Editorial Cornel Dinu. Când Gigișor „Palatinum” l-a avut pe Reghe a fost bine. Diferența de realism din FCSB – Universitatea Craiova a fost clar în favoarea oaspeților

Campionatul s-a reluat după intermezzo-ul echipei naționale de a evolua în două amicale cu Grecia și Israel. Dacă mai era și Turcia aveam țările ale căror populații ne-au învățat mișmașurile comerțului.

Editorial Cornel Dinu. Fotbaliștii echipei naționale provin dintr-o veritabilă pungă a speranțelor deșarte

Jocurile s-au dorit rugăciuni iordănesciene ce ajung și cuvântează din ceruri. N-a fost un astfel de început, pentru că, am impresia, că jucătorii de primă reprezentativă provin dintr-o veritabilă pungă a speranțelor deșarte, de a câștiga, ca în tinerețe, la „loz în plic”.

Mă încumet să spun că acasă, cu „grețilii”, trebuia să începem cu mijlocul şi atacul din cel de-al doilea, în Israel. Şi să rămână şi la Netanya, măcar pentru un dram de speranţă că s-ar crea omogenitatea ce ne lipseşte de ani buni. „Tricolorii” trimişi în teren cu şort alb… tradiționalul tricou galben, cu șort albastru și jambiere roșii nu mai place marilor șefi de la „Casa Fotbalului” că le aduce aminte de vremuri în care fotbalul românesc conta în lume…

Revenind amar, așadar, „tricolorii” bicolori, aleşi parcă şi cu ghiocul, par prea des împăcaţi cu terna culoare a abdicării. S-au încercat plutoane de jucători, chipurile reprezentativi, fără vreo noimă, sub ameninţarea sau prezenţa Covidului şi prin felul în care se mişcă, lovesc mingea sau chiar sunt loviţi de ea. Bat-o norocul şi pentru noi cu Muntenegru, Bosnia şi Finlanda…

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Editorial Cornel Dinu. În spectrul barajului au rămas Dinamo, Chindia și echipa din așezarea „Renault-Duster”

Trec la ale noastre de-acasă, că praf de pe tobă vom mai aduna după intonarea imnurilor. Vineri, în deschidere, eliminarea lui Diallo, în minutul 8 şi preluarea conducerii prin golul lui Dumitriu, în minutul 59, erau gata, gata să aşeze pe roţile fugii de baraj Mioveniul. Devierea în gol a lui Huyghebaert, din ultimele două minute oficiale, îndepărtează trupa „olteano-UE” de spectrul barajului, în care au rămas Dinamo, Chindia şi echipa din aşezarea „Renault-Duster”. Vom vedea…

Despre Chindia – Dinamo mi-am spus părerea. Şi acum lăcrimez pentru soarta celor două echipe ale vieţii mele fotbalistice. Şi ce vremuri trăim, vorba lui Ion Băieşu, „Puişor” cum îl alinta consoarta şi preluasem apropiaţii. Pe lîngă „Guță”… La cum au ajuns cele două, pentru mine le defineşte continuarea urmaşului lui Caragiale, la versul Ileanei Sărăroiu: „Greu e, Doamne, doi deodată să iubeşti…”. Ion „Guţă-Puişor” preciza atunci: „Desigur, şi partidul şi guvernul”. La câte partide şi guverne am avut după 1990, sentimentele s-au ascuns demult.

Editorial Cornel Dinu. Crunta soartă a Mediaşului explică multe. Gazul e al nostru, dar şi pe el l-au dat „LOR”

Crunta soartă a Mediaşului explică multe. Gazul e al nostru, dar şi pe el l-au dat „LOR”… Şi-atunci, de unde să mai avem oameni care să sfinţească meleagul, păstrându-l şi îngrijindu-l?! Când străzile s-au umplut de abţibildurile vitrinelor costisitoare, tare ţipătoare, în zerouri şi râmneală a oricărei fiinţe umane…

Şi când te gândeşti că până în 1937 eram cu PIB-ul în primele cinci ţări ale Europei, cinci!, iar Bucureştiului, pe bune, i se spunea prin mai toate comportamentele, „Micul Paris”… Apoi, prea repede, distrugeri, praf şi pulbere, canal şi închisori criminale, impuse, acceptate şi de neaoşi!, care ne-au îngropat elitele. După 1968 iar am răsărit oleacă. Dar, prea repede, familia dictatoare şi-a pierdut minţile.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Iar acum, văzând magazinele, am senzaţia că au venit în urbe, în Românica toată, „Moşii” cu bâlciurile lor de altă dată. E cam la fel! Atunci n-aveai bani să te dai în toate, acum majoritatea suflării româneşti poate cumpăra şi ochi de om, cum spuneau bătrânele spre sfârşitul anilor ’90, dar n-ai cu ce. Mai e vreun neam care să fi trecut atât de repede din Rai în Iad, ca noi?

