News

Editorial Cornel Dinu. Colinde învinse. „Sorcova” fără conținut din colonia România

Cornel Dinu analizează în exclusivitate pe FANATIK.RO, prin prisma străvechilor noastre colinde, învinse de prezentul dramatic, starea deplorabilă în care a ajuns colonia România.
11.01.2023 | 15:01
Editorial Cornel Dinu Colinde invinse Sorcova fara continut din colonia Romania
Editorial Cornel Dinu. Colinde învinse. „Sorcova” fără conținut din colonia România. Foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Gata, s-au stins odată cu ziua Sfântului Ion, cunoscută în popor sub numele de „Sânt-Ion”, Sărbătorilor de Iarnă, deschise de ziua Sfântului Nicolae. S-au stins colindele, atâtea câte au mai rămas, cu conținut sau devalizate de realitatea dureroasă a prezentului din colonia România.

Editorial Cornel Dinu. Colinde învinse. „Sorcova” fără conținut din colonia România

Fotbalul și-a reluat zbaterea, au început transferurile, pregătirile, Rapid, Universitatea Craiova și U Cluj bat la unguri prin cantonamentele speranțelor de primăvară, FCSB se joacă „De-a v-ați ascunselea” cu „Uite antrenorul, nu e antrenorul”, Dinamo se macină în lupte absurde între „specialii” care o conduc…

ADVERTISEMENT

Dar nu despre fotbal vreau să vă „spun” azi, ci despre altă durere ce mi-a hărăzit-o Domnul și mi-au aplicat-o… ne-au aplicat-o tuturor „domnii” ce conduc, global, lumea și, în particular, România…

Există, istoric, creșteri și descreșteri ale tuturor națiilor. Tinere sau străvechi, bună-starea, eficiența, emfaza lor depind de cât timp domină în țările lor binele actului de conducere și de competență sau, la polul opus, întunecimea dominantă a răului, asumat sau deghizat.

ADVERTISEMENT

De câțiva ani, la televiziunile noastre comerciale, dar și la aia „de stat” (în toate sensurile…), ale căror jalnice programe de Revelion le-am judecat în primul editorial din 2023, n-am prea văzut tradiționalele noastre colinde de Crăciun și Anul Nou.

Nici deschiderea „Bună dimineața la Moș Ajun”, nici „Moș Crăciun cu plete dalbe”, nici „O, brad frumos!”, nici „Plugușorul” cu plesnituri de bice și buhai (nu știți ce-i buhaiul? Întrebați-vă părinții și bunicii…), nici „Steaua”, vestirea creștinătății pe Pământ sau „Sorcova” colorată din zorii Noului An 2023…

ADVERTISEMENT

„Sorcova” n-am „practicat-o” niciodată, dar țineam și pavoazam „Steaua” (neștiind atunci că destinul mi-l voi împlini la… Dinamo!), recitam de la 5 ani „Plugușorul” și trăgeam de firul din coadă de cal al buhaiului. Ce dor îmi e de toate aceste bucurii ale copilăriei… Reprezentări ale creștinismului nostru…

Acum, martor obligat la durere de mersul „tot înainte” al țării, asist „decât” la manelizarea societății la toate nivelurile sale, la subcultura de gang servită pe toate „canalele” TV (adevărate canale de deversare a mizeriilor…), la „omorul” vulgar dat umorului de calitate.

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. Ca un măr… de Voinești: pe cale de globalizare cu altoi străin, adică pe cale de dispariție

Susțin și scriu cu convingere că, la ce s-a petrecut în România în ultimii ani… puneți voi cifra, 15, 20, 25, 30 de ani, sunt valabile toate… „Sorcova” nu mai are nimic în comun cu trăirea tradițională a țării noastre.

Primele versuri ale acestei binecuvântări de urări din prima zi a Anului Nou rămân nemuritoare: „Sorcova vesela, / Să trăiți, să-mbătrâniți…”. Apoi nu mai are „Sorcova vesela” aproape nimic din realitatea ce ne este impusă s-o trăim.

Ne spune „Sorcova” tradiției pierdute cum ar trebui să fim cu noi și între noi: „Ca un măr, ca un păr”. Să avem aroma de bine ale unor dintre cele mai gustoase fructe ale plaiurilor românești.

Acum „Frumosul de Voinești”, singura „atenție” acceptată de tata când era magistrat, este corcit, neîngrijit, pe cale de globalizare cu altoi străin, adică pe cale de dispariție…

…Ca și zemoasele pere din atâtea dealuri românești. Importăm, în schimb, din țări nebinecuvântate pomicol , și mere, și pere, din care dacă muști, guști carton cu aromă de iască și riști să-ți rupi dinții.

Editorial Cornel Dinu. Cel mai mare blestem al unui popor este exodul

„Ca un fir de trandafir” este versul următor. Floare cu parfum divin, crescută în grădinile caselor noastre. Care sunt acum, în majoritate, dispărute sau neîngrijite… grădinile, nu casele… Păi cine să le îngrijească? Bătrânii sau tinerii corporatiști care ajung acasă după apusul soarelui?

