Editorial contra cero Cornel Dinu. De la dezastrul decimator al „Dinamoului” lui Nevoiță, la o posibilă sinucidere „tratado en la bodegas”

Cornel Dinu   
în Editoriale
25/10/2020, 08:48
Editorial contra cero Cornel Dinu. De la dezastrul decimator al „Dinamoului” lui Nevoiță, la o posibilă sinucidere „tratado en la bodegas”
Editorial contra cero Cornel Dinu. De la dezastrul decimator al „Dinamoului” lui Nevoiță, la o posibilă sinucidere „tratado en la bodegas” Sursa foto: Sport Picture

Pentru mine, depresia cu respirația tăiată a început înaintea etapei 8. Asistând pe RAI, deși se dădea și la noi, la delirul Trump – Biden.

Am apăsat pe butonul de închidere după tema COVID dezbătută de cei doi, când a început măscăreala gen „Tu ai furat cu fi-tu din Ucraina și de pe unde n-a-nțărcat încă Lucifer furatul”, iar „catindatul” la președinție îl acuza pe Donald Rățoiul, încă locatar la Casa Albă și după furtuna… frizurii, că nu-și plătește impozitele.

O rușine de sclavi ai banului. Bine-nțeles că nu poate fi o surpriză pentru nimeni că se fură-n toată lumea, la mai toate nivelurile, cu din ce în ce mai mici excepții.

Editorial contra cero Cornel Dinu. „Câinii roșii” se îndreaptă în „haită” alan-dala de la dezastrul decimator al „Dinamoului” lui Nevoiță la o posibilă sinucidere „tratado en la bodegas”

Tocmai de aceea ar trebui să oprim țambalul cu răul de la noi în această privință. Pe care tot prezentându-l în mizerabila dispută politică, ni-l facem pietroiul de tras și mai la fundul mlaștinii cotidiene…

Pentru că, am mai spus, această nenorocire ni s-a transmis cel mai mult în cei peste o sută de ani de cârmuiri fanariote. Până atunci și în câteva luminișuri de respect al legii, obligatoriu prin inocularea fricii de la tăierea mâinii, la daci, la țeapa lui Vlad al Drăculeștilor, în primele trei, patru decenii ale Regalității și, nu uitați, în timpul dictaturii din Al Doilea Război Mondial!, nu s-a prea furat organizat ca acum la noi.

Ce decadență oribilă acum și la americani! Așa-zișii păzitori și far al democrației… De la cei patru părinți ai Statelor Unite, George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln și Theodore Roosvelt sculptați în muntele Rushmore din Dakota de Sud, la măscăricii dinspre dimineața de joi, 22 octombrie…

Bine, cu Roosvelt ar trebui să nu uităm că, în ultimele zile de viață, târât în cărucior la Yalta, cu mințile cam razna, ni se trage cucerirea și „binefacerea” bolșevică a întregului popor strâns unit în jurul secretarului general al PCR, tovarășul… bla, bla, bla… mai țineți minte?

Cu toate astea simt nevoia să-i mai adaug pe câțiva președinți ai marii Americi din secolul trecut… Ca Wilson Woodrow, datorită căruia, prin elocința și frumusețea Marii Regine Maria s-a recunoscut internațional România Mare după pacea de la Paris din ianuarie 1919.

Aș sări imediat la John Fitzgerald Kennedy, cu celebrul său discurs de inaugurare din 20 ianuarie 1961, de la Capitoliul Statelor Unite ale Americii: „Dragi concetățeni americani, nu vă întrebați ce poate face țara voastră pentru voi, întrebați-vă ce puteți face voi pentru țara voastră!”.

Și care a oprit, cu tact diplomatic rar, conflictul nuclear generat în criza Cubei, și cu ajutorul Papei Ioan al XXIII-lea, beatificat în 2000 și canonizat în 2014.

„Chapeau” și pentru Ronald Reagan, dar mai ales pentru George Bush tatăl, care a ridicat, împreună cu „adormita conservă” tavarișci Mihail Sergheevici Gorbaciov și cu herr cancelar Helmut Kohl, criminala Cortină de Fier.

La noi, după acuzele de comunist atribuite lui Ion Iliescu și de doar profesoraș lui Emil Constantinescu, acum e balamuc cu zornăit de cătușe și tractir politic. Cu nimic mai bun sau mai rău decât ultima mascaradă Trump – Biden.

Și gata! Duceți-vă pe apa zorilor de joi, fără colac de salvare, că nu-l meritați! Și tare rușine le e, cu siguranță, la milioane de români pașnici și de bun-simț, care din bunătatea lor ospitalieră seculară din ce în ce mai mult nu vor să… vă pronunțe numele! Și când vi-l pronunță, totuși, mai bine să nu auziți cum vă „alintă” neaoș…

Editorial contra cero Cornel Dinu. Botoșaniul a trecut peste ce Gaz Metan a mai rămas la Mediaș după comanda lui „Limoniu” Mărginean

Gata, am zis, hai înapoi la futbol! Cu toate „alintările” lui… Al optulea val divizionar a fost de înecare mai întâi a Gazului Metan din Mediaș cu gaz și petrol dat la străini de Măria Sa Carol al II-lea și camarila sa, după 1930. Români injectați cu mârșăvie fanariotă…

Shell, Standard Oil sau Texaco nu ne sugeau aurul negru de la Viforâta, trecând prin Moreni, Schela Mare până la Ploiasca și hăt departe prin Moineștiul Moldaviei?

Botoșaniul a trecut peste ce a mai rămas după comanda lui „Limoniu” Mărginean, cu multe bune, poate și cu ceva rele că om este, în ritm de pompă Johnson dinspre Târgoviștea-mi natală către Gura Ocniței și Doicești. Adică sacadat!

Toți în apărare, cum se afundă pompa în puțul din inima pământului, și câți trebuie, surprinzători, pe atac și necruțători pe finalizare, cât mai direct pe poarta adversă, întru schimbarea tabelei de scor. Iar raportul de ocazii, 3-1 + 3-1 pe reprize, total 6-2 pentru botoșăneni, spune totul.

Editorial contra cero Cornel Dinu. Oltenii au răsturnat tradițional mioritic, cu ghetele încălțate invers, șiștarul cu lapte

Cam la fel din puncte de vedere al dinamicii tactice a declanșat tot un fel de al optulea val-tsunami Clinceniul înecând Craiova. Care venea după șapte victorii consecutive.

În teren, continuitatea în victorii numai cu victorii fiind consemnată doar în ultimii ani ai celui de-al optulea deceniu din secolul trecut de cele două echipe ale dictaturii necesare în futbol, Dinamo și Steaua, dar și de Craiova politizată a lui Ștefan Andrei.

Echipe construite cu grijă și pricepere, că altfel nu puteam să ne luăm la trântă dreaptă și să înfrângem marile echipe ale „putredului” Occident.

S-a-ntâmplat, am uitat și, după cum ne e obiceiul, înjurăm și ce a fost bun în futbol numai pentru că a fost în „comunism”. Câți dintre noi știm cu adevărat ce este acela „comunism”?… Da-l înjurăm vârtos, mai ales tinerii care s-au născut după lovitura de stat din 1989 și habar n-au ce-a fost „înainte”…

Revenind la prezent, joc plăcut, palpitant în Bănie. Au dominat, firesc, gazdele, deși în prima repriză raportul ocaziilor a fost echilibrat, 4-3. După golul reușit în minutul 58, Clinceniul s-a baricadat. Și a reușit să-și mențină avantajul chiar dacă Craiova a avut 6 ocazii, 3 chiar mari.

Făcând 3 schimbări în minutul 60, una la mijloc și două în atac, Cristiano Bergodi duce cu gândul că după cuirasierii Mihăilă și Koljic, are în atac doar ordonanțele sau chiar grăjdarii acestora.

Oltenii au răsturnat tradițional mioritic, cu ghetele încălțate invers, șiștarul cu lapte dintr-o siguranță falsă că „nu poate o Academie sătească să încurce o Universitate orășenească”. Uite că a putut!

Pentru că soarta, mereu atentă, le-a surâs antrenorilor tineri ai Clincenilor, Ilie Poenaru și Marin Dună, care au dovedit că pot crea prestații realiste și solide, cu care să adune puncte, așezându-și grenadierii pe culoarele de verticalizare ale lui Nistor, Cicâldău și Bancu.

Eee, și atunci cum să-i dea licență PRO comisia de mai mult nefaști antrenori a FRF lui Poenaru? Cu excepția lui Augustin, Țicleanu, Geolgău, ceilalți n-au dat și cu atât mai mult n-au blocat vreo pasă filtrantă decât în pontajele lor de mingicari pe calculator.

Dacă-i iei pe conțopiștii burlenari după „praftica” pe care nu o au, la teorie nu pot fi decât carne de tun verbal, hazliu, pentru cei care ar avea răbdare sau inconștiența să-i întrebe câte ceva…

Editorial contra cero Cornel Dinu. „Dinamoul”, de la trai decimator pe vătrai al lui Nevoiță, spre „boracio de bodegas”

Cine-și închipuia că după „una cena” (o cină) de amatori cărora le place futbolul, prin Sudul maur al Espaniei, în care s-a pus la cale o tichie de mărgăritar Dinamoului, va veni salvarea, se înșală cu premeditare.

