Editorial Cornel Dinu. Aceeași RoMarie și cu Osterreich. Noi, Cico, ei, Red Bull. E… moral, Burl(e)anule?!

Întreab-o, Burl(e)anule, și pe Sfânta Parascheva, că-i la vedere la „Trei Ierarhi”: e bine să faci din ucenicul vrăjitor inspirator opt luni de „De-Ne-Ia” cu valiza de la Palat, veritabil tartor el, nu… Palatul, direct antrenorul naționalei a milioane de români doar cu speranțe? …Bieții de ei… …Vai mama lor… …Vai fotbalul lor…

Că doar de aceea ai fost pus președinte, Burl(e)anule… E curat moral să fii pus de statul paralel care a comandat unui „De-Ne-Ia” covăsit/coveșit arestarea lui Gică Popescu?

Am preferat să trag clopotele de prăpăd de lângă vrăjitorul Merlin și regina Margot, cățelușii lu’ tata, despre chiromanțiile lui „Cocoșilă” și ale Burla(e)anului.

Editorial Cornel Dinu. Aceeași RoMarie și cu Osterreich. Noi, Cico, ei, Red Bull. E… moral, Burl(e)anule?!

Trecuții și trăiții prin fotbal știu că victoria României la Klagenfurt a fost o mângâiere a zeiței Fortuna. Mai simplu și mai clar, dacă jucăm cu ce avem noi și cu ce au ei ca jucători zece meciuri, opt le câștigă Osterreichul, unul se termină la egalitate și într-unul se bat singuri, cum a fost acum o lună și ceva.

Digi24.ro

Oamenii sunt uluiți când află ce vârstă are acest bărbat. Cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire și cât îl costă pe an

Viena este după 1990 cam ce era Bucureștiul înainte de 1940. Adică un fel de capitală a țărilor din Estul Europei, ca afaceri și mai ales ca poteci de intersectare a spionajului internațional.

…Cel puțin așa susține că ar fi fost madam contesa Rosie Goldschmidt Waldek, corespondenta săptămânalului „Newsweek” în acele vremuri, în cartea sa „Athénée Palace”. Mulți care vrem să uităm câte știm îi dăm dreptate…

Sigur că, pe lângă „Red Bull” Salzburg, academie și club, cu peste 100 de milioane de euro buget anual, cluburile noastre sunt la nivel de răcoritoare gălbejită „Cico” a copilăriei noastre.

Ai lor, mai toți prin marile echipe din Bundesliga, mereu în marile competiții europene. Ai noștri, falnici ca brazii… tăiați de companiile lor prădalnice…

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

…Sparanghel de nivel Vișegrad, țurca bre de la turca bre, tuaregi fără cămile, doar șoproane din cooperativele noastre fotbalistice. Altfel destul de productive și internațional într-un trecut nu prea îndepărtat ce pare atât de îndepărtat…

…Dându-ne senzația că tot ce s-a distrus prin foc hulpav devastator întru căpătuială de câțiva cărora le plăcea (și) „futbolul”, la mai toate nivelurile decizionale, va fi aproape imposibil de întremat din doar cenușa rămasă, mai mereu împrăștiată și asta în bătaia vânturilor.

Editorial Cornel Dinu. Osterreicii, în „frunce” cu „A-la-ba-la portocala” aia tuciurie, care valorează mai mult decât toți ai Rădoi Rățoiului Burlean Cocoșilă, nu s-au forțat decât să ne schilodească de un gol înfrângere

Ieri noapte, la Ploiasca, am pierdut prima dată la nivel maxim al minimului reprezentativ. Acum într-o nouă prezentare, într-o alcătuire giugiulită și revizuită (a câta oară?) de Rățoi Rădoi, cu jumătate din efectiv aparent nou-nouță.

Dacă mai așezăm pe răboj și celelalte schimbări masive făcute de la umilință la umilință de fiecare dată, numai de concepție omogenă nu poate fi vorba. Dar omul caută soluții, nu-i așa? Pe care nu le găsește încă…

Osterreicii, în „frunce” cu „A-la-ba-la portocala” aia tuciurie, care valorează mai mult decât toți ai Rădoi Rățoiului Burlean Cocoșilă, nu s-au forțat decât să ne schilodească de un gol înfrângere.

Ce-i drept, să-i dăm gelatului, parcă acum cu mai puțin ulei de secetă bărăgănoasă pe scăfârlie, notă de trecere pentru mijlocașii trimiși pe teren.

Singurii care au mai făcut față, și asta doar din când în când, ritmului de joc impus și controlat de austrieci. Adeseori sacadat de aplauze pentru execuții precum cele din allegro-ul celebrului „Marș al lui Radetzky”.

