Fotbal intern

EDITORIAL Cornel Dinu despre generaţia naţionalei de tineret: „S-avem puțintică răbdare!”

23.06.2019 | 19:52
EDITORIAL Cornel Dinu despre generatia nationalei de tineret Savem putintica rabdare
ADVERTISEMENT

Într-adevăr, uluitoare partida tinerilor noștri și „ai lor” de la Cesena. Spun „și ai lor” pentru că vreo patru jucători din distribuția noastră sunt șlefuiți în educația (și) fotbalistică a cluburilor din Europa. Probabil că la distrugerea parcă programată a țării, comandată clar de „afară”, dar înfăptuită cu prea multe cozi de topor de „acasă”, ce le-am avut mereu, la noi, în promiscuitatea (și) fotbalistică, ei n-ar fi avut loc… În rest, adică ceilalți, au trecut prin Academia lui Hagi sau au împrumutat spiritul de demnitate fotbalistică al acesteia și cred că și transmis de Rădoi.

Ca de obicei, s-a cântat prea mult la adresa acestei alte generații fericite și înainte, și după Croația. Și înainte, și după Anglia. Am avut noi vreodată măsura lucrurilor? Ei da… de unde?! Doar Shakespeare a scris „Măsură pentru măsură”!

ADVERTISEMENT

Cornel Dinu analizează pentru FANATIK generaţia actuală de la naţionala de tineret

Sigur că și în fotbal, ca și în istoria noastră, avem luminișuri scurte și întunecimi prea lungi. Diagnostic pus vremurilor de la noi, de curând, și de un alt oltean magnific, puțini și la ei!, poetul Dan Fruntelată într-o superbă stihuire, „Blestemul lui Brâncuși”…

Această generație, simțeam și cei care călcând atât de mult iarba fotbalului, poate fi un luminiș. Și, firesc, mă-ntreb dacă va acoperi binefăcător pentru fotbal, aducând bucurie în casele pătimite de fotbal ale românilor, măcar ceva mai mult decât aceea din Mexic ’70 și Italia ’90.

ADVERTISEMENT

Vom vedea, depinde și de ei, dar și de cei care sunt decidenții actuali ai fotbalului de la noi. Fără să-mi pun speranțe că ei, cei care conduc sunt cei care trebuie și știu să facă bine. Cred, însă, că în această privință, de a avea o reprezentativă care să ne aducă iarăși victorii și calificări, decisiv va fi, iarăși, exodul! Nu mai traduc acest parcă alt blestem al nostru: să nu ne bucurăm pe pământul nostru de ce pot face fiii crescuți acasă! Așa a fost și după Italia ’90, când n-a fost „târg”, cum au afirmat ignoranții, ci dorința vârfurilor nostre fotbalistice de a trăi mult mai bine decât li se oferea în țară. Și n-a fost deloc ușor pentru cei care am condus atunci să îmbinăm dorința jucătorilor cu necesitatea de a face și noi performanță. Și am făcut, ieșind din seria foarte grea a anilor ’80.

Dar „s-avem (și) puțintică răbdare!” până la a lansa din nou că suntem poleiți în fotbal cu metale rare, la care doar jinduiam atâta amar de vreme. Și pentru că suntem catalogați în lumea decidentă de „afară” ca… „popor emoțional”! Iar la începutul anilor ’90 s-a mers mai departe. Reprezentantul de atunci al FMI, întrebat de un bancher patriot, Vlad Soare, creatorul ulterior al superbei baze și echipe din Cotroceni, Progresul Național (ce frumos sună!), ambele, din păcate de domeniul amintirilor… dar să revin, întrebat deci de Vlad Soare „cât mai are de gând să propună tot felul de aberații financiare și că s-ar putea să dea socoteală la Washington”, „femeistul” a răspuns sfidător: „Stai liniștit, am deja în geantă hârtia care explică faptul că sunteți atât de dezbinați încât nu puteți fi guvernabili”… aiurea intoxicare occidentală! Adevărul e că prost guvernată în toate, deci și în fotbal, de cei care conduc doar pentru… hatâr, peșcheș, bacșiș… numai cuvinte vechi neaoș-românești…

ADVERTISEMENT

“Am avut un portar cât toată defensiva!”

Am remarcat în aceste două jocuri ale speranțelor noastre, încă nedefinite, realism de joc. Și, cum spuneam la început, și demnitate în abordarea lor. Desigur, atât cât putem deocamdată, că în disputa cu Anglia, posesia și ocaziile acesteia, în special în repriza a doua, au fost zdrobitoare. Ne-am închis, totuși, acceptabil, am avut un portar cât toată defensiva, pentru că altfel n-am putea fi o echipă ce dă speranțe și chiar am ieșit bine pe spațiile libere, trecute prin contraatacuri marcatoare.

Aș mai remarca presingul, încercarea de a sta cât mai mult în terenul advers, dar n-avem încă eficiența posesiei simple englezești, prin blocuri funcționale ce se comprimă și se dilată cu sadism, în funcție de necesitatea momentană a jocului.

ADVERTISEMENT

Sunt convins că Rădoi e un tehnician care știe să-și mobilizeze jucătorii aruncând în joc caractere care ard în teren. Preocupat numai de fotbal și fără combinații riscant păguboase. Simt că lucrează și tactic, altfel nu s-ar explica lansările lui Pușcaș printre stoperii adverși din minutele de început ale jocurilor și chiar o dinamică prin care ocupă destul de bine terenul.

“Am avut noroc! Dar norocul scrie ades deznodământul jocurilor de fotbal, surâzând celor care aduc speranța că se pot schimba în bine!”

Să mai recunoaștem că primele trei goluri cu Croația le-am marcat și cu largul concurs al apărării adverse. Ori, și măcar aceste puține adevăruri benefice tactice, prin care s-au infirmat prestațiile de expectativă cu stoperii între liniile de 16 și 6 metri, ale prea multor reprezentative de până acum, ne-au dus foarte aproape de careul elitelor naționale de sub 21 de ani.

Să recunoaștem, iarăși, că am avut și noroc! Dar acesta scrie ades deznodământul jocurilor de fotbal, surâzând celor care aduc speranța că se pot schimba în bine, lepădând haina ponosită a trecutului. Nu-i cazul celor care se spune că „au făcut în scăldătoare”… Sunt acei norocoși care par din altă lume.

E posibil ca un egal cu sora mai mare, Franța, care ne-a fost și părinte, prin Napoleoan al III-lea la nașterea țării, și soră mai mare cu misiunea generalului Berthelot în Primul Război Mondial, să ne ducă în semifinale. Iar „cocoșul galic” de acum, că-i în anticamera primei reprezentative, e prea închis la culoare ca să fie motivat de reflecția de geniu a generalului Charles De Gaulle: „Măreția unui popor este dată de el însuși!”. Valabilă și pentru noi, mai puțin pentru cei întunecați din hohotul de râs al istoriei, deveniți acum doar… populație!

ADVERTISEMENT
Tags: