Editoriale

Editorial Cornel Dinu. Ce suporteri DDB aș trimite cu balonul Dinamo și de ce aș vrea să câștige FCSB campionatul

13.04.2021 | 15:32
Editorial Cornel Dinu Ce suporteri DDB as trimite cu balonul Dinamo si de ce as vrea sa castige FCSB campionatul
Editorial Cornel Dinu. Ce suporteri DDB aș trimite cu balonul Dinamo și de ce aș vrea să câștige FCSB campionatul
ADVERTISEMENT

Cornel Dinu trage cortina peste sezonul regulat. Ce suporteri DDB ar trimite cu balonul ridicat pe stadionul Dinamo, de ce ar vrea să câștige FCSB campionatul, ce zice de arbitrii noștri și CCA, de Sepsi, de cotoiala și cotăiala Universitatea Craiova – CFR Cluj, totul într-un editorial cu… pana ascuțită!

S-a jucat și ultima etapă a sezonului regulat regular. Chinuită și aceasta din punct de vedere al calității jocurilor. Parcă de la săptămână la săptămână mai îndoielnice că la noi s-ar juca fotbal…

ADVERTISEMENT

Se înjumătățesc punctele discreționar, doar la prima ligă, la a doua nu, de parcă aceasta s-ar juca pe alt meleag, cu alți păstori. …Și din cauza blestemului care așază deciziile de ani buni în mai toate de la noi după modelul creat de lipsa unei autorități reale cu tot ce presupune ea, între „hăis!” și „cea!”… stare prezentă incontestabil și între FRF și LPF.

Editorial Cornel Dinu. Ce suporteri DDB aș trimite cu balonul Dinamo și de ce aș vrea să câștige FCSB campionatul. În ciuda utopiei ferefiste de înjumătățire a punctelor

Despre utopia aceasta a înjumătățirii punctelor mi-am mai bătut gura scrisului. De pomană. Și nu numai eu. Adică e normal să faci o altă competiție, dijmuind o avere de puncte dobândită incontestabil în creuzetul jocurilor pentru c-așa vor niște bișnițari de fotbal?

ADVERTISEMENT

Aici s-a ajuns. Continuați mătrășirea pe meleag mioritic a sportului nu degeaba numit „Rege”, neaveniților! …Ca și cei ai trecutului mai îndepărtat, dar încă apropiat ca să-l putem uita cei albiți la tâmple…

Bref, parcă văd scena de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” la o pre-vizionare a unui spectacol ce-l avea cap de afiș pe Mircea Crișan… scenă povestită de Conți Bărbulescu, unul dintre textierii monologului marelui actor, odihnește-i, Doamne, pe amândoi…

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. „Îngerașul” Mircea Crișan și diriguitorii din fotbal, veritabili „chirurgi” necalificați în arta conducerii, care taie… tot!

Pe primul rând de scaune, desigur, comisia de vizionare/cenzură. Tovarășii. Politrucii. Paznicii moralei clasei muncitoare, aliată cu țărănimea în Republica Populară Română a acelor ani, în jurul lui 1960.

Atenți și încrâncenați pe „dușmanii de clasă”, „dușmanii poporului”. Niciun cuvințel „interpretabil” nu avea voie să ajungă în fața publicului la premieră. Tot ce nu era conform „ideologiei marxist-leniniste” era tăiat cu vigilență proletcultistă. …Ca să înțelegeți contextul cei născuți mai târziu…

ADVERTISEMENT

Mircea Crișan, dodoloț încă de pe atunci, era îmbrăcat într-un șpilhozen alb, cu… aripioare de îngeraș, cobora angelic din înaltul scenei atârnat de niște chingi, pentru rostirea monologului „la sol”… Tovarășii esperți în curtlură încep săși dea coate și să zâmbească spre chicoteală de-a dreptul…

Lăsând la o parte imaginea care trebuia să smulgă zâmbete publicului, din șpilhozen, corpolentului „îngeraș” i se ițise… un testicul! Realizând momentul umoristico-hazos spre penibil, Mircea Crișan improvizează cu harul său neîntrecut adresându-se „vinovatului”: „Bine, mă nesimțitule, tocmai acum te-ai găsit să ieși? În față la tovarășii care știi că taie tot?!”…

Editorial Cornel Dinu. Ce diferență este între democrația proletcultist-demagogică „dinainte” și trâmbițata democrație originală de acum?

