News

Editorial Cornel Dinu. Biden – Trump, meci cu execuții greșite, laude a la Ceaușescu și acuzații de grădiniță, gen „Ba tu, ba tu, ba tu!”

Cornel Dinu analizează confruntarea organizată de CNN la Atlanta între actualul și fostul președinte al SUA, democratul Joe Biden și republicanul Donald Trump.
29.06.2024 | 14:19
Editorial Cornel Dinu Biden  Trump meci cu executii gresite laude a la Ceausescu si acuzatii de gradinita gen Ba tu ba tu ba tu
Editorial Cornel Dinu. Biden - Trump, meci cu execuții greșite, laude a la Ceaușescu și acuzații de grădiniță, gen „Ba tu, ba tu, ba tu!”. Foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Trist prin jocul plin de execuții greșite, laude a la Ceaușescu și acuzații de grădiniță, gen „Ba tu, ba tu, ba tu!” dintre încă președintele SUA Joe Biden și predecesorul care se vrea și următorul, fostul președinte Donald Trump, disputat la Atlanta și arbitrat de CNN.

Editorial Cornel Dinu. Biden – Trump, meci cu execuții greșite, laude a la Ceaușescu și acuzații de grădiniță, gen „Ba tu, ba tu, ba tu!”

M-am născut când razele de dimineață ale Soarelui pătrundeau printre ramurile bătrânului nuc din curtea părintească de la Târgoviște. Am deprinderi noctanbule, mai ales acum, la bătrânețe, încercat pe nedrept de atâtea lovituri primite prea des și prea de-aproape…

ADVERTISEMENT

Când eram fotbalist, mai mult prin cantonamente decât acasă, seara, după cină, citeam obligatoriu două ore, făceam masaj și abia pe la ora 1 stingeam lumina pentru somn.

Așadar a fost ceva normal pentru mine să urmăresc duelul verbal, organizat de CNN la Atlanta, destul de sobru față de stilul hollywoodian anunțat, dintre actualul președinte al SUA, democratul Joe Biden și fostul președinte, predecesorul său, republicanul Donald Trump.

ADVERTISEMENT

Teribilă deziluzie, după veritabila mascaradă politică plină de minciuni sfruntate, laude „ceaușiste” ale propriilor „realizări epocale” și acuzații de grădiniță „Ba tu, ba tu, ba tu!”. dintre cei doi bătrâni politicieni care au condus, conduc și vor să mai conducă așa-zisa „mare democrație americană”.

…Încă „Jandarmul mondial”, încă „prima economie din lume” (și după PIB, și după ponderea mondială, dar abia a treia după ritmul de dezvoltare, după China și surprinzătoarea Indie, care e deja prima ca populație!), „pământul făgăduinței” pentru marea emigrație, covârșitor europeană, care a asigurat colonizarea masivă ce a dus la independența față de suzeranitatea britanică, proclamată de Congresul de la Philadelphia, la 4 iulie 1776 și dobândită de facto într-un lung război cu trupele Coroanei de la Londra, care a durat 8 ani, între 1775 și 1783…

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. Decăderea de la George Washington și Abraham Lincoln la „Sleeping” Joe și Donald „Duck”

Cele 13 state americane care au format SUA la începuturile ei istorice – între Canada la nord, Florida la sud și fluviul Mississippi la vest, conform tratatului de pace cu Marea Britanie, încheiat la Verssailles în decembrie 1783 – au strâns în jurul lor din ce în ce mai multe teritorii și au devenit prima putere a lumii prin marii oameni de stat care le-au condus.

Numai că de la imenșii președinți ai începutului – George Washington, Thomas Jefferson și Abraham Lincoln, de la marile personalități ale secolului trecut – Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman, Dwight D. Eisenhower, John Fitzgerald Kennedy, de la cei mai apreciați ai secolului 21 – George W. Bush (fiul Bush) și Barack Obama, s-a ajuns la aceste umbre sinistre care sunt „pensionarii” Joe Biden (81 de ani) și Donald Trump (78 de ani). „Sleeping” Joe și Donald „Duck”.

ADVERTISEMENT

Într-un momente foarte periculos pentru civilizația umană… și din cauza adevărului că marile țări sunt conduse, parcă, de adevărați cavaleri… pardon, scutieri ai Apocalipsei, nu-i mai numesc, îi știți foarte bine… când pier elitele și vin la putere prea mulți „neica-nimeni” care vor să schimbe pacea mondială în Apocalipsa mondială ca să le rămână numele în istorie… chiar blestemat de-a pururi. La ce arme performante și a toate distrugătoare s-a ajuns, Pământul e în pericol real, nu doar „declarativ”, să-și piardă suflul și viața în infinitatea spațiului din care s-a zămislit și încă face parte.

