Editorial Cornel Dinu, de lângă… calorifer! Colapsul lui Dinamo și „Ceapa” cam degerată dintre… Circ și Urgență!

Cornel Dinu   
în Editoriale
08/01/2020, 17:17
Editorial Cornel Dinu, de lângă… calorifer! Colapsul lui Dinamo și „Ceapa” cam degerată dintre… Circ și Urgență!
Editorial Cornel Dinu, de lângă... calorifer! Colapsul lui Dinamo și „Ceapa” cam degerată dintre... Circ și Urgență!

Odată cu urările firești ce se fac în aceste zile, un fost jucător drag mie – văzând cât mă zbucium ca să-i fie bine lui Dinamo și ce primesc… – mi-a sugerat, pe bună dreptate: „Lasă-i dracu’ în lumea lor!”.

Editorial Cornel Dinu, de lângă… calorifer! Colapsul lui Dinamo și „Ceapa” cam degerată dintre… Circ și Urgență!

Numai că, fiind deocamdată și lumea mea, așa cum mi-a fost hărăzit felul, cât voi mai respira, uneori tare greu!, și voi putea lua pixul în mână, nu voi accepta răutatea, minciuna, poltronia, înșelăciunea și alte racile ale ființei umane și de la noi.

Vrei să citești acasă, în siguranță, TAIFASURI, revista ta preferată? Abonează te ACUM doar la oficiile Poștei Române! Surprize + CD urile preferate doar pentru ABONAŢII TAIFASURI

Spuneam acum câțiva ani că tot ceea ce se întâmplă la Dinamo este firesc, atâta timp cât clubul este așezat între… Circ și Spitalul de Urgență! S-a râs și se mai râde, dar a fost și mai este un umor tare amar…

Editorial Cornel Dinu. „Epocile” Ianul, Dănescu, Badea, cu finiș în zăngănit de cătușe

Interpretând istoria clubului în acești ultimi 30 de ani, se pot identifica, pe scurt, trei „epoci”. Prima ar fi a halucinantei bucurii a președintelui ad-hoc Vasile Ianul, Dumnezeu să-l ierte!, de a arunca cu bani după vânzarea a vreo două echipe, crescute de alții!, cu binecuvântarea interesată a unor mahări, venetici și ei, ce conduceau Ministerul de Interne atunci.

Cum orice carnaval are și sfârșit, după 1995, sub comanda generalului George Dănescu, deși era „petrolist” și „stelist”!, profesionist ca militar și bun român, s-a „sunat”, și dirijat!, revenirea lui Dinamo.

Continuată și sub președinția lui Nicolae Badea – a cărui „goarnă” mă acuză aiurea că aș fi unii buni de gură doar în tribună -, începută sub noua formă juridică a societății, non profit, impusă de UEFA fostelor țări socialiste.

Doar câțiva ani a durat gloria de altădată. Când s-a încercat o conviețuire cu mai mulți acționari – și s-a ratat, încă de pe atunci, listarea la bursă cu vânzarea acțiunilor spre marele public al suflării dinamoviste – au apărut semnele unei alte decadențe.

În acei ani s-au mai luat câteva trofee, dar s-a și auzit zăngănit de cătușe… Materializat prin trimiterea în pușcărie a unui grup de conducători din fotbal. Vinovați fără îndoială, dar și ca o răzbunare mult peste arătarea pisicii a celui care conducea pe atunci o țară în care mulți alții au furat și au devalizat cu mult mai mult, neîntrebați de… sănătate!

În astfel de cauze am convingerea că și la noi ar fi trebuit să primeze recuperarea pagubei și nu încarcerarea „cu lăutari” mass media. Revenind între Circ și Urgență, Dinamo s-a dovedit că are în apropiere și… I.G.P. – ul!

Editorial Cornel Dinu. „Salvatore della patria” Negoiță a adus „câinii” „de râsul curcilor”

Această perioadă, a treia, dacă vreți o numerotare, după 1990, s-a încheiat sub spectrul falimentului, după „retrogradarea” doar în insolvență. Atunci, în 2012, s-a găsit, totuși, un cumpărător, în persoana fostului sponsor Ionuț Negoiță cu societățile sale.

Ceva, ceva acesta a investit pentru a prelua societatea. Și are meritul, de început, că a ținut-o, încă, în viață. Cum și cu cine, s-a comentat în fel și chip. Se știe, se râde, dar se și șterge o lacrimă pentru ce am fost și ce-am ajuns. Într-o simplă expresie neaoșă „suntem de râsul curcilor”…

Editorial Cornel Dinu. „Trustul economico-politic Ionuț Negoiță și ai săi” a tratat Dinamo ca pe o simplă afacere

Cert este că „trustul economico-politic Ionuț Negoiță și ai săi” a tratat Dinamo ca pe o simplă afacere. Poate că nici nu se putea altfel. Noblețea românească a fost exterminată de cominterniști, puțini reușind să prindă trenul salvării în finalul anilor ’40.

Fata „transfugului” Mociornița (ghilimelele sunt obligatorii, „prietenii” știu de ce…), de exemplu, s-a întors să ia ceva terenuri înapoi, iar numele baronului Neuman va mai exista doar ca… nume al stadionului încă în construcție la Arad.