Bine-nțeles că „obiceiul pământului” s-a păstrat. Atunci se tăia la greu pentru o îndoctrinare forțată pe „repede înainte”, cu destule aspecte contestabile… Dar nu se băgau în propriile buzunare averi incomensurabile în mai toate domeniile din „contracte cu statul”, dirijate și protejate, cum se practică acum…

…În doar anunțata… trâmbițata democrație în care ne-am băgat capul de bună voie și nesiliți de… decât de „ăia mari”… știți toți care… Una am vrut noi, am sperat noi, alta ne-au dat ei… voie!

Democrația asta „originală” în care ne bălăcim, fără morala creștină în familie, școală, sănătate, cultură, chiar biserică, domenii care se încearcă a fi distruse programat, ca industria și agricultura, este mai ciumă decât… „ciuma roșie”!

Uvertura etapei 30, Astra – UTA, ca atâtea alte dispute, din ce în ce mai dese, în care rar apar sclipiri tehnice, poate avea doar referiri la ce-a fluierat arbitrul Ionuț Coza. Pentru că aici s-a ajuns în fotbalul nostru. Emisiunile de „analiză” sunt din ce în ce mai ocupate cu interpretarea/despicarea din „fir a păr” a deciziilor posibil controversate ale arbitrilor.

Iar atunci când nu sunt, ceea ce, să recunoaștem… de fapt să recunoască ei, e rar, la ce purtători ilegali de fluier avem, ei bine, atunci tot se găsesc contestatari, partea „vătămată” de rezultat, care le inventează și dă subiecte comentatorilor și „specialiștilor”.

Scuturându-mă de prezent, rămân cu amintirea „Novantesimo minuto” de pe RAI, de acum câteva decenii… Cu Bruno Pizzul amfitrion domenica da domenica dopo etapa, când „Moviola” dura maxim, pe toate jocurile, ceva mai mult de un minut.

Editorial Cornel Dinu. Chin și jale în „Groapă”, Dinamo „îngropată” de o echipă disciplinată și ordonată de doi antrenori competenți, Ilie Poenaru și Marin Dună

Disputându-se la aceeași oră trei partide de calificare în play-off, am ales să urmăresc, normal, ca un „câine roșu”… masochist… de prea multe sezoane… Dinamo – Clinceni. Pentru cei plecați în ultimul timp de pe planetă, contrar aparențelor antice, Dinamo se lupta la retrogradare și Academica la „primele 6”.

Meci de chin și jale pentru „câinii” de toate felurile și de oriunde, în care echipa mea, că nu-i pot spune „fostă” niciodată, pentru prima dată în istoria ei cât anii mei, 72 spre 73, era condusă cu 3-0 după 17 minute de „execuție publică”.

Goluri încasate după trei cornere (ultimul chiar din corner!), veritabil basm-coșmar din pana lui Petre Ispirescu (de la… Inspirescu, ceea ce tare i-ar trebui bietului… Mulțescu!… la ce lot are…), de n-ar mai fi ca să nu se mai poată povesti…

Sigur, se va mai povesti cum s-a ajuns la acest dezastru în fața echipei unei comune de lângă București, cu 6.000 de suflete care ar încăpea toate, cu cățel și purcel, în peluza eternnedărâmatului stadion din „Groapă”… Care, și atunci când erau spectatori, câteva sute, în tribune, nu se auzeau ca în orașul Voluntari: „Bravo lor, bravo lor, bravo voluntarilor!” Ca să nu mai amintesc „folia” dintr-o altă comună limitrofă Bucureștiului, unde se scanda din rărunchi „Afumați, suntem Afumați!”… Caragiale trăiește…

Revenind în „Groapă”, Clinceniul, tăcut, disciplinat, pus pe treabă, n-are conducători „la vedere”. Ci doi antrenori cu siguranță serioși, competenți, Ilie Poenaru și Marin Dună, pe care am avut plăcerea să-l am căpitan de echipă, adevărat profesionist, când am fost președinte la Progresul Național din unicul Parc cu Platani al Cotroceniului.

