Baratky scrie cronica meciului Rapid – CFR Cluj 1-2

Acționarul (cel important, majoritar și finanțator) nu e în lojă. De înțeles, ai putea spune; prezentul Rapidului e dureros de privit, iar chinul uniform distribuit prin toate cotloanele Giuleștiului (din iarbă în birouri și înapoi) e greu de suportat. Dar vezi, aici intervine perspectiva. Genoa, cel mai vechi brand fotbalistic italian, club istoric, organizație în care “omul de fotbal” nu e chiar o rara avis, s-a salvat matematic de la retrogradare cu punctul câștigat în ultima etapă. Și suntem deja în luna Mai.

Rapidul, această fabrică de necazuri și supărări, furnizori oficial de dezamăgiri perpetue, cu un buget de zece ori mai mic și cu o organizație care (vorba Procurorului) se caută de patru ani (fără să se găsească), a bifat această performanță cu trei luni mai devreme. Genoa, așadar, risipește abia în Mai emoțiile de care Rapid a scăpat pe final de Februarie, dar (ironic, nu?) Liguria e cea care aduce bucurie, iar nu Giuleștiul. Complicat e fotbalul…

Giulești Multiplex – primul rezultat palpabil al unui proiect de patru ani

Atât de complicat, încât Giuleștiul arhiplin în playout-ul de acum patru ani, abia-abia se umple pe jumătate astăzi, în playoff. Scaunele rămase goale fiind ocupate de promisiuni deșarte, iluzii sfărâmate și decepții. În schimb (pentru că legea compensației chiar funcționează), gălețile de popcorn și tăvile de carton ticsite cu nachos bucură nu doar papila, ci și retina. Puțini, dar buni (consumatori), cum s-ar zice. Cum contractul cu Superbet a expirat, privind de la înălțimea balconului lumea care își ocupă fotoliul de la VIP cu recipientele de floricele în brațe, îmi trece brusc prin minte că “Giulești Multiplex” n-ar fi chiar o idee deplasată de rebranding. Și realizez că uite…n-au trecut totuși degeaba acești patru ani…

Digi24.ro

De ce nu poate elita de la Kremlin să-l înlăture de la putere pe Putin și ce poate face Occidentul ca să grăbească prăbușirea regimului

Meciul stă să înceapă și concluzia de mai sus chiar prinde rădăcini dacă înțelegi spectacolul din iarbă. Serios…evoluția e evidentă, doar că nu suntem noi capabili să vedem pădurea din pricina copacilor. Steagurile s-au mutat din peluză în teren (probabil la schimb cu fotbalul), semn că epidemia de anapoda e în tot și-n toate…

Digisport.ro

FOTO Venezuela, fiica unui uriaș campion, s-a căsătorit la 16 ani. Ce vârstă are mirele + Reacția părinților: ”E evident”

În poartă, cu numărul 16, Aioani!

Povestea din etapa trecută, cu Aioani cerând schimbarea în minutul 1, fără să atingă mingea, a ridicat valuri de tsunami și a declanșat anchete interne. Comisia special constituită a investigat cazul, audiind persoanele implicate. Verdictul a căzut rece, ca lama ghilotinei: ghinion spontan, în formă continuată. Compensat de o refacere rapidă, urmată de o titularizare cu iz de lapidare. Surprinzător (cine s-ar fi așteptat la asta!), Aioani a fost huiduit cu poftă și pasiune la fiecare atingere de minge, chiar și după câteva intervenții salvatoare.

Am căutat peste tot logica faptelor; mărturisesc că n-am găsit-o. Reiau căutarea mâine dimineață; acum e deja târziu, suntem cu toții mâhniți și obosiți. Dar recunosc (în seara asta recunosc tot) că am apreciat decizia lui Gâlcă. Îndrăznesc chiar să speculez că s-au vândut câteva sute de bilete pe ultima sută de metri, după ce clubul a postat pe canalele oficiale primul unsprezece.

Că tot veni vorba: Aioani – Onea, Pașcanu, Kramer, Borza – Grameni, Keita – Dobre, Christensen, Talisson – Paraschiv. După ce a fost încercat mijlocaș ofensiv, extremă dreapta și inter, Moruțan e distribuit pe bancă. Talisson e titular în locul lui Petrila, Christensen e mijlocaș ofensiv (ne-am întors la ideile din vară, după falimentul celor din iarnă), iar Dobre reprimește tricoul de titular, în varianta fară banderolă.

Ca și context, un meci care a picat într-un moment cât se poate de prost pentru rapidiști. Vă rog să vă puneți în pielea fotbaliștilor de la Rapid și să vă imaginați că sunteți obligați să evoluați în timp ce în club se desfășoară castinguri pentru posturile de președinte și antrenor, iar presa scrie despre plecarea Directorului Executiv. Și toate astea după șocul despărțirii de celalcaruinumenupoatefipronuntat, teoreticianul conceptului de obicei reflexiv, Cui să-i mai ardă de fotbal în astfel de condiții?!… Și cu doi directori sportivi în lojă (unul mai adjunct decât altul).

