Editorial Cornel Dinu. Cu Lyon, FCSB ne-a arătat cât de departe suntem de fotbalul mare

Până să înceapă parangheliile play-off și play-out, e bine să ne dăm seama cam pe unde este fotbalul nostru în comparație cu fotbalul mare. După un parcurs meritoriu pentru care merită felicitări, FCSB, campioana României, a luat 7 goluri în cele două meciuri din optimile Europa League, de la Olympique Lyon, a șasea echipă din Franța în campionatul trecut.

Editorial Cornel Dinu. FCSB ne-a arătat, cu Lyon, cât de departe suntem de fotbalul mare

A fost „decât” 4-0 la Lyon pentru niște „gazde” foarte… neospitaliere. Dar puteau fi vreo 10 cutremure în plasa trupei lui Gigi Becali, care a trimis pe teren o echipă „experimentală”, ca să nu-i zic „secundă”, lipsită de mulți titulari de drept, menajați, pe lângă cei indisponibili, nu-i mai amintesc, îi știe tot „boborul”.

Nici francezii n-au jucat cu prima echipă, și-au menajat și ei jucătorii importanți, dar și așa diferența s-a văzut clar la toate capitolele evoluției din teren a celor două echipe. De la viteza de execuție în toate, de la mișcare la stăpânirea mingii în acest ritm rapid impus de Lyon, dar și tactic în ocuparea prin comprimare și dilatare rapidă, în funcție de poziția mingii, a zonelor blocului de joc.

Editorial Cornel Dinu. De ce scanda galeria lui Dinamo pe vremuri „Cine vine-n Groapă, fără cinci nu pleacă!”

Explicația este simplă pentru mine. De vreo patru decenii, în fiziologia fotbalului occidental, în pregătirea fizică s-a stabilit că rezistența fizică generală se obține fără a face crosuri… ca pe timpul când jucam și alergam kilometri pe caldarâmul care-ți distrugea, în timp, încheieturile picioarelor… ci prin exerciții pur anaerobe (intensitate maximă, de scurtă durată, cu module care implică forță și viteză).

Digi24.ro

Emisarul special american în Rusia, poveste halucinantă despre ce a făcut Putin după tentativa de asasinare a lui Trump

Adică, mai clar, curse diferite, scurte și repetate, în mare viteză, deci în lipsă de oxigen. Mă inspiram din ce se făcea pe „afară”. Chiar de la doi profesori francezi, Ligier și Cazorla. Și lucram cu echipele antrenate după 1990 pe acest principiu.

Fiecare jucător avea un puls-tester. Și ceea ce se acumula pe card era ceea ce trecea peste puls 160. Rezultatele veneau repede, repejor, de la sine… Le aveai imediat după antrenament. Și nu era bine pentru „fotbaliatorii” cu pulsul mai mic de 160… nu puneau „osul”… sau și-l oboseau prin cazinouri și petreceri nocturne… Niciunul nu putea „fenta” testele și testerele.

Digisport.ro

Bosniacii nu s-au ferit de cuvinte, după ce au apărut imaginile cu Mircea Lucescu: "Nu a mai fost văzut așa niciodată!"

Mi-aduc aminte că erau cinci trepte de viteză. Se lucrau ultimele două: dezvoltare extensivă și ritm. Iar rezultatele, când se lucra conștiincios la antrenamente, se vedeau la meciuri. Nu întâmplător, mai repet ce spuneam săptămâna trecută, galeria de pe atunci a lui Dinamo scanda „Cine vine-n Groapă, fără cinci nu pleacă!”.

Editorial Cornel Dinu. Școala federală de antrenori de la noi, exponenta perfectă a înțelepciunii strămoșești: „Ce semeni aia culegi!”

Revenind la seara nereușită a lui FCSB în Franța, nu cred că mă poate contrazice cineva că dictata echipă „becaliotă” din Berceni putea lua 10 goluri de la Olympique Lyon. Fără nicio exagerare.

De multe ori „lyonezii” treceau ca acceleratul prin gările mici de altădată pe lângă jucătorii becalioți. Parcă era antrenament tematic, unii învățau și alții stăteau jaloane de exercițiu. Lyon a jucat în viteza a șasea, FCSB a părea „la punctul mort”.

…Pentru că, fără supărare și ranchiună, cam pe aici, pe la viteza „etalată” la Lyon joacă FCSB la noi, îi e de ajuns ca să facă „jocurile” cu celelalte competitoare din SuperLiga noastră cea de toate week-end-urile.

…Antrenată, de „fecesebecaliuța” zic, de Elias Charalambous și Mihai Pintilii, sub prea sfințita oblăduire a „stăpânului” Gigișor Becali ot Pipera. Aflat, cum ne-a împărtășit nu o dată, la butoanele de compunere a echipei și la clapele schimbărilor din timpul meciurilor.

Și când te gândești că până de curând școala noastră federală de antrenori, vreo zece ani, a fost condusă de șpăgarul „dascăl” (nicidecum dintre aceia din sfera sfântă a lui Gigi Becali, fără nicio ironie…) Mircea Rădulescu, care mânca pe pâine gramatica, scris/vorbit….

…Și apoi, până de curând de patinatorul la origine și fundaș hazliu în marcaje și deposedări la defunctul Sportul Studențesc, Lucian Burchel. „Ce semeni aia culegi!” – bine zice înțelepciunea strămoșească…