Editorial Cornel Dinu. De ce și cu cine din DDB aș umple nacela balonului și i-aș „perpeli” cu „focu’ la ei”, vorba marelui Armean Halagian

Atât am vorbit în ultimii ani, ci deosebire în ultimele luni despre ce se petrece, halucinant, la Dinamo decăzut în Dinamou, în deșertul în care l-au dus cei care l-au condus/destrămat/distrus, încât, zău că-mi vine să urlu „Destul, ajunge! Mi-ajunge!”… Dar pentru că unicii, super-inventivii suporteri inegalabili au adus și un balon de-al lui Jules Verne ca „porte-bonheur” al echipei, simt nevoia unui singur gând…

Sunt acum cam câți ar încăpea în nacela balonului ăla la comenzile ce duc clar spre dezastru echipa. Ar fi simplu de rezolvat problema ar spune „radicalii nervoși” din peluză (la figurat): „Se știu! Îi știm! Îi urci în nacelă, pui arzătorul invers, «focu’ la ei» vorba regretatului mare Armean Halagian, îi «perpelești» puțin, de «încălzire», tai parâmele și ducă-se pe pustii!”…

Da, avem zeci de mii de suporteri, 15.000 cotizanți admirabili, deocamdată, jos pălăria pentru ei. Dar precum e adormirea neamului prin lipsa ADN-ului sau măcar a vaccinului ordinii, care face curat în ograda sufletului, balonul cu nacela goala va mai rămâne, mândru, dar amenințător, deasupra celei mai frumoase și chinuite peluze din țară, Peluza Cătălin Hâldan.

…Și în măsură egală, deasupra terenului istoric, călcat acum de adevărate „personaje horror”, atât în iarbă, cât și în birouri, cele mai ciudate specimene umane din istoria căzută din triumf în degradare a lui Dinamo.

Repet și închei răsucirea cuțitului deciziilor aberante luate în avalanșă de câțiva ani. De-a dreptul incriminări penale de prin augustul anului trecut. Sunt doar câțiva care au adus și continuă să aducă numai nenorociri. Sunt și cred că vor mai fi bine-merci în oficina de jaf de la „RinOtel”. Ca să le fie lor bine, sunt în stare să deseneze și cursul Dâmboviței… invers!

Paloșul deciziilor cu judecată competentă este pe cale să dispară și din legendele, nu numai din practica reparatorie din când în când a celor care au condus neamul românesc! Clar și fotbalul. Condus de prea mulți handicapați cu calificări trase la xerox în fabricile universitare de chitanțe de studiu cu foarte deasă „FF” sau „FR”, experimente nefaste și neproductive apropiate și ca prescurtare de FRF…

Editorial Cornel Dinu. Clincenii în play-off, Dinamo și Viitorul pe locurile de baraj! Pandemie totală… Altfel bine și la vară cald…

În restul confruntărilor pentru play-off… „casi normali”. Chindia a sperat la „primele 6” doar o repriză. Apoi s-a „dărâmat”. Lăsând mereu fratricida FC Argeș să zburde în voie și să marcheze prin „șamanul” lor din atac, mult (prea) doritul Malelé.

Terminând la egalitate în suburbia bucureșteană Voluntari-Pipera, Botoșaniul și-a reconfirmat poziția meritată din ultimii ani, între primele noastre echipe.

Adică exact acelea din play-off, între care doar Academi(c)a din Clinceni constituie o surpriză. Și pentru că obișnuita ultimelor sezoane, fosta campioană Viitorul a avut un parcurs demn de un scenariu neștiințifico-fantasmagoric, după atâția ani de „zbor deasupra cuiburilor de cuci ale fotbalului nostru.

De când sufletul Viitorului (și… „buzunarul”!), Gică Hagi a urcat de pe bancă în lojă, „copii” parcă nu s-au mai înțeles cu „nenea” antrenorul (mă miră tare clacajul lui Rednic…) și echipa s-a „înfrățit” cu Dinamo pe locurile de baraj. Dinamo și Viitorul pe locurile de baraj la intrarea în play-out… „Pandemie” totală! Altfel bine și la vară cald…

Editorial Cornel Dinu. „Sepsiszentgyörgy” vs „Faceți Ce Spune Becali”, valonul Jacques Beauri și comisarul european Frans Timmermans

Ceva, ceva fotbal s-a prezentat la „Sepsiszentgyörgy” (zău așa scrie pe plăcuța de la intrarea în localitate!), Sfântu Gheorghe al nostru, pe românește. După ce primele 45 de minute au fost echilibrate, în următoarele Sepsi a pătruns mai des și mai periculos în careul lui „Faceți Ce Spune Becali”. FCSB pentru cei care țin cu… Steaua!