Editorial Cornel Dinu. Fără a se jugăni… scuse me, jigni… au dat-o prea des în argumente ce țin mai mult de dilema universal valabilă „Cine-a pus rahat pe clanță?”

Disputa „pașnică”, de idei, nu-i așa?, la care se aștepta americanul de rând, și nu numai, dintre cei doi „catindați” la președinția SUA, în folosul națiunii americane, și nu numai, a apărut foarte rar.

Sigur, s-au discutat „en passant” marile probleme ale Americii: nivelul de trai, inflația, imigrația, siguranța medicală, destul de puțin de o posibilă implicare a țării în binele umanității, cu referiri la războiul din Ucraina.

Aproximativ decenți, fără a se jugăni… scuse me, jigni… au dat-o prea des în argumente ce țin mai mult de dilema universal valabilă „Cine-a pus rahat pe clanță?”.

Și-au lăudat prezențele la Casa Albă după model Ceaușescu, iar când unul încerca să spună că a făcut ceva bun, venea imediat de la oponent negarea prin jocurile copilăriei… minții: „Tu ai făcut numai rău, eu am făcut numai bine!”.

Firesc, pentru că, priviți de aproape, unul semăna cu un babuin pus pe harță, iar celălalt un cercopitec ce-și dorește doar… să doarmă! Unul a mințit agresiv, unul a dormitat pasiv. Mai este cazul să-i identific cu nume și prenume? Cred că sunt ușor de recunoscut…

Editorial Cornel Dinu. Contre pe problema imigrației, drogurilor, violenței, avorturilor, ocupării Capitoliului și cine joacă mai bine… golf!!!

Și toate acestea s-au petrecut tocmai în fosta țară a viselor împlinite… Au trecut și prin câteva momente de Stan și Bran, Biden lăsând, spre final, impresia că-și dorește perna. Poate și biberonul sau o jucărioară care să i-l aducă pe Moș Ene cât mai repede pe la gene…

S-au contrat pe problema imigrației, drogurilor, violenței și avorturilor. Iar nebunia serii a fost când s-au contrat pe cine joacă mai bine… golf!!! Mereu, unul „hăis” și unul „cea”, cum stă bine unei confruntări electorale la orice nivel.

Nu putea să lipsească ocuparea Capitoliului în 6 ianuarie 2021, după pierderea alegerilor de către Trump, care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu i-a mirosit never for ever.

Mă-ntreb dacă știe vreunul dintre ei că primul care a aruncat deputații în stradă cu ajutorul cuirasierilor a fost președintele francez Charles-Louis-Napoleon Bonaparte, viitorul împărat Napoleon al III-lea, la 2 decembrie 1851. Deschizând prin acea lovitură de stat drumul spre Al Doilea Imperiu Francez, regalist bien sur, între A Doua și A Treia Republică Franceză.

Editorial Cornel Dinu. „Uite cine a ajuns să conducă lumea, un șchiop ca mine și un cocoșat ca tine!”. E aproape de așa ceva America de azi…

O altă minciună a lui Trump se spune că ar fi fost afirmația că trupele americane care au debarcat în Normandia în zorii Zilei Z (D Day în… original!), 6 iunie 1944, în Operațiunea Neptun, ar fi fost concepute și considerate „de sacrificiu”.

Dacă ne amintim ce s-a întâmplat pe plaja Omaha, cu peste 2.000 de soldați americani uciși, răniți sau dispăruți, din totalul de 5.000 – 12.000 (nici astăzi nu se cunosc cifrele exacte, aproximația fiind de-a dreptul scandaloasă!) de victime din rândurile Aliaților, este clar că se pot lansa acuzații, care depind de la cine vin, camarazii și rudele victimelor sau statistica rece a istoricilor.

Sigur că amândoi au mari probleme cu legea, dar se interpretează a la Bezdead uneori și la ei, acum, cu „treacă-meargă”. În ceea ce privește războiul absurd din Ucraina, Trump s-a lăudat că l-ar putea opri imediat dacă ar fi ales președinte și atunci nu i-ar fi deloc moale lui Hunter Biden, fiul actualului președinte.

În final, cred că a lipsit doar provocarea ca unul să-l bage pe celălalt în… cușcă! Exact cum a făcut Timur Lenk (timur = de fier, lenk = șchiop) cu „Fulgerul” Baiazid Yldirim după ce l-a înfrânt în 1402, în lupta de pe câmpia Ciubuk din faţa Ankarei și l-a luat prizonier. Și căruia ia-r fi spus, cu un umor care a lipsit în disputa de la Atlanta: „Uite cine a ajuns să conducă lumea, un șchiop ca mine și un cocoșat ca tine!”. E aproape de așa ceva America de azi…

ADVERTISEMENT