Crampele lui Grigore şi rotula lui Stanciu

Dacă există un Dumnezeu al fotbalului, acela poartă tricoul Stelei! Etapa a 21-a a Ligii 1 ne-a oferit o dublă mărturie în acest sens. Pe de o parte, Steaua a egalat în minutul 89 al derby-ului cu Dinamo, cînd înfrîngerea părea iminentă. Pe de altă parte, Astra Giurgiu a pierdut în faţa codaşei „U” Cluj, ratînd ocazia de a se apropia la un punct de liderul din Ghencea. Paradoxal, deşi a făcut un meci prost cu Dinamo, Steaua şi-a mărit avansul faţă de ocupanta locului 2: de la trei la patru puncte!

Ca de obicei când roş-albaştrii sînt pe punctul de a pierde un meci-cheie în campionat, apare un picior providenţial, care salvează situaţia. De data asta, piciorul lui Dumnezeu a fost purtat de Keşeru. Doar aşa, printr-un gol marcat spre final, cu o execuţie din întoarcere, a evitat Steaua o înfrîngere dureroasă, în faţa inamicului tradiţional, Dinamo. La fel s-a întîmplat anul trecut în derby-ul cu Rapid, cînd Bourceanu a înscris golul victoriei, 1-0, în ultimul minut de prelungiri.

Sigur că norocul şi-l mai face şi omul, dar uneori ai senzaţia că Steaua primeşte un bonus. În mod cert, asta are legătură cu spiritul de învingător care sălăşluieşte în Ghencea de pe vremea triumfului în Cupa Campionilor Europeni. Este cea mai preţioasă zestre a clubului ajuns, între timp, în proprietatea unui puşcăriaş. Nici măcar statutul actual al patronului nu a alterat genetica victorioasă a Stelei.

Surpriza plăcut a derby-ului a fost însă Dinamo. Echipa lui Stoican a dominat tactic şi s-a aflat la cîteva minute de o victorie istorică pe „teritoriu inamic”. Nici remiza nu e puţin lucru, dar o privire mai largă asupra acestui debut de sezon arată prost pentru Dinamo: un singur punct în două partide. Catastrofa din meciul cu Viitorul Constanţa, 1-2 în Ştefan cel Mare, este piatra de moară atîrnată de picioarele „căinilor”.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

O vorbă şi despre Dragoş Grigore, care a punctat de două ori la capitolul „aşa nu”. Opţiunea pentru „scăriţă” a fundaşului dinamovist, la penalty-ul obţinut de Ţucudean, a fost o excentricitate nepermisă în fotbalul mare. Un profesionist adevărat, cu mentalitate solidă, nu-şi asumă astfel de riscuri inutile. Acelaşi profesionism l-ar fi obligat pe Dragoş Grigore să nu-şi abandoneze echipa cu cîteva minute înainte de final, pe motiv de crampe musculare. Nu era vorba nici de ruptură musculară, nici măcar de întindere sau luxaţie, ci de nişte banale crampe. În astfel de situaţii, strîngi din dinţi şi-ţi ajuţi echipa pînă la capăt. N-a fost cazul fundaşului „Scăriţă”, a cărui „dezertare” a destabilizat defensiva dinamovistă, facilitînd golul egalizator al Stelei.

Îi dedic lui Dragoş Grigore o poveste. În 1930, la primul meci disputat de naţionala României la primul Campionat Mondial, în Uruguay, Stanciu a fost atacat brutal de un peruvian. Rotula i-a fost smulsă de la locul ei, astfel încît atacantul român a fost scos de pe teren pe targă. Era minutul 21 şi România conducea cu 1-0, dar din acel moment avea să joace cu doi oameni în minus, întrucît şi Steiner ieşise cu piciorul rupt, iar schimbările nu erau permise.Peruvienii au egalat în minutul 60, iar Stanciu n-a suportat asta: a intrat pe teren şontîc-şontîc, plasîndu-se în preajma careului advers. Iar cînd o minge a ajuns în preajma sa, şontorogul-erou s-a sprijinit pe piciorul valid, a strîns din dinţi şi a izbit cu piciorul beteag, uitînd că rotula îi atîrna îngrozitor. A fost golul eroismului prin care România a învins Peru cu 3-1, după ce traversase Atlanticul timp de trei săptămîni la bordul celebrului vas genovez „Conte Verde”. După 84 de ani, Dragoş Grigore şi-a abandonat echipa deşi ambele rotule erau la locul lor…