Etapa 4 din „extra sezonul regular” i-a adus primele puncte în play-off lui Dinamo, 4-2 la U Cluj în „aulă”, cu „șepcile roșii” trase pe ochii „uiștilor” de „câinii roșii”, egalul chiar la zero pentru Universitatea Craiova cu FCSB și tot egalul, corect, din Gruia, dintre ex-feroviarele CFR Cluj și Rapid București.
Vineri e ziua în care ne-am obișnuit să joace chinuitele din play-out. Mai întâi, Poli Iași și-a continuat parcursul pozitiv, per total, de la venirea lui Vasile Miriuță pe banca tehnică. A câștigat la Buzău, unde doar mazilirea lui Budescu se vede că nu ajunge pentru ca Ilie Stan să repună echipa pe linia de plutire și să dea speranțe de salvare de „matineul” Ligii a II-a.
A urmat ambițioasa dispută de la Sibiu, unde Hermannstadt a suferit pentru un egal smuls în minutul 90+1 cu Petrolul. Care a deschis scorul prin Grozav (minutul 36), cu un șut deloc grozav, dar deviat în poarta lui Căbuz de fundașul central Ionuț Stoica. Cadou pe care l-a primit / și l-a făcut „căpitanul” Petrolului la meciul 200 în prima ligă.
A egalat greu Hermannstadt… e clar că nu e liniște în vestiar… cu un gol de manual fotbalistic al celuilalt Stoica sibian, Ianis, golgheterul echipei (9 „plase”), șut din lateral stânga, în diagonală, în casa păiajenului de pe colțul lung.
Debutul jocurilor de sâmbătă a însemnat o surpriză. Prima a zilei. Farul a câștigat, „luminos” aș spune, pe terenul lui Sepsi, în mare degringoladă”, cu un clar 4-1. Cu capriciosul, dar valorosul Alibec în rol de factotum, un gol și două pase de gol.
…Cel puțin amuzantă declarația lui Alibec despre golul marcat din lovitură liberă (pentru 3-1): „Gică Hagi mi-a zis de pe bancă: «Vezi, mă, că e poarta goală!»… Și am tras, și am marcat!”. Ce simplu pare fotbalul „meseriașilor”…
Covăsnenii au deschis scorul, dar meciul a fost, apoi, la discreția renăscutei echipe a lui Gică Hagi. Dorinel Munteanu s-a înhămat la o muncă grea, eu nu văd nicio chimie între el, între stilul lui și echipa lui Laszlo Dioszegi, doar timpul (care nu prea mai este chiar așa de… destul!) urmând să decidă care-i adevărul.
Deocamdată Sepsi, singura echipă cu 4 înfrângeri în „extra sezonul regular”, a alunecat până pe al doilea loc de baraj, acum la doar două puncte peste „retrogradatele”, deocamdată, din Slobozia și Buzău.
În seara sâmbetei s-au întâlnit, înfrățitele numai la nivelul galeriilor din peluze U Cluj Și Dinamo. A doua surpriză a zilei. Am asistat la o primă repriză de excepție pentru campionatul nostru. Poate nu neapărat ca joc, dar măcar ca goluri. Cinci. Ceea ce nu ni s-a mai întâmplat demult în meciurile interne.
Mai întâi, Macalou a tras „șepcile roșii” peste ochii „câinilor roșii” (minutul 14), cu un șut la colțul scurt, surprinzător mai ales pentru improvizațiile defensive Opruț și Luna și, mai ales pentru portarul Golubovic, fără nicio reacție.
În loc de 2-0 în minutul 23, la șutul bun al lui Thiam de la vreo 20-22 de metri, scos în corner de Golubovic, s-a făcut 1-1 în minutul 25, când Perica, scăpat din marcaj de Boboc, a reluat de pe linia de 6 metri respingerea neinspirată a portarului Gertmonas la șutul puternic al lui Gnahore de la peste 20 de metri.
Destul de repede, în minutul 32, „câinii” au trecut în avantaj, centrarea „pe cap” a lui Sivis (mare minune!) fiind transformată în gol, tot de pe linia de 6 metri, de același Perica, la al cincilea gol pentru Dinamo în 8 meciuri.
A egalat, tot cu capul, Blănuță, nemarcat în centrul careului mare, în minutul 44, din centrarea, tot perfectă, a lui Thiam, gol aproape „la indigo” cu al doilea al lui Perica.
Dar Dinamo revine în avantaj și intră cu 3-2 la odihna pauzei pentru că, în minutul 45+2, Selmani își face o minge în colțul stâng al careului mare clujean și „desenează” o traiectorie superbă, perfectă peste Gertmonas, la colțul prea lung pentru portarul naționalei lituaniene.
Repriza a doua era de așteptat o echipă clujeană care să „se urce” pe grumazul „câinilor” și să-i sufoce cu presing și construcție agresive. Nici gând. Moale, moale, moale de tot a fost jocul „șepcilor roșii” cam mototolite.
Așa că, în minutul 58, Simion a pus bomboana pe coilva „uistă”, autogolul său, mingea respinsă de Gertmonas la centrarea în „gura” porții a lui Milanov l-a lovit și a ricoșat în plasă, 4-2 pentru Dinamo și conturile erau încheiate.
…Pentru că gazdele au mai avut doar o singură ocazie de gol, în minutul 69, când Blănuță l-a găsit cu o lovitură de cap, pe intratul Bettaieb (în locul unui Fabry lamentabil, incapabil să-l suplinească niciun moment pe Nistor, în locul căruia îl trimisese pe teren antrenorul Sabău), dar reluarea acestuia de la punctul de penalty, de lângă chinuitul (de fotbal) Sivis, a fost o minge la portar pentru Golubovic.
Apoi, mai mult suite de pase între careuri, nimic concret, pe poartă, dar cu un Dinamo la un pas de 5-2 în ultimul minut de joc.
Și așa, paradoxal având în vedere improvizațiile lui Zeljko Kopic ( a jucat, practic, cu un singur stoper, și acela vai de mama lui… de fotbal, Mărginean), Dinamo a câștigat absolut meritat primele puncte în play-off… să nu fie, însă, și ultimele…
U Cluj pare că nu se obișnuiește cu trecerea de la 4-3-1-2 la 4-2-3-1, deși are jucători capabili să se adapteze oricărui sistem, Dan Nistor (s-a simțit grav că n-a jucat din cauza unei accidentări… urmărind meciul din peluză, din galeria „Haide U!”), Thiam, Blănuță și acest interesant Macalou, dar niciodată Fabry.
Dinamo a „legat” mai mult, a avut o linie mediană net superioară, care a stăpânit mijlocul terenului, a jucat dezinvolt, mult mai mult pe atac decât în partidele precedente, a fost peste U Cluj și la fotbal, și la atitudine. Mai ales la atitudine, la determinare. Pentru că „uiștii” au jucat moale, dezlânat, parcă era ultima etapă și nu mai putea fi modificat clasamentul, toată suflarea „alb-neagră” parcă era cu gândul la vacanță și… transferuri!
Declarațiile lui Ioan Ovidiu Sabău sunt elocvente, devastatoare pentru fotbaliștii săi: „Am arătat astăzi foarte, foarte rău. Am văzut niște jucători blazați, care nu au știut să lupte pentru interesul echipei. Mie mi-ar fi rușine! Trebuie să îmi dau seama la ce nivel sunt acești jucători. Să știu ce obiective pot să îmi setez în sezonul următor. Trebuie să văd cine mai are chef de fotbal. Cine mai vrea să lupte pentru echipă. Dacă nu, mergem cu juniorii. De clubul acesta nu își bate nimeni joc și de suporterii lui minunați. Măcar o să mergem cu jucători motivați. O să vedeți ce se va întâmpla la următoarele jocuri”. Eu abia aștept să văd… Pentru că-i dau dreptate 100% „Moțului”!
Duminica Floriilor, Unirea Slobozia, exilată la Clinceni, a câștigat clar confruntarea cu UTA, încă, deocamdată, cu Mircea Rednic. O gură bună de oxigen-speranță… Pentru că între echipa chinuitului (de lot, de conducătorii clubului și cei ai „muncipiului” reședință de județ ialomițean) Adi Mihalcea, pe loc de retrogradare, 9, și salvatorul loc 6 sunt doar 4 puncte. Două meciuri consecutive pierdute te duc pe eșafodul retrogradării.
