Editorial Bogdan Baratky. Victoria – cadoul Giuleștiului pentru Pancu. Ce a decis, de fapt, meciul Rapid – Sepsi

Mărturisesc că am avut nevoie de ajutorul internetului pentru a număra descălecările fotbalistului Pancu în Giulești – șase la număr. Ultima, la renașterea clubului, după insolvență și faliment. Astăzi, Giuleștiul a sărbătorit revenirea antrenorului Pancu, cel care a debutat în această meserie unde altundeva decât la Rapid. Pentru cei care nu înțeleg pe deplin conexiunea Giuleștiului cu Pancu, încep cronica partidei de aseară cu o lecție de istorie fotbalistică.

Recordurile lui Pancu

Pancu a debutat la Rapid în 1997, în prima ligă, cu Mircea Lucescu antrenor și a jucat ultimul meci în vișiniu în noiembrie 2018, în Liga 3, cu Înainte Modelu. La 41 de primăveri și la 21 de ani de la debut. A fost partida de retragere pentru Pancu, care și-a agățat ghetele în cui la ultimul meci oficial pe vechiul Giulești. Un privilegiu pentru fotbalistul Pancu, care a intrat în istorie odată cu Giuleștiul inaugurat în 1939. Pancu a adus în Giulești campionatul (în 1999), Cupa (de 3 ori) și Supercupa (de 2 ori) și a purtat tricoul Rapidului în Liga 1, Liga 2, Liga 3 și Liga 4. E adevărat, a bifat acest extraordinar record prin minutele din meciul de retragere – singurul meci jucat în Liga 3.

E momentul unei paranteze importante. Dacă recordul lui Pancu vi se pare ieșit din comun, aflați că Rapid are nu unul, ci patru fotbaliști în această situaație. În afară de Pancu, există încă 3 jucători care au bifat primele 4 ligi în vișiniul Giuleștiului – Alex Iacob, Ionuț Voicu (actualul delegat al clubului) și Goge. Acesta din urmă fiind singurul mușchetar dintre cei 4 care a jucat și a și marcat pentru Rapid în toate cele 4 ligi. Record probabil unic în fotbalul românesc. Și ar fi fost chiar 5 dacă celălalt copil alintat al Giuleștiului – Daniel Niculae – nu ar fi plecat după ce a promovat practic de unul singur Rapidul renăscut din Liga 4 în Liga 3. Ce meciuri am avut în anul ăla cu CSA… cu aproape 37.000 de spectatori pe Arena Națională în Liga 4… Închid nostalgic paranteza…

Pancu a debutat ca antrenor în Liga 3 la Rapid, cu care a promovat fără mari probleme în Liga 2. Unde a antrenat până la ultimul meci jucat cu spectatori în România – înfrângerea (0-1) cu Reșița din Regie. Și iată că, după 6 ani de la acel moment, Pancone revine pe noul Giulești în calitate de antrenor. E clar acum, sper, de ce Rapidul și rapidiștii și-au întâmpinat astfel fiul rătăcitor la revenirea acasă – coregrafii în ambele peluze, mesaje în tot stadionul, multă emoție și entuziasm. Semn că decizia angajării lui Pancu a fost una corectă. Până la rezultatele sportive, Pancu a reparat (parțial măcar) emulația și a umplut (măcar pentru o seară) Giuleștiul cu entuziasm.

Digi24.ro

Ținuți în case și departe de ferestre: vizita lui Vladimir Putin într-un oraș din Rusia

Ovidiu Burcă – personaj important în renașterea Rapidului, antrenor format la… Rapid

Dar asta nu e tot. Există încă un detaliu important, peste care nu aș vrea să trec. Pe cealaltă bancă a luat loc, la redebutul lui Pancu, Ovidiu Burcă. Un tip ale cărui merite în renașterea clubului sunt subestimate și pe nedrept uitate. De presă și opinia publică, nu și de galeria Rapidului, care i-a scandat (lăudabil!) numele înaintea partidei. Mai ales că Ovidiu și-a descoperit vocația de antrenor la Rapid, antrenând echipa a doua a clubului. Giuleștiul e un stadion emoțional oricum și oricând. Trebuie însă să fiți de acord cu mine că meciul de aseară a avut parte de o supradoză de emoție.

Digisport.ro

Americanii s-au convins de David Popovici, după ce românul a scris istorie la Paris! Verdict categoric: ”Cel mai bun”

Conștient de importanța momentului, Pancu, personajul principal al serii, se lasă îndelung așteptat. Apare târziu pe tunel, după imn, se îmbrățișează cu Burcă, gustă scandările stadionului și îmbracă simbolic tricoul Rapidului în fața tribunei.

