Facem treabă bună la Mondiale. Apoi ne trezim…

Dacă tot sîntem între Moş Crăciun şi Pluguşor, haideţi să ne jucăm un pic de-a cadourile, înainte să ne lovească-n freză noile taxe, impozite şi scumpiri!...
30.12.2013 | 12:06
Facem treaba buna la Mondiale Apoi ne trezim
ADVERTISEMENT

Dacă tot sîntem între Moş Crăciun şi Pluguşor, haideţi să ne jucăm un pic de-a cadourile, înainte să ne lovească-n freză noile taxe, impozite şi scumpiri!
Aşadar, să ne facem cadoul suprem în materie de fotbal: România s-a calificat la Mondiale, a intrat în urna a patra, în locul Greciei (alături alte opt echipe europene, care – ca şi noi – nu au fost capi de serie), şi a fost trasă în Grupa C. Să citim componenţa acesteia:

Columbia, România, Coasta de Fildeş, Japonia.

Ohooo, nu sună rău! Iată şi programul meciurilor:

14 iunie: Columbia – România. Superb! E a treia participare consecutivă a noastră la Mondiale cînd debutăm contra Columbiei. Să ne amintim: 3-1 în 1994 (ce goluri a dat Răducioiu, ce bijuterie a reuşit Hagi!), 1-0 în 1998 (mulţumim, Adrian Ilie!). De atunci, pauză, n-am mai ajuns la Mondiale – nici în Japonia/Coreea de Sud 2002, nici în Germania 2006, nici în Africa de Sud 2010. (Incredibil, Brazilia 2014 e al patrulea turneu consecutiv de la care lipsim! Am egalat, iată, lunga pauză dintre Mexic 1970 şi Italia 1990, cînd am ratat R.F. Germania 1974, Argentina 1978, Spania 1982 şi Mexic 1986.)
Să revenim însă la oile noastre: am bătut, pe pămînt american, o Columbie pe care marele Pele o vedea campioană monială, de ce n-am păstra tradiţia, dacă sîntem tot pe pămînt american?! Sigur, nu mai e antrenor Iordănescu, e Piţurcă, iar generaţia de jucători nu prea mai e de aur, ci aduce a alamă coclită, dar un egal tot scoatem. Ne băgăm cu fundul în poartă, bubuim mingile în tribună, peste jungla amazoniană, şi facem 0-0. Hai, că se poate!

ADVERTISEMENT

20 iunie: Japonia – România. Nu e meci uşor, dar nici deosebit de greu. Din spiritul de luptă al japonezilor şi prudenţa noastră legendară se naşte un nou rezultat de egalitate.

24 iunie: România – Coasta de Fildeş. Victorie! „Elefanţii” nu mai sînt o forţă, ca pe vremea tinereţii fotbalistice a lui Drogba, iar indisciplina lor tactică ne deschide calea spre victorie şi spre calificare. Şi iată-ne în optimi de finală, de pe locul 2 (după Columbia), cu 5 puncte, fără să fi speriat pe cineva! Nu mai avem strălucirea din 1994, dar sîntem între primele 16 echipe ale lumii.

ADVERTISEMENT

29 iunie: Uruguay – România. S-a sfîrşit! Suarez, Cavani şi Forlan sînt prea puternici, dovadă şi faptul că au cîştigat Grupa D în faţa Italiei şi a Angliei… Ne scuturăm de orice iluzie: sud-americanilor le sînt prieteni rîul, ramul, fusul orar, tribuna, clima, Atlanticul, foşnetul junglei din spatele peluzei… Plus fotbalul!
Asta e, atît am putut. Oricum, după Uruguay ar fi urmat, în „sferturi”, tiki-taka spaniolă… Să nu mîniem pe Dumnezeu: prezenţa în „optimi” atestă o prestaţie onorabilă. N-am impresionat pe nimeni, dar nici nu ne-am făcut de rîs.
Ba ne-am făcut!!!!!!!!!! Şi nu în iunie 2014, ci în noiembrie 2013. Căci sună ceasul, visul se topeşte ca primul strat de omăt, iar un spiriduş strigă nemilos: Scoală-te, puturosule, că-i soarele sus! Hai, c-ai dormit destul!