ADVERTISEMENT
Editoriale

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. „Gurița” de ajutor adusă de „scurtul zero” Cortacero Contra unor umbre de „câini” vai de „colții” lor

Autor: Cornel Dinu | 01.09.2020 | 11:06
Editorial „contra zero” Cornel Dinu. „Gurița” de ajutor adusă de „scurtul zero” Cortacero Contra unor umbre de „câini” vai de „colții” lor
Editorial „contra zero” Cornel Dinu. „Gurița” de ajutor adusă de „scurtul zero” Cortacero Contra unor umbre de „câini” vai de „colții” lor. Sursa foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Cu COVID carcalac carcalete, a început noul campionat. Unic în istoria oficială a fotbalului, pretutindeni. După măsuri profilactice mai mult sau mai puțin inspirate, supuse firesc clevetirii umane.

ADVERTISEMENT

Nu s-a ajuns la „selecția electivă” a lui Hegel, pentru că instinctele iraționalului din om sunt tot mai puternice de la zi la zi. Profitând, bine-nțeles, de realitatea incontestabilă a decadenței competențelor, din ce în ce mai desuete, în cădere liberă, a celor care fac parte din instituțiile statului.

La noi, comenzile fiind date din Capitala pe care, în viziunea sa uluitoarea din „Cronica fantastică” din 1874, publicată în ziarul „Ghimpele”, conu’ Iancu Caragiale o numește… Tâmpitopole, guvernată de Sictir și Pungaciul! Veritabil blestem al destinului nostru, care a fost, este și va mai fi doar arareori întrerupt de mângâieri ale Maicii Domnului…

ADVERTISEMENT

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. „Gurița” de ajutor adusă de „scurtul zero” Cortacero Contra unor umbre de „câini” vai de „colții” lor… Nici Vadim nu a iertat mizeria politicianistă…

Mai aproape de zilele noastre, sugera, tot anticipativ, sclipitorul Corneliu Vadim Tudor, cohortelor de absolvenți ai facultăților de carnaval ale învățăturii cu puzderie de masterate și doctorate pe bani care ne conduc: „Dacă tot ați terminat facultatea, dați-vă și bacalaureatul!”

Chilipirul este că el a spus un adevăr incontestabil și foarte puțini din foarte mulți s-au simțit cu bâzâituri pe căciulă și s-au conformat, din câte se știe, după exemplul din alte vremuri al Lenei lui Ceaușilă.

ADVERTISEMENT

Auzeam deunăzi un inventar în acest sens al unui ziarist informat și adiționalul absolvirilor cu patalama de „private”, a se înțelege masterate, doctorate și câte și mai câte sinecuri statale ale Ciolanului, Gorghinei și Țurcanei depășesc orice imaginație a bun-simțului.

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. „Primul simptom al prostiei este lipsa totală a rușinii”. Și n-o spun eu, a spus-o părintele psihanalizei, Sigmund Freud

Le mai trebuiau cel puțin câteva vieți ca să justifice în timp câte xeroxuri de felurite atestări și-au tras în doar câțiva ani. Absolvenții de Sorbona, Cambridge sau Harward nu adună la final diplome câte au cele două răsfățate de la masa și mai ales de sub masa Guvernului și Parlamentului. Trai, neneacă!

ADVERTISEMENT

Plăpândul Ciolacu, antrenat în a plimba covrigii de Buzău și a privi la facultăți mai mult prin gaură, s-a dat mai rușinos. Și, în fine, și-a trecut la catastif bacalaureatul la 24 de ani. Ca și transpartinicul Robert Nevoiță… pardon, Negoiță, eram obișnuit cu fratele ce a demolat Dinamo… un bacalaureat ceva mai copt, zice-se, la 34 de ani. Bravos, mă neînțărcaților în a ne da numai lehamitea din voi!

Sigur că toți aceia atât de mulți din categoria celor de care am amintit, indiferent cât ar încerca să se acopere cu atestări și alte clare doar pavaoazări de competență, dovedesc tupeu obraznic, n-au nici un pic de rușine, de unde decență?!

ADVERTISEMENT

Și așa confirmând diagnosticul dat de Sigmund Freud în astfel de cazuri: „Primul simptom al prostiei este lipsa totală a rușinii”. Tot el concluzionând implacabil ceva de genul „libertatea și democrația sunt ratări ale existenței dacă nu sunt condiționate de competența celor care trebuie să creeze obligatoriu regulile și legile statului”.

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. Băi Burlene, băi Burlene… hai că Scaraoțchi e înger de pronaos față de păgânii fotbalului din trupa ta, cu tine în rol de Belzebut Fruncea!

Numai de competență nu poate fi vorba în prostia și nerușinarea din măsurile luate în ultimele luni de pandemie-pandalie, căzută aparent pe necivilizația umană, de conducătorii federali și federalizați ai futbolului mioritc.

ADVERTISEMENT

Verdicte firesc contestabile, deoarece chiar Micimea Sa Burl(e)anul a recunoscut, într-un târziu, că acestea provin din două regulamente identice, dar diferite, ce conviețuiesc bine-mersi de mult timp.

Apoi, mână-n… talpa gândirii cu unii guvernanți implicați în contemplarea anti-COVID, când s-a jucat, când nu s-a jucat. Tratându-i pe toți angajații cluburilor, de la „magaziner” la „forbaliști”, de la îngrijitorii de gazon la așa-zișii îngrijitori ai echipei, antrenorii, până la glumele genetice care sunt cei ce se dau conducători, ca o zoaie și-un noroi.

Între noi să rămână, deci… tăcere! Cam asta și sunt majoritatea dintre cei ce se dau de ceasul vieții că decid din „berouri” viața din teren. La prima discutabilă relaxare a măsurilor epidemo-pandemice, cam după trei luni, membrii Comitetului Executiv federal s-au închis mai abitir ca în Capela Sixtină. Făcându-se că gândesc cu degetele la tâmp(l)ă, mai rău decât filosofii din/de Cișmigiu, au făcut praf (încă nu-i pulbere…) sistemul competițional al primelor eșaloane fotbalistice.

Folosind doar degetele, în deficit de creierașe, s-a ajuns la ceva cam în sensul clasa-ntâi din „play-au, au” joacă baraj anti-inundație cu repetenta fără medie din „play-of, of”…

Eee, și câte și mai câte… de-i firesc să cerem recluziunea curcilor că ne sparg timpanele… Culminând, firesc, cu lecția de preluare a mingii, predată pe viu, fără anestezie, de directorul federal Felix Grigore la Școala Federală de Antrenori!!! Căruia, numai dac-i pui încălțări cu crampoane, la prima pornire inconștientă de a păși, pericolul de fracturare îl paște de la degetele picioarelor la urechile capului…

Băi Burlene, băi Burlene… hai că Scaraoțchi e înger de pronaos față de păgânii fotbalului din trupa ta, cu tine în rol de Belzebut Fruncea!

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. De la „Argeșul” secat ca niciodată de fotbaliști, la bravii antrenori Ilie Poenaru și Marin Dună

Dar federalii cu federalii și vii cu viile, mă întorc în iarba chinuită a primei noastre ligi. „Gazul” a câștigat fără să forțeze cu „Argeșul”, secat ca niciodată de fotbaliști. Îl consider pe Ionuț Badea între primii trei antrenori de la noi ca pregătire, ținută și aplecare pe carte. Cred că și peste Bergodi, de exemplu, la citit de mic cu sârguință și bună purtare.

În fotbal ajută mult strategia complexă și fiziologia efortului, dar fără „ucigași” pașnici, prin alergare și execuții, nu poți duce adversarii cu capul în „țărâna” terenului de fotbal. Mai ales la fluierul final.

„Bătrâna Doamnă”, UTA, chiar dacă nu a reușit să treacă de Voluntari la inaugurarea noului stadion cu numele baronului Francisc von Neuman, a cărui istorie de patron în „șalopeta” muncii este fantastică, dovedește că la Arad trecutul se respectă și nu se inventează povești mincinoase, nerecunoscătoare, gen „lupta de clasă”. Suficient deocamdată. Jos pălăria, domnilor!

La Sibiu, purtând aceeași cămașă de la venirea în România, sper din superstiție, el entrenador Rubén Albés a fost la 4 minute – de prelungire! – să scape în învingător și să se așeze pe caii rotași din fruncea clasamentului.

Se chinuie, însă, rău cu mingea și plasamentul alde Scarlatache, Stoica, Dâlbea și, ca vârstă, Mustivar și chiar Fortes, care, totuși, a marcat golul speranței apoi deșarte, în minutul 91…

Cam la fel e dor și jale în încropirea fotbalistică a „academicienilor” din Clinceni. Cu Pashov, Jutrić, Marković, Boiciuc, ca să nu mai zic de repetenții din fragedă apartenență de gazon Chunchukov sau Chandarov, trecuți cu sacrificii Dunărea din Sud.

Semne de „intuziasm” sunt, însă prin zona limitrofă Capitalei, bravii antrenori Ilie Poenaru și Marin Dună scot picături de apă din piatra seacă a vestiarului clincean, care, per total, e calificat cam la fără frecvență la învățătura fotbalului.

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. „Hora” oltenească pare să prindă a se învârti iarăși…

„Frânarii” Clujului au dominat clar, în special în repriza a doua, blocul preocupat mai mul să se închidă al lui Sepsi. Care n-a avut nici măcar o situație de a înscrie.

Dar când Rondon nu poate să marcheze din două reluări în careul mic, iar Deac ratează din nou un penalty, e și ghinion. Mai mult decât atât, chiar dacă în partea a doua a meciului CFR a beneficiat de o ploaie de lovituri libere din preajma careului advers, cum am fost obișnuiți, tabela de marcaj a indicat secetă maximă de goluri.

Criza de joc și de bani, cum din ce în ce mai mult se șușotește, e evidentă la începutul acestui sezon la campioana ultimilor trei ani.

În disputa cu doar tentă de derby al Moldovei, la Botoșani, Iașul a contat cât de cât doar în prima parte a disputei. În a doua, marcând patru goluri din cinci ocazii, plăieșii întăriți cu străini buni ai lui Croitoru și-au dovedit superioritatea ofensivă prin Ofosu, Keita și din nou acest interesant Dugandžić, care a reușit „dubla”.

Pancu „știe jocul”, cum zicea nea Tinel Stănescu, odihnească-l Dumnezeu, dar componența echipei ieșene este de vreo doi ani net inferioară celei botoșănene. Nu mai intru în „amănunte” istorice despre superioritatea Bucovinei asupra Moldovei, atât de clamată de unii, pentru simplul fapt că Botoșaniul nu face parte din Bucovina.

Universitatea Craiova a fost alta față de umbra de echipă de la Tbilisi. Impresionant Mihăilă, promițător Bairam. Mijlocul Universității și-a revenit. „Hora” oltenească pare să prindă a se învârti iarăși…

Este adevărat, însă, că Astra n-a „luminat” decât cu ceva amenințări în ultimele minute ale partidei, în rest a „strălucit” prin absență fotbalistică. Budescu dispărut, Alibec doar un voleu, din lateral, în portar. Bogdan Andone a vrut să-și apere echipa, dar cu argumente de parcă ar fi văzut un alt meci. Mințind îți provoci doar suferință…

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. Fosta echipă (ca istorie) din fosta Ghencea (ca stadion) mi-a amintit de Steluța lu’ conu’ Jean Barbu, care încânta jucând Fotbal.

Ultimul meci al unei duminici caniculare, în sfârșit într-un început de briză a nopții, a reconfirmat că Steaua FCSB, în fine, după câțiva ani de experiențe de palat, acum cu Toni Petrea și Thomas Neubert la comandă, joacă fotbal și câștigă clar. Într-o singură săptămână trei victorii consecutive cu 3-0, cum n-a mai reușit de hăt… tare demult.

E drept, în fața unui Viitor(ul) care deocamdată mă duce cu gândul că venirea unor antrenori și conducători spanioli în fotbalul nostru poate să însemne și un îndoielnic, chiar periculos „donquijotism”.

Evoluând în viteză, ocupând bine, realist tot spațiul de construcție și finalizare, cu execuții simple și sigure, fosta echipă (ca istorie) din fosta Ghencea (ca stadion) mi-a amintit de Steluța lu’ conu’ Jean Barbu, care încânta jucând Fotbal.

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. Prima apariție a lui Cortacero pare să confirme durerosul adevăr distructiv că în societatea noastră nu se mai poate distinge grâul de neghină

În privința ultimului act al etapei, Dinamoul contra și contrasero rămășițelor Chindiei, lovită de COVID-ul carcalac și carcalete, la Ploiești, cu vreo cinci, șase titulari indisponibili, mă gândeam că este imposibil să nu-l „debuteze” pe Cosmin Contra cu o victorie.

Prima apariție a lui Cortacero – în traducere, cam… „scurtul zero” – pare să confirme durerosul adevăr distructiv că în societatea noastră nu se mai poate distinge grâul de neghină.

