Marile Puteri şi micuţa Costa Rica

De mult n-am mai avut o combinaţie atît de tare în semifinalele Campionatului Mondial! Te uiţi pe program şi te întrebi dacă se putea ceva mai spectaculos: Brazilia – Germania şi Olanda – Argentina. Un dublu duel Europa – America de Sud, cu promisiunea unuia şi în finală. Sau – cine ştie? – poate că vom avea o finală sud-americană, ca şi la precedenta ediţie găzduită de Brazilia, în 1950… 

Într-o finală europeană, eu, unul, nu cred. Brazilia şi Argentina joacă, totuşi, pe tăpşanul lor, acolo unde Europa n-a triumfat niciodată.

Interesantă simetria tradiţionalului duel intercontinental. America a pornit la drum cu 10 echipe, iar Europa cu 13. În “optimi”, raportul s-a inversat, 8-6 pentru Lumea Nouă, apoi s-a echilibrat perfect: 4-4 în “sferturi”, 2-2 în semifinale.
Şi la nivel istoric, echilibrul e aproape perfect: Europa a cîştigat 10 titluri mondiale (Italia – 4, Germania – 3, Anglia, Franţa şi Spania – câte unul), iar America de Sud – 9 (Brazilia – 5, Uruguay şi Argentina – câte două). Brazilia şi Argentina au şansa de a face ca raportul să devină 10-10.

La acest nivel, e greu de anticipat ce se va întîmpla. Cvartetul Brazilia – Argentina – Germania – Olanda este pur şi simplu impresionant. Şi totuşi, niciuna dintre aceste Mari Puteri n-a fost scutită de pericole în drumul spre semifinale. Patimile Braziliei în meciul cu Chile au fost mai mari decît durerile facerii. Argentina a fost la două minute de a fi împinsă la ruleta penalty-urilor de către Elveţia. Olanda a fost de două ori cu gîtul în ghilotină: cînd Mexicul o conducea cu 1-0 în minutul 89, dar şi cînd Costa Rica a dus-o la penalty-uri. Germania a avut nevoie de prelungiri pentru a trece de Algeria, dar şi de reflexul miraculos al portarului Neuer la şutul lui Benzema, în minutul 90+3 al meciului cu Franţa.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 56 de ani. Cum s-a dat de gol autorul care nu a fost niciodată suspect în caz

În acest concert al echipelor mici care le fac zile grele Marilor Puteri, senzaţionalul a venit de la Costa Rica. O ţară cu o suprafaţă de 51.100 de kilometri pătraţi (de 4,6 ori mai mică decît cea a României) şi cu o populaţie de 4,5 milioane de locuitori (de 4 ori mai mică decît cea a României) a împins o Mare Putere a planetei până în iadul penalty-urilor de departajare. Şi n-a fost o întîmplare. Să ne amintim traseul formidabil al echipei antrenate de columbianul Jorge Luis Pinto Afanador (61 de ani), la World Cup 2014: 3-1 cu Uruguay, 1-0 cu Italia, 0-0 cu Anglia în grupă, 1-1 cu Grecia (5-3 la penalty-uri) în “optimi”, 0-0 cu Olanda (3-4 la penalty-uri) în “sferturi”.

Costa Rica a reuşit cîteva performanţe uluitoare:

* a încheiat grupa pe locul 1, în faţa a trei foste campioane mondiale (Italia, Uruguay şi Anglia), care deţin în total 7 titluri supreme;
* a părăsit Mondialul brazilian neînvinsă, deşi a jucat doar cu echipe de pe continentele care domină fotbalul mondial: patru europene (Italia, Anglia, Grecia, Olanda) şi una sud-americană (Uruguay)
* a primit doar două goluri în cinci meciuri, în faţa unor adversari care au jucat 12 finale mondiale (Italia – 6, Olanda – 3, Uruguay – 2, Anglia – 1)

Dar cine sînt aceşti “toreadori” centro-americani? De unde vin ei, de pe ce planetă au aterizat? Ei bine, cu cîteva excepţii, sînt jucători de la echipe modeste din Europa, din SUA şi din Costa Rica. De exemplu, cei 14 jucători care au ţinut în şah Olanda sînt legitimaţi la cluburi din Costa Rica (5), Anglia (2), Spania, Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Rusia şi SUA (cîte unul). Cluburi precum Deportivo Saprissa, Alajuelense, Herediano, Columbus Crew, Rosenborg, AIK Stockholm, FC Copenhaga, Kuban Krasnodar, Levante, Mainz sau Fulham. Există şi un costarican, pe nume Campbell, legitimat la Arsenal Londra, dar e mai mult rezervă.

Costa Rica este un fenomen care ar trebui studiat cu mare atenţie. Cum a fost posibil ca o ţară cu mai puţin de cinci milioane de locuitori, care ajunge rar pe la turneele finale, să bage spaima în Marile Puteri şi să cîştige admiraţia Planetei Fotbal? De ce n-am fi în stare şi noi, românii, de aşa ceva? Ce au ei şi ne lipseşte nouă?

Digisport.ro

FOTO Ilie Năstase a apărut de mână cu ”cea mai frumoasă femeie din lume”: ”I-a luat trei ani”

Cine ştie, poate că e columbianul acela de pe bancă…