Prima repriză a „războiului din Bănie”, Universitatea Craiova – FCSB (ambele cu nume revendicabile), lăudat ca un derby, pe bună dreptate, a fost mai mult o ciocnire între jucători, cu multe întreruperi (au fost 19 faulturi) și puține faze cursive. Și nu din cauza presingului avansat la care au apelat ambele echipe.
S-a mizat mai mult pe lupte corp la corp, în două blocuri de așezare destul de compactă. Firesc, au rezultat puține faze de poartă. Pot remarca șutul lui Baiaram din minutul 5, scos în corner de Ngezana, și cu adevărat șansa de a înscrie a aceluiași oltean get-beget (e născut în Băileștiul olteanului suprem Amza „Nea Mărin” Pellea) din minutul 29, când, scăpat singur în careul târnovan (după un fault la Chiricheș, nesancționat de arbitrul Feșnic, ciudat în aprecierea faulturilor și a cartonașelor, cu greșeli și de o parte, și de alta), n-a reușit să-l învingă pe portarul fecesebist din poziție unu la unu, al cărui reflex „de picior”, ca să scriu așa, a lăsat tabela de scor în repaus. Apropo de Chiricheș, n-a fost seara lui…
FCSB a replicat cu două „capuri” ale lui Bîrligea, pe lângă bară (minutul 8, când i-a stricat mingea lui Tănase, plast mai bine ca el, la a doua bară) și peste transversală (minutul 20), din două cornere executate de același Radunovic.
Tribune pline, atmosferă sud-americano-oltenească, ambițiile s-au simțit la orice duel, la ambele combatante, dar… repriză mai aproape de decepție decât de bucuria așteptată la ce reprezintă acum aceste două echipe pentru fotbalul nostru.
Același concurs de trânte și în repriza a doua, ce mă face să concluzionez că la ce valoare de joc ne-am așteptat… n-a avut loc! Schimbări forțate (Lukic, cu o ciupitură musculară, cu Mogoș la gazde) sau ordonate (absentul Octavian „George” Popescu cu absentul Toma și degeaba Miculescu cu mai modestul decât de obicei Șut la oaspeți).
Totuși, în această lipsă a fotbalului adevărat, am primit, din zgârcenia jucătorilor, un 3-2 la ocazii pentru echipa din Craiova. Zajkov (cap puțin pe lângă poartă în minutul 59), Mora (șut minutul 80, din vreo 12-13 metri lateral dreapta, scos de Târnovanu tot cu piciorul, ca în minutul 29) și, mai ales, tot Mora (șut în bară în minutul 90+3, din cădere, după ce Târnovanu a scos in extremis un șut viclean al lui Mitriță, de pe partea opusă)
FCSB a răspuns cu Cisotti (cap pe lîngă colțul lung în minutul 65din centrarea neobositului Radunovic, cel mai bun, după părerea mea, de la FCSB), dar mai ales cu Gele (în minutul 77 și-a făcut o minge de lângă Zajkov, pe linia de 6 metri, și a tras dintr-un semi-vole lateral exact în inspiratul portar Laurențiu Popescu). Greu de ales ratarea meciului între a lui Gele și cea de-a doua a lui Mora.
Scor echitabil după posesie, 53%-47% pentru „bercenarii” lui Gigi Becali, după șuturi la poartă, 13-12 (8-1 pe poartă!) pentru „leii” lui Mihai Rotaru și după procentul de pase reușite, egal 81% (281/349 oltenii – 313/386 bucureștenii).
Altfel, un derby încins (23-19 faulturi și 3-2 galbene pentru oaspeți, prea puține, zic eu, Cisotti și Screciu fiind prea iertați de un arbitru-sfeșnic fricos să nu strice echilibrul și să fie înjurat și de unii, și de alții, „alintare” de care, oricum, n-a scăpat!), dar, totuși, deprimant ca prestații ale celor două pretendente, nu?, la titlu. Ai lui nea Gigi au părut obosiți, după un sezon foarte încărcat, ai Rădoiului au părut nervoși și precipitați, cocoșați de presiunea meciului din secunda 1.
Ultimul meci al etapei de play-out a fost la Botoșani, unde a venit Oțelul, în revenire cu Laszlo Balint pe banca tehnică. Start de partidă surprinzătoare pentru gazde, care au jucat cu un om mai puțin din minutul 10, Aldair fiind eliminat după un fault dur la Teles, dar numai după atenționarea arbitrului Rareș Vidican de către colegii din VAR, iniția acesta dându-i doar „galben” jucătorului angolez.
