Editorial Cornel Dinu. Diferența dintre Young Boys Berna și CFR Cluj este cea dintre ochitorul Wilhelm Tell și ochiosul Șumudică Șușanea Șușică

Am așteptat dubla manșă dintre „Chefereul” nostru înființat habsburgic în răscolitorul an 1907 și Young Boys, „băieții tineri” de… 123 de ani, porniți în fotbal de patru studenți în martie 1898 și prin prisma amintirilor…

Cea mai pregnantă, victoria de la 14 mai 1969, când succesul naționalei noastre cu 1-0 la Lausanne, împotriva celei a „Țării cantoanelor”, fie și prin autogolul lui Bruno Michaud, presat de Mircea Lucescu la o centrare perfectă a „faristului” Marin Tufan, ne-a înmugurit speranța că am putea ajunge la turneul final mondial din Mexic.

…Și când, deși bătusem în tur, la București, cu 2-0, goluri „Mopsul” Dumitrache și Flavius Domide, era la doar un an după dezastrul 1-7 de la Zürich, din preliminariile europene, 24 mai 1967…

Editorial Cornel Dinu. Diferența dintre Young Boys Berna și CFR Cluj este cea dintre ochitorul Wilhelm Tell și ochiosul Șumudică Șușanea Șușică

La Lausanne, după victoria pentru Mexic, a venit și ne-a felicitat în vestiar Majestatea Sa Regele Mihai. Onoare trecută cu strășnicie sub tăcere de presa românească „de tristă amintire”…

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Și tot atunci s-a născut o înțelegere și din priviri între mine și șeful presei franceze sportive din Geneva, distinsul ziarist Jacques Ducret, referință a jurnalismului helvet, plecat dintre noi la 90 de ani, pe 30 decembrie anul trecut.

…Cu ajutorul căruia i-am găsit de lucru unicului actor care a fost prietenul Dumitru Furdui câteva luni, în vara lui 1983, când a plecat din țară, la „Balul Șerpilor” din Geneva.

Și apoi, tot Jacques l-a trecut, prin porumb!, pe lângă pichetul de frontieră, în Franța, să-și realizeze visul de a colinda Parisul cu riscul să-și rupă pingelele. Ceea ce s-a și întâmplat! De-l alinta Conți Bărbulescu cu apelativul „Mitică mais” („porumb” în franceză). Bietul Mitică găsindu-și peste ani sfârșitul, dubios, căzut de la etajul opt al blocului în care locuia, tot în aparentul „Oraș al luminilor”…

M-am mai întâlnit de atunci, de la Lausanne, de câteva ori cu Jacques Ducret și Elveția și la noi. Ultima oară prin 1992, la un meci România – Elveția la juniori, disputat la Câmpina.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Îmi amintesc cum îmi spunea – și nu-mi venea să cred! – că, deși fotbalul este „sportul-rege” al mapamondului, la ei, în „Svițera”, este considerat cam pe locul cinci, după schi, hochei, tenis și… alpinism! Asta era atunci, demult, amintiri dragi… Sunt convins că la cât de nobil era în comportament, are acum locul lui liniștit în ceruri…

Editorial Cornel Dinu. Cine n-are nemți, să-și cumpere! Cum au făcut elvețienii

Revenind la Elveția, fiind o conglomerație de neamuri, cu reguli și legi de neatins, iată că și naționala și câteva cluburi cu adevărat profesioniste au intrat în elita fotbalistică a Europei.

Au antrenat și au naturalizat cu atenție și realism, prin competență, în Academii veritabile, tineri de pretutindeni. Cu răbdare, meticulozitate și precizie, ca în vestitele, unicele lor ceasuri.

Cluburile lor importante și-au adus antrenori germani, începând cu președinția federației, asigurată de avocatul Freddy Rumo la începutul anilor ’90. Aliat al lui Antonio Matarese, posibil președinte UEFA în finalul mileniului trecut dacă nu intervenea „mani pulitti” și, mai ales, ușoara estompare a lui Giulio Andreotti, imens om de stat…

Editorial Cornel Dinu. Amintiri cu și despre stadionul „Wankdorf”, arena finalei istorice de campionat mondial dintre marea națională a Ungariei și nibelungii din RFG în 1954

Eeee, și câte întâmplări reale aș mai putea povesti despre aceste legături, îndepărtându-mă, însă, de esențialul editorialului…

Adică diferența sfidătoare de valoare a jocului între campioana lor, Young Boys Berna și campioana noastră, CFR Cluj. Anticipată încă din editorialul meu anterior, „Fotbalul românesc, între căruța olimpică a lui Rădoi cel Rățoi și bufoneria lui Șumudică Șușanea Șușică”, dinaintea meciului de pe vechea arenă „Wankdorf”…

…„Stadionul Elveției” între 2005 și 2020, refăcut, de pe are ascultam la radio în 1954, la 6 ani, finala mondială transmisă de celebrul comentator maghiar György Szepesi, cu celebrul îndemn „Umpleți paharele, să curgă șampania!” la 2-0 pentru marea națională a Ungariei din acea vreme, în minutul 60… Și ajuns, paroxistic, la disperare în minutul 90 când scorul era 3-2 pentru Germania… Învinsă în grupe de Ungaria „dăcât” cu 8-3… Vedeți, și de-asta este fotbalul „Sportul-rege”…