Editorial Cornel Dinu. Voluntari – Farul, partidă cu pretenții de play-off, chinuitoare ca vizionare

La Voluntari, pe un câmp de joc care ar fi arătat mai bine chiar dacă ar fi coborât de pe deal mioarele lui Gigişor Becaliotul la păscut, s-a ajuns uneori în careuri. Prea rar la gazde şi patru pase consecutive, maximum şase, la Farul. Deci, chinuitor ca vizionare. Cu doar două sclipiri în careuri, în finalul meciului. În minutul 83, când intratul Petre a pătruns, dar reluarea lui Boboc, din poziţie ideală, a fost deviată în corner.

Şi tot după un corner, în ultimul minut, Ricardinho a deviat „obectul”, ca şi la ocazia precedentă a dobrogenilor, dar acum în aţe! Astfel, cu această victorie surprinzătoare, echipa unui foburg dezvoltat imens, aiurea, ades islamic, al Bucureştilor, se ciorovăie la podium cu Universitatea Băniei, lăsând Farul să pâlpâie la cinci puncte în urmă.

Editorial Cornel Dinu. Încântătoare atmosfera de la Rapid – FC Botoșani! O reînviere după atâtea chinuri a uneia dintre cele mai iubite, ca şi tradiţie, echipe de la noi

Ajunşi, în fine, „acasă”, cum e versul pe noul stadion plăcut din Giuleşti, şi echipa, şi cei 10.000 de spectatori par dezlănţuiţi. Căci fotbalul fără spectatori nu există, ca nunta fără lăutari. Ca pe vremuri. Rapid, împreună cu Botoşaniul, au creat cel mai plăcut meci al etapei. Care a avut de toate: ritm, angajament, viteză de joc, chiar dacă aceasta, din punct de vedere tehnic, a mai jucat feste unor jucători în unele faze.

Rapidul nu pierde de 10 jocuri „acasă”, iar Botoşaniul doar în două jocuri, din ultimele 15, a luat 3 goluri. Dar ceea ce m-a încântat realmente, a fost atmosfera spectacolului. Înviorătoare, de bun augur, ca o reînviere după atâtea chinuri a uneia dintre cele mai iubite, ca şi tradiţie, echipe de la noi.

Deci, se poate să ne revenim, reaprinzând focul sacru al respectului pentru trecut. Sper nu numai în fotbal, la marile noastre cluburi, alungând răul ce ni se serveşte. Readucând cât mai repede grija şi protecţia Maicii Domnului, despre care se spune că ne-a înfiat. Şi care, la ce ne e dat prea des să trăim, ar fi momentul să-şi întoarcă iarăşi faţa miluitoare spre noi. Dar să dăm măcar câteva semne de revenire „spre mila Măriei Sale”.

Editorial Cornel Dinu. Concluzia după FCSB – Universitatea Craiova 0-2: diferența de realism în dispută a fost clar în favoarea oaspeților

Prezumtivul „Regal” al etapei, FCSB – Universitatea Craiova, n-a avut viteza de joc din Rapid – Botoșani. Dar aceeași speranță de reînviere a tradiției, asistând aproape 25.000 de spectatori pe „Arena Națională”.

Cinismul lui Reghecampf de a evolua cu patru stoperi la început și chiar cinci în final, dacă îl punem și pe marcatorul Bic. Care printr-un șut inspirat a trimis „fecesebecaliuța” per total „pe loc de repaus” în clasament și și-a dus echipa la cinci rezultate pozitive din ultimele șase jocuri.

Au avut și șansă „oltenii”, „gigișorii” având 8 situații de a înscrie, din care jumătate mari! În prima parte au fost unele sclipiri pe fond de viteză ridicată de joc, de ambele părți. Dar, în ultimele aproape 50 de minute, mai mult „luptă și dă-i și luptă” de ambele părți. Remarcându-se la „bercenarii” în conviețuire cu refugiații de la Dinamo Kiev mai mult cărările bine conturate din frizuri decât eficiența unor posibile trasee de joc, gen potecă clară de pătrundere.

Diferența de realism în dispută a fost clar în favoarea Craiovei. Când Gigișor „Palatinum” l-a avut pe Reghe a fost bine. Rămas de ani buni la hățuri și fluierături de vorbe-indicații, figura ultimului argat-antrenor, bietul Toni Petrea, spune totul. Zâmbește și tace mai mult despre altceva pentru a-și păstra în palmares că a fost de două ori pe la fosta și actuala, după mine, doar „steluță”, de ceva vreme.

Iar distribuția oltenașilor să se roage pe la Madona Dudu și să-și mângâie tradiționala cățea de sub căruță. A lătrat pentru ei. Ce-i drept, și cu puțin noroc, gazdele având, repet, nu mai puțin de 8 șanse de a marca, dintre care 4 foarte mari. Trimițând mai mult în portar, s-au trimis pe sine la pre multe, zic și eu, puncte de mult visatul în ultimii… câți ani să fie?… vreo 7?… loc 1.