Am luat act pașnic despre datele financiare ale fotbalului mioritic. Despre datorii. Despre colaps. Din FANATIK. Am luat act pașnic pentru că eu nu reprezint nicio autoritate. Ca instituție. Ca să fie clar. Altfel, ca autoritate dată de o viață în fotbal, cred că pot să-mi dau o părere. Dramatică.
FANATIK, bine documentat, scoate la vedere, și de aici bine ar fi la judecată și luarea unor măsuri reparatorii de către cei nu cu muscă, ci cu roiuri de muște pe căciulă, bilanțul cluburilor noastre de primă divizie la încheierea anului financiar 2021.
Titlul FANATIK, logic și inspirat din prezentarea oficială a Federației Române (fără) de Fotbal, spune totul: „Colaps financiar în Liga 1! Cluburile au ajuns la datorii de peste 118.000.000 de euro în ultimul an. Date oficiale”.
Practic, cu suma cea mai mare (datoriile de la Sepsi sunt, de fapt, bani dați de guvernul maghiar pentru construirea stadionului, susține patronul Laszlo Dioszegi), aproape 130 de milioane de lei, adică 26 de milioane de euro, posibila campioană pentru a cincea oară consecutiv se așază și în fruntea acestei… găuri sfidătoare. De incompetență, amatorism, „larghețe” inconștientă de contracte și alte cheltuieli, rapturi cu premeditare.
Răul se ia mai abitir decât Covidul. Uitați-vă la statul nostru. S-a împrumutat fără scrupule în ultimele decenii. Fără să-i pese dacă vor plătii generații întregi de acum înainte. Datorii record în istoria necăjită a României. Cum e țara e și fotbalul…
Revin la etapa din săraca Ligă 1… La Ploiești, Rapid, după 7 victorii „Mutuale”, a fost oprit „la semnal” de egalul obținut cu sudoare și realism de Chindia Târgoviște. Punct ce-i asigură un adversar mai accesibil la barajul cu contracandidatele la Liga 1 din Liga 2.
Punct ce m-a adus aminte de punctul cu care a câștigat Rapid primul său campionat, în 1967, obținut tot la Ploiești, în ultima etapă, cu campioana en-titre, Petrolul. Acum, acest punct înseamnă mai puțin, poate doar o treaptă spre barajul pentru Conference League… Oricum o performanță în renașterea „Giuelștinei”.
De luptat s-a cam luptat, vorba genialului contemporan perpetuu nea Iancu Caragiale: „…luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă…”, s-au încercat fel de fel de manevre de dinamică a jocului prin schimbări…
Dar, în ciuda acelor suporteri minunați, creați și de celebrul roman „Groapa” al conului Jean Barbu, ocaziile n-au fost nici măcar cât degetele de la o mână. A fost mai mult șantier decât fabrică productivă de fotbal de ambele părți.
Ce-i drept, nu mai conta ce se va întâmpla între Dinamo și Academica Clinceni. Totuși, Dinamo a marcat cinci goluri într-o repriză… e drept, în superioritate numerică… ceea ce este greu de regăsit în negura ultimilor ani… Ultimilor aproape 9 ani, mai exact, câți au trecut din 24 august 2013, când, în „Ștefan cel Mare”, Dinamo surclasa cu 6-0 pe… U Cluj! Foarte probabila adversară din baraj! Unde n-ar mai da Domnul…
La ce-am văzut, mi-am adus aminte, modificând-o la final, de strofa de cruntă amintire a uneia dintre formele cominterniste de distrugere a neamului românesc. Ar suna cam așa, desigur șli după reintrarea „motivatorului” în instinctele de profit fotbalistic ale felcerului fotbalistic Iuliu Mureșan: „Hei-rup, hei-rup, cad goluri de fier în capul celor de la Clinceni!”…
Desigur, în momentul în care tăișul ghilotinei barajului coboară din ce în ce mai amenințător spre grumajii „câinilor roșii” decolorați și fără identitate fotbalistică de acum. Și când te gândești că au fost atâția ani în care adevărata suflare din tribune, a adevăratului Dinamo, „Nova Guardia”, nici nu apucau echipele să iasă din tunel și cânta „Cine vine-n Groapă, fără cinci nu pleacă!”... Doamne-ajută să se reconfirme acest adevăr măcar de acum spre… nu văd care, dar sper… înainte.
E de apreciat „primarul care face” atâtea și pentru sport, ca finanțare, Florentin Costel Pandele, în cartierele unite Pipera-Voluntari. Ce ar avea cam un milion de locuitori, se zice, doar jumătate înregistrați. Totuși, numeri suporterii „voluntari” într-un minut prin tribunele de pretutindeni.
E de apreciat și că a scos „rana” la vedere, recunoscând că n-are specialiști productivi în sport. Nu numai el, din păcate. Iar decăderea asta în sportul nostru, ca și în prea multe alte domenii conduse după ureche politică, este clar explicația regresului nostru social constant în anii de „democrație originală”, condusă de interese externe prin cozi de topor interne.
La fotbal, liniștit în play-off, unde nu se aștepta să ajungă după zbuciumul ades de a fugi de retrogradare, cu Gabi Tamaș revenit comandantul trupei în teren, Voluntariul a fost în Bănie… în altă „Bănie” și la propriu, și la figurat, dacă mă-nțelegeți, „Bănia” Rotarului… față în față cu Universitatea „rectorului” Reghecampf.
Au dominat chiar „voluntarii” lui Ciobi repriza a doua, dar „juveții” lui Reghe au făcut Baiaram de gol încă din minutul 7 și au păstrat avantajul. Înregistrând pe merit, prin soliditate realistă, relații de joc din ce în ce mai vizibile, adică omogenitate, plus valoare individuală, a cincea victorie consecutivă în campionat. Înfrângerea cu șanse de calificare în retur, din turul semifinalelor Cupei, 1-2 la Sepsi, a fost doar ghinion. Confirmarea urmează. Cu FCSB etapa viitoare. Meci de titlu prin implicațiile ulterioare.
De 1 Mai, ce nu mai este demult „1 Mai muncitoresc” la noi, ci doar manelisto-golănesc, dacă ați urmărit știrile STAS cu ocazia „marii sărbători” știți ce spun, în Gruia, Farul a pus ades mari probleme Lui CFR. Au fost patru ocazii mari, câte două pentru fiecare echipă, în prima repriză.
S-a jucat deschis, dinamic, cu multe execuții de apreciat, cu schimbări inspirate, nu numai de… direcție a acțiunilor. Și tocmai intratul Birligea, tânăr ce se dovedește cu atenție antrenat și urmărit, la câți ferchezuiți tatuați doar au promis în ultimii ani și atât, a marcat golul de 3 puncte.
…A reluat cu capul, în minutul 66, centrarea altui intrat la pauză, în locul „berbecului” de „spart” porți Debeljuh, capriciosul Omrani, aducând „bursucilor petrești” victoria atât de necesară în speranța celui de-al cincilea titlu consecutiv.
Apoi, firesc, am văzut retragerea, fără torțe, cam depărtată de ordinea catenaccio-ului, în propriul „depou” din fața careului de 16 m, a „frânarilor” Petrescului. E tactica lui, aduce puncte, contează eficiența, nu impresia artistică.
Absolut remarcabilă, de lăudat, politica lui Gică Hagi de a-și promova copii. Banda dreaptă a Farului, după pauză, Borza-Sali, a fost bandă de U17! Andrei Borza 16 ani și aproape jumătate (născut pe 12 noiembrie 2005!), Enes Sali 16 ani, 2 luni și 10 zile (născut pe 23 februarie 2006!). Chapeau, Gică!
La fel mi-a mărit… irișii apariția băiatului baciului olteano-olandezo-barcelonezo-turc Gică Popescu. Lasă-l, Gică, e doar o părere, mai mult în iarbă pe Nicolasul „fratelui” tău întru succese și nu numai. Sună frumos fonetic, dar lăsați-mă pe mine să rămân la numele istoric religios Nicolae, sfințit de aducătorii creștinismului din Grecia, Kiril și Metodiu.
Era de așteptat ca FCSB să dea multe pe Argeș în sus… Care Argeș „curge” liniștit, prea liniștit, în play-off, fără să se „reverse” peste nimeni, singura victorie, 1-0 la Voluntari, fiind un… accident.
Piteștenii n-au avut niciun șut pe poartă și o singură scăpare, în prima repriză, a lui Said, printre stoperii de zi Miron și Cristea, care mai adorm în nocturnă, fază rezolvată de inspirația portarului Târnovanu cu prețul unei accidentări.
„Fecesebecaliuța” lui Gigi Becali (ziceți că e pleonasm?) a zburdat la al treilea 4-0 în ultimele 4 meciuri, completate de un esențial 1-0 cu CFR Cluj, în Gruia. 13 goluri marcate, niciunul primit. Spirit ofensiv marcant, ca să spun așa, relații de joc, determinare, individualități… Darius Olaru, omul meciului cu Argeșul, Florin Tănase în nota bună din ultimul timp, Florinel Coman redivivus, Octavian Popescu mai puțin vizibil decât de obicei.
Probleme mai sunt în defensivă, dar cea mai bună apărare fiind… atacul, FCSB poate ține jocul departe de zona sa vulnerabilă. Un examen pentru această tactică penetrantă (când ai cu ce… și „bercenarii” au) va fi etapa viitoare, la Craiova, care are și ea argumente ofensive puternice.
Universitatea lui Rotaru, antrenată consistent și eficient de Reghecampf, va fi arbitrul meciului la distanță pentru titlu, arbitru care, însă, poate deveni apt combatant cu victorii împotriva primelor două adversare. Celelalte echipe din play-off, o spun cu regret, nu contează în fața „podiumului”.
Apropo de acest aspect, al dezechilibrului din play-off… Dacă la începutul editorialului scriam de anomaliile bugetare falimentare ale majorității echipelor noastre, în încheiere îmi permit o reflecție în privința clasamentului. Care are, unic, cred, în similarele europene, patru, cinci hăuri, prăpăstii, falii, crevase, spuneți-le cum vreți.
Prima, luând-o de sus în jos, este diferența spre dublu dintre primul loc, CFR Cluj (51 de puncte) și ultimul, FC Argeș (27) din această scamatorie de play-off. Cu o ruptură de „numai” 15 puncte între primele trei și, îmi pare rău să o spun așa, „umplutura” celorlalte trei.
Apoi, altă ruptură, sugestivă, între primele trei din play-out, Rapid (39 de puncte), Botoșani (38), Sepsi (36) și (cam) scăpatele de grija retrogradării, Universitatea Mititeilor (31), „baba” UTA (29) și „auto” Miovenii (28).
Penultima groapă conține „barajistele” Chindia Târgoviște (23) și Dinamo (19). Iar hăul final a înghițit expiratele Academica Clinceni și Gaz Metan Mediaș, exemple negative de manageriat dezastruos (banditesc?), cu punctaje de nepronunțat sau scris, unice în lume.
…Dovedind încă odată, fără tăgadă, că federalii numiți politic, dar și conducerea sublimă, dar absentă cu desăvârșire a LPF, sunt tare pe dinafara realității fotbalului nostru. Sau nu le pasă. Oricare variantă este dezastruoasă.