Editorial Cornel Dinu. Dacă n-ar fi inima și coxartroza de la stângul, pe bune dacă nu m-aș băga la 30 de metri sprint cu Bălașa și Deac…

Dacă am compara blocul nefuncțional decât în primele 20 minute, ca și la Oslo, al moralului Rățoi Rădoi… am uitat să pun ghilimelele… la moral, nu la Rățoi… deci dacă am compara „mașinăria” aia gripată cu un avion de hârtie, aripa noastră dreapta a fost frântă.

Păi dacă n-ar fi inima și coxartroza de la stângul, să n-am parte (na, că-mi dau în petecul de maidan al copilăriei…) de Merlin și de Margot, cățelușii lu’ tata, pe bune dacă nu m-aș băga la 30 de metri sprint cu Bălașa și Deac.

Nu că-n banda stângă n-ar fi fost deranj… A fost. Mitriță, ras pe cap și fără codiță sau freză gelată, o lua prin centru, la lipeală de vreo călcare pe peticită a „osterreicilor”. În speranța vă ne va pricopsi cu vreo finalizare à la Jean Marais în „Cocoșatul”…

…Ce nu poate fi decât prestidigitatorul de ticluiri mereu scuzabile „Cocoșilă” (poreclă arhicunoscută, nu am ticluit-o eu) Stoichiță. Mult peste impostorul Titi Teașcă după 0-6 la Madrid, în fața lui Bârlădeanu, președintele federației atunci. Căruia mai rămăsese să-i spună, ca scuză, că lângă Gento, Veloso și Adelardo a jucat și „El Generalissimo” Francisco Franco!

N-a zis el, „Cocoșilă”, rupt parcă din Ostap Bender al lui Ilf și Petrov, că nerozia gelatului cu bacalaureat la 39 de ani, aia cu „să nu luăm multe cu Austria”, a fost o formulă binecuvântată mobilizatoare?!

Deci, cu Mitriță plecat tam-nesam din ulița stângă, bietul Bancu, terorizat de Schopf, care intra deseori în centru ca să-i facă loc să vină cu zeci de centrări amenințătoare fundașului dreapta Lainer, nu-și putea marca și deposeda nici propria-i umbră…

Editorial Cornel Dinu. Întreab-o pe Sfânta Parascheva, Burl(e)anule, dacă este de acord să faci dintr-un ucenic necalificat ditamai antrenorul naționalei după opt luni inspirator la Palat de valize și alte ascultări cu incidență penală…

Bine-nțeles că, ținând cont de repriza a doua, în care fotbaliștii „BundesOsterreichului” au avut 6 (șase!) situații, din care 4 mari, de a marca (fără Sabitzer în lot), în declarații, neoficialii care conduc Federația Română de Fotomontaje , ce nu aduc a fotbal nicicum, nicicând, niciunde, au îngânat doar strigături din folclorul gen „Curaj, minge, că te tai!”.

Știam că mai sus pomenitul „Cocoșilă” Stoichiță are doar colinda vrăjelii în spatele limbii. Nu și pe aceea a nevricozei de înjurătură la ceea ce n-are cum să priceapă.

Dragă malformație propagandistică peste secția respectivă a defunctului Comitet Central PCR, dacă Adi Mutu ți-a spus la tilifon că în a doua repriză de la San Giorgio, în inferioritate, cu „copitele” foștilor cavaleri de Malta, trebuia să joci în modulul „4-3-2”, avea dreptate.

Adi este inteligent și, la ce antrenori a avut, Comisia voastră incompetentă tehnic n-ar trebui nici măcar să le pronunțe numele. Așa se practică în lumea bună a fotbalului de vreo douăzeci de ani.

Desigur, pentru a conta și în atac. Pentru că în 4-4-1 te-nchizi în apărare. Cum ai făcut cu „periculoșii” maltezi. Pe care, după eliminarea (prostească) a lui Băluță (dă-i, Doamne, minte că talent are!), i-ai bătut rău, aproape cu 1-1!

Sau, la tupeu vostru, puneți la socoteală și penalty-ul din minutul 40, nu-i așa? Se putea să nu ții tu isonul de ton de-ngropăciune, pentru care „s-a luat măsuri, tovarăși”, a fotbalului nostru, suratelor de felinar roșu de la FRF?!

Ieșit din ceața COVID-ului dezastrelor de joc și scor islandezo-norvegiene, puțin și de sub streașina SNSPA, „burl(e)anul” de țechini ai dâncului ne-a asigurat că Rățoi Rădoi va fi un mare antrenor!

Auzi-te-ar și Sfânta Parascheva! Că-i cu ochii pe noi de vreo câteva sute de ani! Ești din Moldavia, Burl(e)anule, întreab-o, că se poate: după opt luni inspirator la Palat de valize și alte ascultări cu incidență penală, este de acord să-l faci din ucenic necalificat ditamai antrenorul naționalei în care mai cred milioane de români? …Bieții de ei… …Vai mama lor… …Vai fotbalul lor…