Editoriale

Indecenţă şi absurd în războiul Meme-Vamă

Nici n-a început bine sezonul fotbalistic de primăvară, că s-a şi pornit gîlceava! Primul meci a adus şi prima decizie radicală: un şef de club şi-a dat demisia! Dar cum trăim în ţara lui...
19.02.2014 | 15:06
Indecenta si absurd in razboiul MemeVama

Nici n-a început bine sezonul fotbalistic de primăvară, că s-a şi pornit gîlceava! Primul meci a adus şi prima decizie radicală: un şef de club şi-a dat demisia! Dar cum trăim în ţara lui Caragiale, viteazul manager n-a renunţat la poziţia sa de conducător de club, ci, hodoronc-tronc, la contractul de comentator TV.

Această primă încordare a muşchilor n-a aşteptat, de fapt, nici măcar prima etapă a sezonului de primăvară, ci s-a declanşat în tranşeele unui banal prolog hibernal, prilejuit de restanţa Steaua – Concordia Chiajna. Doi vechi rivali, care se urăsc sincer şi se detestă reciproc, au avut un schimb de replici, în urma căruia unul a clacat. E vorba de Mihai Stoica de la Steaua, care n-a suportat ironiile, aluziile şi răutăţile lui Dinu Gheorghe de la Astra Giurgiu.

În fond, ce grozăvie a făcut cel supranumit „Vamă”, încît să determine o decizie radicală a „Memegerului” din Ghencea? A acceptat invitaţia unui realizator TV, Radu Naum, de a-şi spune părerea, prin telefon, despre meciul Steaua – Chiajna. Contează mai puţin ce a spus Dinu Gheorghe. Contează la fel de puţin şi ce a spus Mihai Stoica. Astea sînt simple vorbe, într-o lume în care doar faptele contează. Iar faptele nu-i mai aparţin lui „Vamă”, ci „Memegerului”: supărat că Naum i-a cerut părerea preşedintelui giurgiuvean, Stoica şi-a reziliat contractul cu Digi Sport!

Putem accepta multe modalităţi prin care un conducător încearcă să apere interesele clubului său. Putem accepta, în acest sens, chiar şi unele excese de limbaj. Dar eu, unul, ca ziarist, nu pot accepta vreodată ca vreun cetăţean din această ţară, fie el preşedinte, prim-ministru, parlamentar, prefect, primar, ţambalagiu sau şef de club, să-i facă agenda unui gazetar: cu cine are voie să vorbească şi cu cine nu; pe cine să introducă în emisiune şi pe cine nu; cui să-i întindă microfonul şi cui nu.

Mihai Stoica comite eroarea de a avea această pretenţie absurdă. Dacă s-ar fi supărat pe Dinu Gheorghe, nicio problemă; dar oficialul stelist s-a supărat pe realizatorul TV. Carevasăzică, nu s-a mulţumit să tragă în expeditor, ci a împuşcat poştaşul. Radu Naum a devenit, astfel, „un individ cu un bagaj de cunoştinţe fotbalistice atît de sărac”, un “netalentat braconier al ratingului”, un “vegetarian” (asta da, acuzaţie!) care “a reuşit să se infiltreze în studioul Digi Sport”, unde, evident, “şi-a instalat incompetenţa”.

Urît, foarte urît! Aici nu contează dacă-ţi place sau nu Radu Naum. Nu contează dacă-ţi place sau nu oricare alt ziarist. Contează să respecţi o regulă sfîntă: invitaţii la emisiune şi-i stabileşte realizatorul emisiunii, nu vreun conducător de club, fie el şi cu jumătate de normă la televiziunea respectivă!

În diferendul Mihai Stoica – Dinu Gheorghe, cel care a greşit a fost managerul Stelei. Acesta a ridicat o pretenţie inacceptabilă: să vorbească la Digi Sport doar el şi cine mai crede el de cuviinţă, nimeni altcineva! Dinu Gheorghe n-a îndrăznit să emită o asemenea dorinţă indecentă. De exemplu, n-a cerut ca Digi Sport să-l interzică pe Mihai Stoica.

Dacă mai are asemenea pusee de personalitate excesivă, Stoica ar face bine să-şi aducă aminte că un important trust de presă, Media Pro, l-a numit (deloc gratuit) „managerul huligan”. Sau că într-o nefericită zi a lovit cu pumnul un suporter stelist. Ori, şi mai important, că ultima sentinţă pronunţată de o instanţă din România, în ceea ce-l priveşte, este de patru ani de închisoare cu executare. Dacă a scăpat de puşcărie, prin prescrierea faptelor, asta nu mai ţine de justiţie, ci de politică. Mai exact, de politica unor demnitari de a-şi salva infractorii. Mihai Stoica este doar un beneficiar colateral.

Cînd soarta şi politicienii penali îţi oferă o asemenea şansă, s-ar cuveni să aprinzi lumînări la biserică, nu să dai foc bunului-simţ al relaţiei cu presa.