Meciul, deși pe muchie de cuțit din perspectiva rezultatului (0-0 până în minutul 88), a fost unul mai degrabă fără istoric. Rapid a controlat ambele reprize, pe a doua chiar autoritar după ce oaspeții au rămas în 10. Atitudinea a fost bună, corectă, pozitivă, echipa și-a dorit victoria, a atacat și cred că doar lipsa de inspirație a lui Pancone în alegerea formulei de start a prelungit atât de mult suspansul.

Aioani – Onea, Pașcanu, Kramer, Borza – Bubanja, Hromada, Grameni – Dobre, Burmaz, Kamara. Acesta a fost primul 11 trimis de Pancu în căutarea primelor 3 puncte din campionat. A fost un 4-3-3 pe hârtie, dar cu un Bubanja extrem de avansat, de multe ori în poziție de al doilea vârf. Și cred că aici a fost problema. Bubanja e un fotbalist cu fizic impresionant, care degajă forță și care are un volum de joc peste medie. Acoperă mult teren, e generos în efort, iubește duelurile fizice, face pressing. Dar nu are calitatea tehnică necesară pentru a juca atât de avansat în treimea adversă. În plus, Hromada e un închizător care scade viteza construcției, deci Rapid a avut două rotițe gripate la mijlocul terenului. Dacă adăugăm seara cenușie a lui Kamara și lipsa de formă a atacantului Burmaz, avem explicația completă a scorului alb de la pauză.

Repriza ajustărilor

Pancu a înțeles încă din prima repriză ce nu funcționează, dar a ales, pedagogic, să nu schimbe la pauză. E clar însă că avea schimbările pregătite, pentru că deja din minutul 50 Jambor și Moruțan se pregăteau de schimbare. S-a întâmplat însă ceva interesant. În minutul 53, Burmaz provoacă eliminarea lui Dobrosavlevici, iar Pancu amână înlocuirea sârbului. Burmaz execută lovitura liberă, urmează un corner, mingea rămâne în joc, așadar schimbările se amână până în minutul 58, când intră doar Moruțan, în locul lui Hromada.

Se rezolvă astfel ambele probleme ale primei reprize – lentul Hromada iese, Bubanja e retras în zona lui de confort, iar Rapidul trece în 4-2-3-1, cu Moruțan mijlocaș ofensiv. Jocul se dinamizează, atacul Rapidului capătă mobilitate prin retragerea rigidului Bubanja și introducerea lui Moruțan. 10 minute mai târziu, Pancu plusează cu Omar în stânga (în locul lui Kamara) și Kodor în locul lui Burmaz. Kodor, un atacant mai mobil, mai puternic și cu un joc mai orientat pe poartă. Desigur, fără experiență (a fost primul său meci oficial la seniori), dar experiența se câștigă în timp. În minutul 87, Pancu îi aruncă în teren (deja timpul presa) pe Jambor (al doilea vârf) și pe Modr… aaa… Vulturar, iar ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Reduta lui Sepsi se prăbușește la o fază fixă. Fundașii nu reușesc să evacueze mingea din careu după un corner, iar Pașcanu rupe plasa pentru 3 puncte absolut meritate.

Concluziile serii

În primul rând, e excelent să începi cu o victorie. E debut de campionat, sunt multe de reglat, iar punctele îți dau liniștea necesară pentru a rezolva problemele. Primele meciuri din sezon sunt întotdeauna amicale pe puncte, adică meciuri în care noul antrenor și echipa se cunosc în „condiții de adversitate”, vorba lui Pancu.

Apoi, meciul cu Sepsi ne-a spus ceva ce știm de mult – Rapid are nevoie de mijlocaș ofensiv. Azi a fost Moruțan acela, deși Pancone spunea în pregătire că îl vede doar în bandă. Moruțan, Omar sau altul ce va să vie, e clar că jocul cere altceva decât Bubanja acolo sus, în zona careului. Iar mijlocul terenului insistă pentru vitalitatea și mobilitatea lui Vulturar, cel căruia i-am simțit atât de mult lipsa după accidentarea din play-off.

În fine, totul e bine când se termină cu bine. Pentru că victoriile aduc victorii și punctele aduc liniște, care la rândul ei pogoară inspirație pe bancă. Să continuăm, deci, la Botoșani, ce am început aseară în Giulești!