Doar o minune putea aduce o victorie în fața unei distribuții omogene, compacte, cu jucători ce au continuitate, cum este aceea a lui Sepsi ot Sfântu Gheorghe, așezată judicios, inspirat de Leo Grozavu, umilit de marele priceput în ale futbolului Ionuț Negoiță..

Constatând că are la venire mai multe măsele stricate de așa-ziși practicanți ai futbolului, bietul Cosmin Contra a sperat că 13, 14 spanioli, cu școala futbolistică măcar cât de cât la zi, pot aduce repede revirimentul. Nu pot!

Aceștia, după ce trio Bălănel, Bălănescu, Iorga și Antonio, au adus două „plombe”, Gol – tare goluț în prestație, și Nemec – cam… nemecuț, s-au reapucat de antrenamente, în postură de jucători liberi, necăutați până la „Răul de mare” Melero Marin de nimeni, după luni bune de… libertate, de dat la pește, doar, doar l-or prinde pe cel de aur. Parcă doar Borja Valle a mai jucat ceva, ceva până prin august…

Și i-a adus la Rin un fost contabil doar numărător de salarii pe la Getafe, cu nume, în traducere ușor forțată, de „Rău de mare”, de care am amintit… Se știe că i-a „pescuit” cu momeli grase, ce aduc și mai spre distrugere fosta „haită” creatoare de futbol valoros din „Ștefan cel Mare” în alte timpuri, parcă uitate de/în istorie…

Ați uitat, oare, că tot cu acest „Rău de mare” voia un alt parcă tot ardelean, Toni Curea, acum câteva luni, să salveze Dinamo? Numai „reușiți”…

Editorial contra cero Cornel Dinu. Destul cu palabras vacías, tranquilo și paciencia, că ne rupem gâtul șubrezit deja de prea multă Nevoiță…

Surle și tobe de coride din care nu vor scăpa viitorii adversari, prin mai toate sursele de informare naivă, ce, la cât spațiu trebuie să ocupe, tocmai analiza competentă nu pot s-o facă.

Tras în poze pe terase părăsite a blestem, planuri, proiecte, declarații, stadion nou ca și făcut… de fapt doar „palabras vacías”… nu, „vacías” nu înseamnă „vaci”, deși s-ar potrivi, ci „goale”… Vorbe goale… Bieții suporteri adevărați sunt cei care suferă primii sincer…

Palabras, palabras și iar palabras, con sugerări de… tranquilo, tranquilo și paciencia, paciencia… Desigur, liniște și răbdare… Până ne vom rupe și mai rău gâtul!

„Dinții”, ca să nu mai zic „colții” că mi-e rușine… „dinții” de apucat sunt la costisitorii „perrito” aduși, firesc, după cele afirmate până acum, de bebeluși în conducerea unui club. Ce nu pot prinde repejor, și nici măcar binișor nici… suzeta jocului!

Iar din legiunea spaniolă, mai mult cohortă, de conducători teleportați, unii chiar buni de șuetă futbolistică, unul singur are botezul focului de „vida o muerte”. Jose, care a luptat în „beretele roșii” ale comandourilor din nordul Africii și prin Orient… Dar și lui doar îi place futbolul, ca și celorlalți.

Care au condus ceva futbol pe la ei, dar care aduce cu Teleormanul, Vlașca și Durostorul nostru. Coincidență și geografie ca din Sudul entuziast șu bun la toate al bătrânei Evrope…

Editorial contra cero Cornel Dinu. Dacă Pablo Cortacero nu vine nici săptămâna viitoare cu bani, „cena rumano-española en la bodegas” o să le stea în gât. Y esa es una promesa!

Desigur, nimic nu se poate schimba în futbol în doar câteva săptămâni. Am trecut prin ceva asemănător după 1995, ca președinte și antrenor după 1998 la Dinamo.

După doi ani, crescând două generații de juniori și aducând trei, patru jucători cu experiență, Lupescu, Iftode, Preda, Vlădoiu, am ajuns iar în frunte.

Dar eram câțiva, trei, patru care ne sfătuiam, foști jucători de-ai casei și doi, trei conducători care împreună luam deciziile știind, iubind și respectând Dinamo. Altă viață, altă calitate, alte caractere…

Știi bine acele vremuri, Cosmine, te-am adus întru formare în 1996, ai confirmat și ai plecat la mai bine și mai sus futbolistic. Fii tare, rezistă! Mai suntem mulți care știm ce trebuie să facem pentru a readuce Dinamo unde a fost.

Deocamdată să vedem dacă „amenințarea” spaniolilor că vor veni cu banii săptămâna viitoare se va adeveri. Că altfel, „cena rumano-española en la bodegas” o să le stea în gât. Y esa es una promesa!

Închide ×