Editorial Cornel Dinu. Anglia a defilat pe „frontul” ucrainean în sferturile EURO 2020

Se stinge frumos și majestuos acest EURO 2020 spre finala de pe „Wembley”. S-au jucat ultimele două sferturi de „tort” fotbalistic. Danemarca a întâlnit Cehia pe malul Mării Caspice, la Baku, în Azerbaidjan, mai mult pe celebrul „Drum al mătăsii” decât în Europa. Globalizarea fotbalului înainte de toate este deviza UEFA și dacă-i ordin, cu plăcere…

Țări mici, la propriu mai mult decât la figurat, dar care și-au ridicat de multe decenii blazonul de popoare serioase și în fotbal. Care a ajuns din Britania mai întâi în Danemarca, unde și-a „așezat” marele Will Shakespeare capodopera hamletiană.

Și apoi, migrând spre Est, Jocul Rege și-a pus porțile și în capitala Imperiului Habsburgic din perioada 1583 și 1611, Praga. La noi a ajuns pe la sfârșitul secolului XX, consemnat fiind că prin 1888, un grup de tineri băteau mingea pe terenurile virane din împrejurimile Aradului. Unde a apărut și prima echipă, condusă de medicul stomatolog Iuliu Weiner, întors în țară după studii făcute în Anglia. Și care ar fi adus și prima minge de fotbal în țara noastră…

Editorial Cornel Dinu. Anglia a defilat pe „frontul” ucrainean. Danemarca a traversat și ea „ulița cehă” în sferturile EURO 2020

Danemarca și Cehia sunt țări cu tradiție fotbalistică, evoluând la nivel de echipe naționale când noi abia ne întregeam ca țară. Cehia, dacă nu s-ar fi despărțit de Slovacia în 1993 prin așa-zisul „Divorț de catifea”, ar fi avut aceeași populație, cam 10 milioane de locuitori, ca și „Da-ne-marcă, ăștia” a lui Dan Deșliu.

Ambele au civilizația jocului. Și rezultate pe măsură. Danemarca, o peninsulă cu multe insule la Marea Nordului, ca Italia la Marea Mediterană, teribilă coincidență doar geografică, a avut mereu un joc puternic, combinativ, cu veleități tehnice de apreciat. Ca și împotriva Cehiei, la Baku.

Nu luați în calcul numai modul surprinzător în care au devenit campioni europeni în 1992, strângându-și, se zice, jucătorii de pe plaje ca să înlocuiască în ultimul moment suspendata Iugoslavie, însângerată de războaiele inter-etnice.

Și ce jucători de mare valoare am simțit pe viu! Pe care îi cam băteam prin anii ’70… Frații Nielsen, Morten Olsen, Allan Simonsen… Au imagine și interpretări de profesioniști adevărați. Nu întâmplător din lotul de acum doar patru sunt „de acasă”, unul de la Midtjylland, trei de la FC Copenhaga…

Cam ca și cehii. Care atunci când erau cehoslovaci, împreună cu Slovacia sudetă, au luat titlul european în 1976. …De neuitat fiind celebra „scăriță” lui Antonin Panenka, procedeu patentat apoi, cu care l-a „executat” decisiv la loviturile de departajare din finală pe la fel de celebrul portar german Sepp Maier.

Digisport.ro

Se face! Cel mai bogat om din Europa și al cincilea din lume cumpără o echipă de fotbal

Editorial Cornel Dinu. Standin ovation pentru vikingii din Danemarca

În reprezentativa de acum, care a primit onorabil înfrângerea în fața superioarei Danemarca (7-3 la ocazii pentru nordici), doar 9-10 evoluează „acasă”. Dar la Sparta și Slavia din Praga, societăți serioase, foarte bine organizate.

Tot un fel de „uliță cehă” de așezare și pasare, ca aceea care a jucat finala mondială cu Brazilia (1-3) în 1962, la Santiago de Chile, am simțit și acum în evoluția naționalei cehe.

Plăcută, aducătoare prin respectarea acestei tradiții concepționale a unei bune prestații, dar insuficientă pentru a-i da peste cap pe puternicii danezi, renăscuți la fel ca Christian Erikson din hăul primului meci la EURO 2020…

Câtă putere au urmașii fotbalistici ai lui Ragnar vikingul, danezii! Au pierdut primul meci, „acasă”, pe „Parken” din Copenhaga, cu Finlanda, și-au înăbușit lacrimile prăbușirii amintitului Eriksen, au mai pierdut și al doilea meci cu Belgia, după care au trecut „la vâsle”… 4-1 cu Rusia, 4-0 cu Țara Galilor, 2-1 cu Cehia. 10 goluri marcate, doar două primite, și iată-i în semifinale.

Ce lecție au dat danezii din nou lumii fotbalistice după vacanța câștigătoare din 1992! Bravo lor, standing ovation! Despre ei este impropriu să spui că s-au ridicat din propria cenușă, ca pasărea Phoenix, deși comparația e la îndemână. Ei fac focul sacru, dar nu cad în el să se amestece cu cenușa, ci îl domină cu tăria caracterului lor, se folosesc de văpaia lui, doar atât.

Editorial Cornel Dinu. Gareth Southgate și Harry Kane au trimis Ucraina în vacanță

Pe „Stadio Olimpico” din eterna Romă, Anglia a trimis în vacanță, cu un 4-0 totuși neașteptat ca proporții, Ucraina cea norocoasă în optimi. Probabil pe lângă Crimeea acaparată cu forța de expansionistul țar Putin I, cu scuza că, istoric, ar avea ceva documente doveditoare de dreptate.

Am în memorie imaginile tuturor selecționerilor care au condus „Albionul”, începând cu Sir Alf Ramsey. Niciunul nu emană atâta convingere, forță și ambiție ca acelea de pe fața lui Gareth Southgate. Transmise toate în toate momentele jucătorilor săi.

Până la pauză, Ucraina n-a fost cu nimic inferioară Angliei în posesie, presionare și coeziune în joc. Făcându-mă să cred că, având în staff mulți preparatori și analiști, cu școală la Coverciano, echipa lui Andryi Șevcenko, și el ani buni în Italia, chiar dacă s-a epuizat ca să câștige în primul minut al prelungirilor prelungirilor cu Suedia, nu va fi ușor de trimis în vacanță.

Numai că diferența a făcut-o precizia prin care servanții Shaw, showman adevărat, de două ori, și, altfel golgheterul, Sterling, l-au scos din nou la rampă pe contro-versatul cetățean Kane.

Care dacă nu a înscris, principala lui menire și calitate, în primele 270 de minute ale primelor trei meciuri, cu Ucraina, în numai 73 de minute, a reușit două goluri.

Iar Ucraina, condusă cu scor de neprezentare în mai puțin de o oră, în minutul 50, s-a prăbușit ca frontul ucrainean supravegheat din ordinul „tătucului” Iosif Vissarionovici Stalin de înalt-politrucul prin definiție, cu patru clase primare cu greu terminate, Nikita Sergheevici Hrușciov, care a epurat/omorât incomparabil mai mulți conaționali ruși decât dușmani nemți…