Știți foarte bine toți că au plecat în străinătățuri, pentru un trai decent, majoritatea tinerilor continuatori de drept ai frumuseților satelor noastre. Au rămas, ca lăcustele, „asistații social”, știți foarte bine toți la cine mă refer…

Cel mai mare blestem al unui popor este exodul. Îl trăim din plin de ani buni… de fapt ani răi… și cei de la putere, indiferent de „culoare”, n-au făcut și nu fac nimic pentru a-i readuce la origini, la matcă pe românii autoexilați de nevoie și nevoi.

Editorial Cornel Dinu. Istoria de clasa a IV-a și istoria visată isteric de prietenii milenari ai poporului român, austriecii

„Tare ca piatra, iute ca săgeata”… Ca să fii „tare ca piatra” trebuie să fii bine hrănit, sănătos, din punct de vedere fizic, și bine educat în familie și școală, din punct de vedere psihic.

Și aceste virtuți ale puterii unui popor sunt subminate în „strategiile”, distrugătoare de fapt și în fapt, ce ne-au fost și ne sunt „sugerate”, de fapt și în fapt impuse. Condiționate ca să facem parte din „lumea civilizată”. Ați văzut cum am fost primiți, cu aplauze și flori, în Spațiul Schengen…

Altceva acum… Când am întrebat-o pe nepoata mea de 10 ani, clasa a III-a, ce învață la istorie, mi-a răspuns că abia „într-a patra o să facem istorie”. Groaznic!

Și ne mai urează „Sorcova vesela” să fim „iute ca săgeata”… Păi din ce să mai arătăm măcar copiilor săgeți din lemn? Din lemn?! Păi pădurile ni le taie și ni le iau, cu voia guvernelor noastre „europene”, prietenii milenari ai poporului român, hrăpăreții austrieci. Ăia cu paza Schengenului să nu le intre emigranți veniți prin România în spațiul neamului lor de… neamului lor. Ce jinduiește istoric și isteric să redevină Imperiul Austro eventual și Ungar.

Editorial Cornel Dinu. „Tare ca fierul, iute ca oțelul”… Care fier, care oțel?!

„Tare ca fierul, iute ca oțelul”… Care fier, care oțel?! Că nu ni le mai putem permite… pardon, corect este: că nu ni se mai permit. Fiind distruse sau înstrăinate… ce nu s-a dărâmat… cu premeditare, toate capacitățile noastre de producție. Puținul ce se mai face îl fac străinii, nu românașii, buni doar ca mână de lucru. Ieftină, ca la periferia „imperiului” marii uniuni europene.

Sigur, domeniile respective au fost copiate „înainte de cădere”, cu ambiții megalomanice (și deșarte…) de la puternicii lumii, la nivelul lor de producții uriașe. Cred că nu trebuia investit atâta bănet, împrumutat de la stăpânii banilor, de aici datorii imense ce nu meritau plătite cu suferințele impuse de „conducerea de partid și de stat” după 1980 „maselor largi ale clasei muncitoare și țărănimii muncitoare, strâns unite în jurul celui mai iubit fiu al poporului, tovarășul…”. Strâns chinuite, nu unite, este corect spus…

Dacă era ascultat Ion Gheorghe Maurer și nu era dat la o parte în 1983, alta ar fi fost soarta noastră, soarta României. Indiferent cât ar fi insistat Leana lu’ Petrescu din Petreștii Dâmboviței să scape de marele om de stat Ion Gheorghe Maurer, ca mentor de bine pentru țară și popor.

…Ea, „sinistra sa soție”, care nu știa să spună decât „Ja!” când „pleca” zâmbitoare, cu… sorcova, alta, nu cea despre care scriu au aici, cu ofițerii din misiunea germană a generalul de cavalerie Erik Hansen, instalată la București în octombrie 1940.

Editorial Cornel Dinu. Petrolul, aurul și… stăpânii lor de acum!

Bine că tradiționala noastră „Sorcova vesela” nu mai urează ceva în legătură și cu petrolul sau aurul nostru. Colindul începutului de An Nou este mult mai vechi decât societățile comerciale mixte petrolifere, cu 51% noi, 49% americani sau englezi, create echitabil, la ce tehnologie aveam noi, în anii ’30 ai secolului trecut.

Cât despre aur, avem parte de drama Roșiei Montana, dată pe nimic străinilor. Și adevărul istoric și dureros că romanii, turcii și iarăși, austriecii, împreună cu ungurii ne-au luat, în total, în toate perioadele asupririi lor, vreo mie cinci sute de tone de aur.

…Din munții noștri ce aur poartă, iar noi am ajuns să „cerșim” din poartă-n poartă europeană, plecând capul și independența economică pentru a fi primiți cu rol egal în toate structurile marelui imperiu UE.

Ne știu bine slăbiciunile puterile de acum. Și, la ce drame și daune de politicieni avem, în toate partidele mioritice, ne-nvârt și ne fură „jmecherii” străini fără opreliști naționale. Dându-ne, în schimb, iluzii în vitrine colorate și jocuri de noroc.

Deci așadar și prin urmare să fac și o urare: „Hai noroc și iar noroc!” că „Sorcova” nu mai are loc! … Acum mai rău decât atunci când la Topkapî Sarai se decidea și hotarul, și hatârul, și peșcheșul, și bacșișul.

ADVERTISEMENT