Nemții, cu Sepp Herberger antrenor, Helmut Rahn turnul apărării și marcatorul golului „mondial” de 3-2 cu Ungaria, Josef Posipal – singurul fotbalist român (chiar dacă de origine germană, născut la Lugoj în 1927) campion mondial, frații Walter, Friedrich „Fritz” și Ottmar, în rol de nibelungi ce-și fac aliat din soartă, ca în profunda muzică a lui Richard Wagner, pentru a duce „Deutschland über alles…

Editorial Cornel Dinu. Ochiul stâng al lui Șumudică Șușanea Șușică, piaza rea spre daună totală…

Apreciam în editorialul amintit că o victorie și o calificare a lui CFR Cluj ar fi o minune. Pentru prea mulți care n-au trăit și nu pot nici măcar să-și imagineze ce se poate întâmpla pe gazon, chiar așa părea după ce, în minutul 4, Omrani deschisese scorul….

Apariția, imediat, pe ecran, a lui Șumudică Șușanea Șușică, chinuindu-și ochiul stâng în clipiri repetate a pagubă finală, n-a fost să fie de bun augur. Parcă a anticipat dauna totală din minutul 90.

A scăpat Șumu-Șuș-Șuș cu ai săi „înfiați” de „părinții” Vasilică Dâncu – Neluțu Varga și, în niciun caz ultimul, la urmă, la coadă, Răzvăniciul Burleanu, de o reeditare a acelui 1-7 de la nivel național din 24 mai 1967… Deși jocul o făcea posibilă.

Îmi priveam aseară compatrioții din primul minut al transmisiei tv… La prima impresie păreau, față de „dresorii” atletici de minge, alergare și coeziune evolutivă, de toate culorile sub crucea helvetică, veritabili „măturători” care făceau curat după spectacol în arenele din circurile de altădată.

Și nu e vina lor. Credeți, plecând doar de la această clară diferență, că, în urmă cu doar câteva săptămâni, elvețienii au eliminat sub comanda „dăcât” de vreo șapte ani a iliricului (așa îi numea Suetoniu!) Vladimir Petkovic (acum la Bordeaux) campioana mondială Franța, chiar și la penalty-uri, într-un meci epic găzduit norocos de Arena Națională din București? Noi nici cu Armenia sau Islanda…

Editorial Cornel Dinu. „Nenorocul e destinul nostru”, spunea Cioran. Dramatic este că ni-l construim prea des singuri…

Și ar mai fi o diferență esențială între noi și ei prin care se pot explica multe. Acum vreo 714 ani, pentru a scăpa de dominația habsburgică, eroul lor național, Wilhelm Tell, a acceptat riscul de a-și omorî fiul dacă nu lovea cu săgeata mărul așezat pe capul acestuia ca rămășag, dar și preț al libertății reale, de guvernatorul străin de atunci.

La noi, pe atunci, turcii ne luau copiii, iar cronicile nu consemnează prea multe lacrimi sau revolte. Ca și atunci când, după 400 de ani, la 1714, vreo 40 de ieniceri, nu mai mulți, l-au luat între săbii pe eruditul domn Constantin Brâncoveanu din palatul de la Mogoșoaia și au petrecut vreo patru-cinci zile – și nopți! – pe lângă căruța în care-l legaseră, spre Giurgiu, și nimeni, nimenică din bravul popor român n-a mișcat un deget, coasă, furcă, topor, custură…

E adevărat, geneticul nostru prea des evitat spre decădere și mereu suferind trece cu vederea că tocmai vărul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, îl vânduse sultanului de la Stambul.

Trebuie să repet în final reflecția pariziană a cinicului Emil Cioran: „Nenorocul e destinul nostru!”. Dramatic este că ni-l construim prea des singuri. Doar recunoașterea acestor rătăciri, pașnic spus, poate reprezenta primul semn al unei posibile însănătoșiri spre normalitate comportamentală în interes național.

Editorial Cornel Dinu. Meciul în sine? Mai trebuie comentat ceva? Nu s-a văzut cu ochiul cel mai liber diferența uriașă de valoare și pregătire? Câtă dreptate are Cioran…

Ce spuneți? Despre meciul în sine? Ce despre meciul în sine? Ce spun eu despre meciul în sine? Păi mai este ceva de comentat? După ce s-au încălzit un pic, „băieții ăia tineri” au jucat numai ei. „Frânarii” lui Șumudică Șușanea Șușică doar au curățat plasa după ei…

Nicio clipă, nici la 1-0, gol, din ce în ce mai rar, Omrani, pentru campionii României de patru ani încoace, nici la șutul acela al lui Sigurjonsson din minutul 19 care putea fi 2-0, nicio clipă nu s-a pus problema învingătorilor. Diferența uriașă de valoare, de pregătire, și psihică, și fizică, s-a văzut, la fel ca și în meciul tur, cu ochiul cel mai liber (și) din vilele lui Dâncu și Varga de la Cluj…

Până la urmă, nu-i așa?, e bună și Conference League, nu-i așa? Că ați văzut, nu-i așa?, cu cine joacă „frânarii” lui Șumudică Șușanea Șușică în play-off-ul Europa League. Nu-i așa că are dreptate Cioran? „Nenorocul e destinul nostru”.