Nu s-a simțit în joc superioritatea asta numerică a „oțelarilor” doar cu numele. Care chiar ar fi putut fi egalați… marcase în minutul 29 faultatul Teles din centrarea înapoi a foarte utilului Eric Bicfalvi (niciodată împlinit în cariera sa la nivelul talentului avut)… prin Petro, în minutul 67, dar tot VAR-ul a zis „Nu” din cauză de off-side la Matricardi, căzut pe linia porții după ce el deviase inițial mingea și portarul Dur Bozoancă respinsese până la Petro.
Și uite-așa Oțelul a reușit a treia victorie consecutivă cu Laszlo Balint pe banca tehnică și a urcat de la baraj pe locul 2 în play-out. Vor mai fi convulsii în sus și-n jos în grupa retrogradării pentru că diferența de puncte este mică, doar 4 puncte între primul loc (deocamdată Hermannstadt) și primul loc de baraj (deocamdată FC Botoșani).
În finalul etapei, s-au „ciocnit” în „gara” Gruia „garniturile” celor două echipe ex-feroviare, CFR Cluj al lui Neluțu Varga și Rapidul lui Dan Șucu. S-a pasat plăcut, posesia a fost a „șumudicilor giuleșteni” (55%-45%), șuturile ale „bursucilor petrești” (14-5, 7-3 pe poartă), echipe blocându-se reciproc în 4-3-3.
Totuși, „cheferiștii” urcați în tren de Dan Petrescu au avut mai multe șuturi spre poarta „rapizilor” lui Marius Șumudică, au și marcat primii, repede, era doar minutul 7 când Bolgado a reluat cu capul, în plasă, cornerul lui Korenica, de lângă Ciobotariu.
Giuleștenii au avut o singură oportunitate de a egala până la pauză, dar Onea n-a reușit să transforme în gol pasa perfectă de la Dobre în minutul 43, doar cu Hindrich în față, dar talonat de Kamara, portarul CFR-ului reușind să respingă cu piciorul.
Rapid intră după pauză cu Koljic în locul lui Ademo și Ignat în locul „îngălbenitului” Ciobotariu (la primul meci mai „subțire” de când a venit de la Sepsi – pe loc de baraj după 4 înfrângeri în play-out), trecând la un 4-4-2 cu care egalează repede, în minutul 52. Kait îl învinge pe Hindrich din 7 m, lăsat singur, nemarcat, după o pasă chiar de gol de la Petrila, perfect lansat de Khristensen.
Mobila „Șu-Șu”… Șucu – Șumudică… a fost superioară garniturii „Va-Pe” (ghici ciupercă de unde asta!), a pasat mai exact și mai… Rapid, a ocupat mai judicios zonele, a fost mai prezentă în joc, cu jucătorii mai mereu primii la minge.
…Și chiar puteau lua toate cele 3 puncte giuleștenii. În minutul 90. Când Christensen , ajuns singur în fața lui Hindrich după o țesătură de pase pornită de la același neobosit Dobre și finalizată de Koljic, a tras incredibil de moale, de pe punctul cu var, oferindu-i portarul lui clujean ocazia să devină Salvatore Della Patria și al egalului cu un reflex care a oprit „obectul muncii” din drumul către înfrângerea echipei sale.
CFR Cluj a venit la două puncte de lidera FCSB, Rapid a venit la un punct de adversarele pentru „podiumul” inferirior din play-off, Dinamo și U Cluj, la 4 puncte sub „podiumul” de titlu, FCSB, CFR Cluj, Universitatea Craiova. Dar play-off-ul a ajuns doar la etapa de mijloc 5 și se mai pot întâmpla multe minuni. Sper sincer să nu fie ale arbitrilor…
…Vedeți faza din minutul 70, cu bâlbâiala penibilă a fluierașului cu două prenume, Florin Andrei, care i-a dat al doilea „galben” lui Kait, pentru simulare (!) la un fault în careu al lui Djokovic, întors de VAR la un… off-side de un… umăr la Dobre înainte să-i paseze lui Kait… Obsesia arbitrilor pentru simulări devine pe zi ce trece din ce în ce mai periculoasă… și păguboasă pentru fotbal.