Din ce a încercat să rostească numărul 1 acum la Dinamo, după cum susține că ar fi semnat actele cu Nevoiță, a reconfirmat, însă, că, prin așteptarea rezultatului auditului numit pompos „new-diligence”, asistăm la o asociere într-adevăr de… „ceape”!

Dinamo cu personalul, cu terenul, cu ce mai salvează de Nevoiță din Săftica, ceva mijloace fixe și partea spaniolă cu banii. Câți, când, cum rămân o „fata morgana”… Ferește, Sfântă Providență, „câinii roșii” să nu fie iarăși trași în țeapă…

Fiind… „scurtul zero”, halucinantul „agent” imobiliar spaniol mă duce cu gândul la constructorul nostru, bietul Vasile Turcu, odihnește-l, Doamne, că a fost om bun… Plătea pentru Dinamo și ce nu trebuia…

Editorial „contra zero” Cornel Dinu. Trimișii lui Contra pe teren, cu Chindia, s-au prezentat cu execuții… contra fotbalului!

Cât despre jocul propriu-zis, ce să mai spun… sunt rupt în două. Între casa nașterii și casa vieții. Târgoviște și București. Turnul Chindiei din Curtea Domnească și „Groapa” din Șoseaua „Ștefan cel Mare”. Chindia și Dinamo.

Având patru, cinci titulari, simptomatici sau nesimptomatici, dar în izolare, echipa fostei cetăți medievale, capitala Țării Românești 318 de ani, Turnul Chindiei fiind ridicat de Vlad Țepeș, a dat izbire cu emfaza debarcării parcă din paginile lui Miguel de Cervantes Saavedra a „cooperatiștilor off-shore”, doar cu aere de conchistadori deocamdată, puțini scontau pe o victorie a Chindiei.

Iată, însă, că jucătorii suferindului fără simptome Emil Săndoi, unul dintre „copii” mei minunați, sfânt de catapeteasmă al fotbalului prin educație și onoare comportamentală, i-a tras realmente în țeapă pe „câini”. Reconfirmând că fotbalul este numit „sportul rege” și pentru că, uneori, coroanele cad…

Dinamoviștii nici sub „Smurdul” Mulțescu n-au dat semne vizibile de revenire la ce-au fost altădată „câinii roșii” adevărați, hăt departe, în negura vremii, dar nici penibili ca duminică seară n-au fost. Și, mai ales, n-au pierdut.

Per total, trimișii lui Contra pe teren s-au prezentat cu execuții… contra fotbalului! N-au tras niciun șut pe poartă în 98 de minute, iar după prima repriză trebuiau tratați de otită după felul în care târgoviștenii vâjâiau pasele și pătrunderile pe lângă urechile lor. Vai de „colții” lor, „vorba” reclamei…

Cosmin Contra, înfiatul meu fotbalist de când l-am luat de la Timișoara, dintr-o familie minunată, și până acum – chiar dacă m-a „certat” la începutul lui pe banca „naționalei”, dar știindu-l combativ de excepție, am uitat – are o misiune tare grea….

S-au folosit de el profitori din descântec politic ardelean, camuflați cu „Dă, Doamne, bine!” în piele de Sămădău, mult mai fără scrupule decât personajul lui Ioan Slavici din „Moara cu noroc”. Mă îndoiesc, însă, că au citit-o…

Cosmin Contra va trebui să se descurce singur. „Habla español”, prin ceea ce au carcalobăgit până acum respectivii „muchachos” ca intenții, multe și mărunte, nu intuiesc că-l vor ajuta nici cât Sancho Panza pe Don Quijote…

Cosmin Contra ştie fotbal, îşi dă seama în ce dezastru a intrat. S-ar putea ca timpul reparaţiei să fie egal cu timpul distrugerii, adică vreo trei ani. Are nevoie de timp, de jucători, de răbdare a suporterilor, de o conducere competentă, de liniște sub povara unor rezultate nefavorabile care vor mai veni la ce lot jalnic are acum Dinamo.

Și să știi, Cosmine, că în haosul în care trăim, între „mușcăturile” asfixiant de numeroșilor „ziarici” ce-ți vor da în cap cu „știri” ce n-au pic de adevăr și logică, dar ca să umple bălăngăneala fără răgaz a site-urilor „de specialitate” și „spumele” on line ale puhoaielor interzise să mai facă „valuri” în tribune, de la mine nu vei primi niciodată un final gen „Hasta la vista” (La revedere), ci numai „Hasta luego” (Pe curând)… Oricând!

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 841. 32 pagini + CD. Doar 10lei!