Duelul Braun – Borza, cheia reprizei

Debutul de meci e relativ echilibrat, cu puține evenimente notabile: o minge respinsă de pe linie de Pașcanu după un corner și un contact Braun – Talisson în marginea careului clujean, contact care mi-a amintit de duelul (celebru deja) Borza – Musi. Ca și în meciul Rapid – Dinamo, arbitrul lasă jocul să continue, însă asemănările se opresc aici. Și asta pentru că din faza rezultată nu a ieșit gol și, drept consecință, nici un reprezentant de top al mediului de business nu a trimis mesaje despre preconcepții, oameni și branduri îndepărtați de fenomen. Mda…nu e chiar un spirit de glumă de top, dar am circumstanțe după seara asta…

Echilibrul se rupe în minutul 18, la o fază pe care toți antrenorii din Superliga o explică la ședințele tehnice: pasă lungă în spatele lui Borza, urmată de centrare în gura porții. Autorul centrării? Braun. În 3 sezoane la Rapid, Braun a reușit un singur assist, în 2023. Explicația ineficienței germanului e simplă: jucând la Rapid, nu l-a putut avea adversar direct pe Borza. Deși și-a dorit asta. În plus, să convenim că atunci când adversarul înscrie pe traseul Huja – Braun o analiză profundă se impune.

Autorul golului este Zahovic, iar povestea atacantului sloven e una cu adevărat interesantă. Legenda spune că scouterii CFR-ului, încurajați de succesul unor mutari anterioare de răsunet (Baptista, Konoplianka, Zouma, etc), au testat pista Zahovic. Zlatko Zahovic. Odată ajunși față în față cu fotbalistul, au fost nevoiți să gestioneze discursul extrem de sincer al slovenului: “domnilor, am 55 de ani și m-am lăsat de fotbal de aproape două decenii. Dar am un fiu, nu a împlinit încă 30…fotbalist…și n-o să credeți…atacant”. Aceeași legenda spune că fix în acest moment al întâlnirii reprezentanții CFR-ului au regretat că Baptista sau Konoplianka nu au demonstrat un nivel similar de onestitate în timpul negocierilor.

Șase minute mai târziu, la o excelentă centrare a lui Onea, Christensen încearcă cu capul din 8 metri ceea ce nu reușește de la acea distanță nici cu piciorul de bază – să marcheze. Norvegianul se revanșează însă în minutul 34, atunci când alunecă în careu și îi oferă tușierului șansa de a fi celebru pentru câteva secunde. Faza mai are însă o semnificație – când centralul dictează penalty la o asemenea fază, fără a avea curiozitatea de a revedea el însuși pățania la monitor, ești practic obligat ca din lunga listă de posibili președinți să îl alegi pe Balaj. Cordea transformă și scorul devine 2-0 fără ca CFR Cluj să lase vreun moment senzația că și-a propus cu adevărat asta.

În minutul 44 Talisson bifează prima reușită în tricoul Rapidului – se accidentează și îi cedează locul lui Moruțan, lăsându-ne vorbind practic singuri în tribune… întrebându-ne confuzi cu ce argumente a convins (și pe cine anume) că e fotbalist de prima ligă. Desigur, contextul Rapidului nu facilitează exprimarea fotbalistică…dar chiar și-așa…

Pauza cu 3 schimbări

La pauză Gâlcă intră all in în meci. Sălceanu îl ajută pe Borza să își adune gândurile, iar Drilon și Ciobotariu intră în locul celor doi mijlocași centrali. Christensen coboară la mijloc, Kramer urcă închizător, Ciobotariu trece fundaș central, Drilon e noua extremă stânga. După o repriză întreagă, efectiv nu mi-e clar dacă am jucat un 4-2-3-1 cu Moruțan mijlocaș ofensiv, sau un 4-3-3 cu Moruțan inter dreapta. Și nici nu cred că e important asta; ceea ce contează cu adevărat este că ne-am simțit bine.

Repriza începe cu un șut deviat respins de sub bară de Aioani (de departe favoritul publicului aseară, în caz că nu s-a înțeles asta deja), dar ocazia meciului îi aparține lui Christensen, care nu poate fructifica (cu stângul) din patru metri assist-ul lui Camora. Paradoxal (sau nu) norvegianul a avut ulterior cel puțin două șuturi extrem de periculoase din afara careului, doar pentru a confirma (sincer, nu mai era nevoie) că finalizarea din careu nu e chiar specialitatea sa. În minutul 58 Christensen punctează: recuperează (cu ajutorul lui Paraschiv) la mijlocul terenului, pătrunde în spațiul liber din spatele gafeurului Sinyan și are inspirația de a nu finaliza el însuși. Moruțan e la capătul pasei și nu ratează șansa de a marca primul său gol din acest sezon, sub privirile celui mai bine plătit spectator din Giulești – Mauro Pederzoli.

Singura întrebare rămasă după Rapid – CFR Cluj 1-2

CFR răspunde prin Cordea (șut pe lângă din poziție bună), Huja (lovitură de cap scoasă din nou de sub bară de Aioani), dar revelația reprizei e Kramer. Șuturi, pase, centrări, toate plecate din piciorul unui stoper transformat în mijlocaș când 6, când 8 cu nuanțe de 10. Ultima ocazie îi aparține lui Drilon (șut bun de la 20 de metri), fotbalist care a alternat momentele bune cu faze în care părea să își propună să explice de ce Gâlcă nu s-a bazat pe el în acest sezon. Subiectul e important doar pentru că Rapid a investit (se citește cheltuit) 0.9 milioane EUR cu el, iar impresia (posibil superficială) este că știe mai mult fotbal decât Talison, dar fizicul nu îl ajuta nici măcar într-o competiție de nivelul Superligii.

Cluj, Pitești Craiova – acestea sunt bornele pe care suntem obligați (practic împotriva voinței noastre) să le bifăm în acest sezon. Cum singura întrebare rămasă încă fără răspuns este dacă vom fi ultimii sau penultimii la final, tot ceea ce ne putem dori este să avem suficienți jucători la ultimul meci. După Petrila (etapa trecută), aseară i-am pierdut pe Talisson și Onea. Asta ca să nu mai comentăm când avem trei fundași dreapta în lot…