Puteau să câștige, având trei ocazii, în ciuda pretențiilor bucureștenilor că au fost „săriți” dintr-un penalty în minutul 65, la Tănase. Oaspeții au avut și noroc prin accidentarea prea rapidă, minutul 14, a lovitului de fotbal Miron.

Au urmat schimbări după aceeași comandă: Pipera în week-end și Palat din când în când în timpul săptămânii. Care au cârpit oarecum apărarea și mijlocul lui Toni Petrea și al injecționistului pastilar Neubert.

La final am putut constata acerbicii cu scântei de împușcături la vedere între combatante. Gen Mihai Viteazul vs Gheorghe Basta, reconfirmabile mai mult ca sigur în meciurile din play-off ce stau să înceapă furtunos.

Pentru că, spre deosebire de „fecesebecaliuța”, numai cu români în apărare, mijloc și atac, trupa pusă la dispoziție lui Leo Grozavu are de la mijloc în față mai mulți lefegii străini.

Precum cei care ne-au ucis mișelește pe Marele Domnitor al Primei Uniri, sub comanda valonului Jacques Beauri, un fel de comisar european Frans Timmermans care ne vrea iar în jug de câțiva ani. Rușii și comisarii lor ne-au pregătit, într-un fel, pentru noua tăbăcire europeană.

Și de aceea m-aș bucura să câștige campionatul combinata româno (pe teren) – macedoneană (în culise în proporție covârșitoare), ca un început de pildă istorică cum că „numai prin noi înșine putem să reușim”.

Editorial Cornel Dinu. Vassrasdeaconu, nu aveți fazele cu greșelile Hațeganului la U Craiova – CFR Cluj? Le găsiți pe youtube!

Așteptarea săptămânii, Universitatea Craiova – CFR Cluj, a avut doar câteva momente în care a semănat cu blocul atât de mobil, de la presing la retragerea pe două linii în defensivă în câteva secunde, comentat cu Ionuț Lupescu pe „tilifon dăștept”, prin secvențe de ansamblu din Betis Sevilla – Atletico Madrid. El din postura de director pentru dezvoltarea fotbalului în Arabia Saudită, la Riad, eu jinduind după ce vedeam pe „geamul” transmisiei de acasă.

Ooof, Doamne, chiar atâtea păcate avem de ne-ai pedepsit și în fotbal?

Ceva, ceva s-a mai pasat, s-a mai alergat, s-au mai cioc(ă)nit. Palma vopsitului cu „nebunia de Amazonia” Dilel Omrani, dată unui adversar de suferință fiind de „roșu”. La fel ca și cotul revenitului Koljic în fața lui Burcă spre final.

Nu le-a văzut „albitru”, cum n-a văzut nici penalty-ul la Camora, care s-a încăpățânat să nu-i dea șortul lui Vătăjelu, agățat de el  în careul oltean. Cine a fost „omul în negru”? Cel mai bun arbitru român la această oră, mult-internațional-delegatul Hațegan Ovidiu. CCA se citește „cacaa”? Întreb, nu dau cu CCA! Vassrasdeaconu, nu aveți fazele astea înregistrate? Le găsiți pe youtube!

Au fost și trei bare în prima repriză, două date cu știință de fosta „Știință”. Și ea, ca și partenera de mai mult conflicte între careuri, mâini, palme și coate la nivelul zborului și solului, zbătându-se să folosească și picioarele de la lupte de cocoși, ce nu prea s-a dovedit decât arareori că pot mângâia cu adresă și mingea.

Încheind campionatul regulat de conducători „neregulari” în postura de învingătoare, fosta și actuala Steaua și pentru mine, sper, repet, să rămână la fel și după amputarea anormală de puncte marca „FRF Mafia”…

 

ADVERTISEMENT