Revenind la vremuri mai apropiate, dar la fel de înșelător schimbătoare, institiuțiile statului nostru au început acceptabil anii ’90, dar acum s-au prăbușit în derizoriu.

Treceți în revistă pentru a vi se (re)confirma această concluzie-adevăr, ultimele emisiuni înainte de Anul Nou ale lui Tavi Hoandră la „Realitatea plus”, cu câțiva dintre intelectualii de valoare de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj.

Mai sunt oameni de același calibru, care știu ce e cu țara și ce trebuie făcut în toată România. Dar n-au loc în țățismul „mortul și mireasa” și scandalul perpetuu români contra români, promovat spre distrugerea programată, în general, în mass media noastră. Un subiect mult, mult mai important decât „râsu’-plânsu’” de la Dinamo…

Editorial Cornel Dinu. Diferența dintre suporterii dinamoviști și cei englezi pornește de la… 1215! An, nu ban!

Putând sau nemaiputând să țină societatea Dinamo, de pe urma căreia, cert, a avut de câștigat, Negoiță a declarat de vreo doi ani că e de vânzare. N-a fost „pețită” ca-n basme, dar, dând-o pe olteneasca ultimului transfer… ceva, ceva cumpărători fură, însă cum veniră, toți… plecară!

S-a declanșat, firesc la noi, străbuna dezbinare dacică și printre suporteri, câțiva încercând să cocheteze cu sânul sterp al lui Negoiță, iar așa-zisa „mare majoritate”, iertat fiindu-mi pleonasmul, declarând că vrea să-i ia „jucăria”… Repede demonstrându-se că, deocamdată, n-au cu ce…

Suporterii englezi care au cotizat salvând vreo zece cluburi în ultimele decenii au stabilit raportul de echitate și de respect între conducători și cetățeni încă de la… 1215! Prin „Magna Charta Libertatum”! Care urmărea, citez, „îngrădirea puterii regelui în scopul eliminării abuzurilor comise de monarh sau de reprezentanții săi direcți, precum și garantarea unui număr de drepturi pentru toți cetățenii”. Vremuri în care noi nu existam nici ca provincii cât de cât conturate…

Editorial Cornel Dinu. Transferul lui Dan „căpitan de plai” (schimbat), între umorul comicului Ceacanica și așa-zisul „complot al celor 4 B”

Și ca să pună gaz pe un foc ce nu mai arde demult, acela al respectului pentru echipa de fotbal Dinamo, ultima scenetă tragi-comică a fost transferul „căpitanului” Dan Nistor. Cu fel de fel de scenarii și variante, toate deosebit de „adevărate”…

…undeva între umorul comicului Ceacanica de la Circ și nemernicia umană povestită de fratele acestuia, colonelul, șeful Criminalisticii, la sfârșitul anilor ’60… Dar și cu posibilă „cămașă de forță” pentru cel care a aruncat spre cetire și luare la cunoștință așa-zisul „complot al celor 4 B”!

Adevărul fiind, altfel, simplu ca lumina zilei. Nistor a declarat cu ceva timp în urmă că vrea să plece de la Dinamo. Cu accente acute în acest sens încă înainte de a fi pictat aiurea pe autocar.

Mai mult decât atât, surse autorizate din Bănie susțin că în timpul în care cluburile mai tratau, Nistor se pusese deja de acord cu Craiova, deși declara că este „căpitanul” și va rămâne „căpitanul” lui Dinamo, pe care „îl iubește”…

Editorial Cornel Dinu. Ceapă a cerut să i se pună în gură Craiovei, „Ceapă” va fi alintat în Bănie! Cam degerată, ce-i drept…

De înțeles, într-un fel, la cei 32 de ani ai săi. A ales să se ducă spre un club unde poate câștiga mai mult și mai sigur decât la Dinamo în acest moment. A coincis cu gândurile lui Negoiță de a vinde și ce n-ar fi de vânzare ca să mai existe echipa.

Haideți să ne aducem aminte că după ce ne-a bătut Craiova cu 4-1, în felul său superior, Nistor a încercat să-i pună cu botul pe lăbuțe pe „leii” din Craiova cu replica devenită virală „Mănâncă ceapă și taci din gură!”. Nu i-a venit praz în rostirea „adâncă”, ăsta-i nivelul, asta-i situația!

Iar gura păcătosului adevăr rostit-a! Ceapă a cerut să i se pună în gură Craiovei, „Ceapă” va fi alintat în Bănie! Cam degerată, ce-i drept…

Doamne, ce vremuri îmi sunt date să trăiesc! Îl văd mereu cu ochii minții pe generalul Staicu spunându-i lui Bazil Marian, antrenorul lui Dinamo în toamna lui 1968, la Săftica: „Bazile, te-am iubit ca jucător la Carmen și te-am adus să-mi antrenezi singura mea bucurie… Echipa! Bazile, la Dinamo locul doi e mare înfrângere!”. Și avea lacrimi în ochi ditamai generalul…

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles