Etapă toridă, de vară toridă, a patra de Superliga. Că nu degeaba românul s-a născut poet și… suporter. Dorinel Munteanu călește în continuare Oțelul, Dinamo a „bisat” cea mai categorică victorie din startul Superligii, Farul s-a aprins, în sfârșit, Universitatea Craiova s-a-mpotmolit în petrol, U Cluj a băgat pe CFR Cluj în depoul din Gruia, Rapid alunecă în continuare haotic pe linii secundare.
Primul meci al etapei 4 din Superliga a consolidat, pentru moment, impresia că Oțelul este o echipă muncită, fără sclipiri de exprimare, dar care câștigă prin realism și angajament. Acum „acasă”, cu Hermannstadt, greu, cu 1-0, prin golul marcat spre final, minutul 87, de Juric, care a reluat în plasă o minge respinsă neisnpirat, în față, de portarul Căbuz la un șut al lui Tănasă.
Victorie dificilă, dar meritată a „oțelarilor” (se mai face oțel la Galați sau „n-avem voie” de la „centru’”?), cocoțați binișor pe primul loc. „Hermanștazii” Măldărășanului, veniți de sub munte la malul Dunării, mai mult au alergat ca ogarii de „cursă lungă”, cu limba scoasă, pe un teren lovit de caniculă și de o ciupercă, probă clară a secetei ce ne pârjolește pământurile, mai ales în sudul țării.
Lângă Arcul de Triumf, Dinamo a triumfat din nou „acasă” (când vom putea spune din nou „acasă” pe stadionul-himeră din șoseaua Ștefan cel Mare?), 4-1 cu nou promovata Gloria Buzău. Tare modestă și dispusă la gafe greabe… pardon, grave, chiar prin portarul Greab.
„Câinele” din poartă, Golubovic, mai mult a șomat, fiind învins doar de un „stângu-n dreptul” executat „ca la carte” în minutul 54 de ciudatul Boateng, altfel un câștig clar pentru Dinamo.
Era 2-0 pentru „câini”, marcaseră repede prin Denis Politic (acțiune personală în minutul 10) și Raul Opruț (reluare fără preluare a centrării bune a lui Abdallah în minutul 27).
Revenind la doar un gol handicap, „glorioșii” din Buzău lăsau doar în vise de vară toridă senzația că pot conta. Cu lejeritate, însă, Dinamo a mai marcat de două ori, prin Selmani, în minutul 80 și recidiva din minutul 84 a „căpitanului” Politic… cum sună asta…
…Dovedind că rar zâmbitoriul și degrabă vărsătoriu de tăcere răbdătoare Zeljko Kopic a întărit forța de finalizare a „câinilor”, rezultată din construcția simplă și cât mai directă pe poarta adversă în prestațiile revigorate din acest start de Superliga.
Per total, forțând imaginația, nou promovata din Buzău a arătat precum celebrul covrig, o posibilă emblemă a orașului. Gaură în blocul echipei și ceva aluat pe margini. Ca și găurile găsite de dinamoviști printre fundașii adverși, mai ales la primul gol al lui Politic și al treilea, al lui Selmani. Vineri seara chiar se poate spune că au fost „câini cu covrigi în coadă” la Arcul de Triumf. Care n-au avut milă de „prepelița” zburătăcită din cuib…
În a patra etapă a marcat și a câștigat în sfârșit și echipa lui Gică Hagi, furtună în furtuna de la Ovidiu. 2-0 cu Poli Iași, condusă de pe margine de portughezul Tony, cu dese accente de comediant. Ceea ce mă face să mă întreb cum de conducerea echipei moldave n-a ales un antrenor, ci un „pitbull” (???) cu comportament de… corgi!
La Ovidiu, natura care nu-i plăcea marelui poet roman Publius Ovidius Naso, exilat de împăratul Augustus în toamna anului 8 î.Hr. la malul îndepărtat al Pontului Euxin, s-a dezlănțuit și a oprit jocul. La concurență cu… nocturna! Nu mai spun de canicula care impune hidratarea, deci tot o oprire a meciului.
După furtuna care a trimis jucătorii la vestiare și spectatorii la adăpost pe unde a putut fiecare, nu s-a mai prea putut juca, terenul fiind acoperit de apă. Iar noi, la polo, cum ați văzut la Jocurile Olimpice de la Paris, cam batem apa în gol. Iar golurile, oricum, Farul le dăduse deja…
Prima ocazie au avut-o „studenții” ieșeni, în minutul 7, când Gheorghiță, servit prin apărarea iarăși naivă a gazdelor de brazilianul Tailson, a fost blocat de portarul Buzbuchi.
Apoi, ca de obicei, Farul și-a creat ocazii și Rivaldinho a deschis scorul în minutul 34, reluare simplă în plasă, din 6 m, a centrării perfecte a lui Cristi Ganea. După 3 minute s-a stins nocturna și jocul a fost întrerupt vreo 10 minute.
În minutul 11 al prelungirilor primei reprize, Gabi Iancu a adus liniștea necesară vestiarului în pauză, 2-0 cu o lovitură de cap din centrarea lui Grameni. Iar a doua repriză n-a mai adus decât furtună. Nu în joc, ci în toată zona. Și o ocazie monumentală a lui Radaslavescu, tot paralel cu „cota” la care este înălțat degeaba.
Deși a câștigat și împotriva furiei naturii, la final, Gică Hagi a declarat, cu parcimonie, că are probleme la echipă. „Copilul” lui, la concurență cu Kira și Ianis, din moment ce a refuzat, a nu știu câta oară, echipa națională pentru a-și continua „creșterea” proiectului fotbalistic.
„Fierbințală mare, muică, mare fierbințală, mare… toropeală, zăpușeală la Craiova, de se zborșiră și lubenițele. Și peste ăștea, chinuială, măi nenică, chinuială mare cu ăia de veniră cu Petrolu’”, cum ar fi spus mirificul oltean de geniu, regretatul Amza Pellea…
S-a întâmplat, în prima repriză, ce mă așteptam. Atacară oltenii, regrupata Ploieștina „á la turca, bre” visând la contraatacuri. Fără Paradela, al cărui nume poate doar să… sperie, dar cu un „stră-stră-strănepot” al onor tovarășului criminal sovietic Iosif Vissarionovici Stalin (pe nume de spărgător de bănci, Kuba), de nepronunțat fără risc de fractură mandibulară, mijlocașul Mekvabishvili.
De unde îi aduci, cine ți-i „recomandă”/bagă pe gât, domnule Rotaru, ca pe activele de la „retrocedări”, dându-ne cu… „ceață” în a înțelege ceva din jocul acestor „exotici”? Ar cam trebui să-ți iei aproape un adevărat cunoscător de fotbal dacă tot tronezi la „oficială” ca un Iago al oltenilor…
De partea cealaltă, Petrolul preluat de turci, cu Mehmet Topal antrenor, mare rușinică arată în joc. Cam ca redutele lui Osman Pașa, străpunse de baionetele bravilor țărani-soldați români la 1877, în „răsboiul de independenție”.
Zurbagii în mișcări, alergări, pătrunderi și capacitate de a inventa execuții, Houri, Baiaram, Mitriță au fost lenți, fără crampoane de desprindere din blocstarturi. Ivan a fost… Ivan. Adică nimic. S-a și accidentat, a ieșit, a intrat Koljic. Mai cu vână, dar tot degeaba.
Porțile au fost în pericol tare rar… sau, poate, n-am observat eu, fiind mai atras de comunicări mult mai interesante cu prietenii mei adevărați, „prințul” Merlin și „prințesa” Margot, aflați la cină. Așa că 0-0 la pauză.
Universitatea Craiova l-a înlocuit și pe Baiaram, și pe Vlădoiu, s-a întărit la mijloc cu Bana, cu Căpățână, apoi cu Crețu (de ce nu e titular numai Gâlcă știe…) și, în fine, cu amintitul Paradela. Dar tot în ceață jucară oltenii și lăsară impresia că se mulțumiră și cu un punct „acasă” cu încropita Petrolul în șalvari. Rotaru i-ar cam fi tras… pe roată, dar mai are răbdare, că nu-l deranjează, deocamdată, nicio… gâlcă!
Jocul dintre CFR Cluj și U Cluj s-a jucat „inversat”, în Gruia și nu pe stadionul lui „Haide U!”, invadat de festivalul de nerostit Untold. Răgete și lumini „inspirate” din tenebrele Necuratului la concurență cu anchetele de pe vremuri de la Aiud, Sighet sau Pitești. Dacă festivalul era de manele, în halul în care a ajuns societatea românească, „o sotietate fără prințipuri, va să zică că nu le are”, fiți convinși că meciul se putea chiar… anula. Pe bune, maneaua a cam înlocuit „Tatăl nostru”, rugăciunea de seară și de împăcare cu sine în fața lui Dumnezeu Creatorul.
Disputa a început echilibrat, echipele s-au strâns foarte bine, marcajul a fost strict, în consecință fără faze de poartă până în minutele 19 și 20, când kosovarul Thagi și românul Păun au tras în portarul lituanian Gertmonas.
Păun s-a „răzbunat” peste 4 minute, cu un șut din 8 metri, dat… pe spate, care a desțelenit tabela de scor. 1-0 meritat CFR Cluj, pentru că piesele grele de construcție ale lui U Cluj, Nistor și Rață sunt anulate de marcajul advers, nu se văd în joc.
Au, totuși, o ocazie și „șepcile roșii” în alb și negru, în minutul 35, când Blănuță împinge o minge (pasată ideal de Boboc în 2 metri de poartă!) spre plasa adversă, portarul Sava (pierdere mare pentru distribuția „Bursucului Suprem” Dan Petrescu dacă îl vinde Neluțu Varga să frece banca în Serie A…) o „atenuează” dar este depășit, iar Thiagi respinge de pe linia porții.
Iese „Haide U!” la joc în finalul reprizei, vine în atac, dar Răzvan Sava este fabulos în minutele 42, 43 și mai ales 45, scoțând incredibil șuturile de 1-1 ale lui Chipciu, Thiam și Cristea, mai salvează și Thiagi un „călcâi” al lui Masoero din 2 metri și „frânarii” intră la pauză în avantaj.
În repriza a doua Dan Nistor iese la rampă și, după ce Artean putea face 2-0, dar a adat-o-n bară, la propriu (minutul 53), „Ceapă” centrează și Masoero reia cu capul dintre stoperii „cheferiști” pentru 1-1.
„Studenții” profesorului Ioan Ovidiu Sabău insistă pentru „mărire de notă” și obțin în minutul 68 un penalty (henț Matei Ilie la un șut al lui Blănuță), iar Nistor îl transformă în 2-1.
În replică, Dan Petrescu trimite la luptă „rezervele” (păstrate până atunci, probabil, pentru meciul din Conference League, cu Maccabi Petah Tikva, undeva prin Europa…) Michael (în locul lui Postolachi), Bârligea (în locul palidului Louis Munteanu – 18 mingii pierdute), Tachtsidis (în locul lui Păun) și Muhar (în locul lui Artean). Inflație de soluții în atacul lui CFR Cluj…
Și se vede: în minutul 72 Michael reușește, de lângă Cristea, un fel de lob, deviat de fundașul lui U, pentru 2-2. „Balul studențesc” continuă, însă, și, după numai 5 minute, Bic centrează lung de pe stânga și Ovidiu Popescu vine ca acceleratul pe dreapta și îl învinge pe bravul Sava, mai puțin norocos/inspirat în repriza secundă, și aduce din nou pe „Haide U!” în avantaj.
Bic nu se potolește, ia un „galben” în minutul 79 și în minutul următor nimerește doar bara opusă din colțul stâng (pentru el) al careului mic. Sabău securizează avantajul cu forțe proaspete (înlocuiește pe Nistor cu Mitrea, pe Thiam cu Bettaieb și pe Bic cu Tchassem în minutul 82), Dan Petrescu răspunde cu Korenica în locul lui Fiica, dar în afara unui șut peste al lui Bârligea, de pe linia careului de 6 metri, nu mai obține nimic.
„Alea iacta est”, zarurile au fost aruncate în cea mai frumoasă și palpitantă partidă, până acum, din Superliga mioritică. „Șepcile roșii” trag cozorocul apărării și pleacă fericiți cu toate punctele din Gruia după 7 minute de prelungiri. Nu-mi amintesc de când n-au mai privit concitadinii „din deal” de la 7 locuri și 4 puncte deasupra.
Lângă șine, cu Sepsi, Rapid a început cum nu se poate mai rău, gol în secunda 42 Varga, la o gafă comună Blazek și Aioani, dar a revenit cum nu se poate mai bine, 1-1 în minutul 3, gol același Blazek și 2-1 în minutul 42, gol Petrila. Spre entuziasmul lui Săpunaru, tot rezervă, chipurile din cauza unei tendinite… tendinite au și Rahmani, și Papeau, și Oaidă, și Rareș Pop, și Borza? Întreb și eu, nu dau cu… traverse de cale ferată! Pentru că permutările rapidiștilor din teren nu le înțeleg nici ei înșiși, sunt „încercați” pe alte poziții decât au fost obișnuiți să joace și pe care… nu joacă nimic!
În ciuda scorului, a fost, totuși, o repriză dominată de Sepsi, cu mai multe acțiuni la poarta giuleștenilor. Numai că fotbalul, ce să vezi?, se joacă pe goluri…
În repriza a doua, tot Sepsi a ieșit mai bine la joc. Rapid, fără construcție, bazându-se numai pe pasa lungă, schimbă liniile, intră Jambor (ce meseriaș l-o fi convins pe corporatistul de succes Dan Șucu că merită un milion de euro băiețașul ăsta?), Papeau și Oaidă, dar Sepsi (se) joacă în jumătatea Rapidului ca acasă, la Sepsiszentgyörgy și egalează, logic după cursul jocului, în minutul 68, prin „capul” lui Debeljuh.
Debutează și Rareș Pop, și Pașcanu, iese Jambor… nu de pe teren, doar din joc… Sepsi nu se „improsioneaza” de fel, domină în continuare și ajunge la 73% posesie („doar” 72% în final!!!) în minutul 83. Rapid nici pasa lungă n-o mai încearcă pentru că nici mingea n-o mai prea prinde, se apără și atât, respiră din ce în ce mai greu cu greu (ce-or face la antrenamente, ce tactică pregătesc „managerul” și staff-ul său?) și tresaltă doar la șutul lui Micovschi, care șterge transversala în al treilea minut de prelungire.
S-a terminat 2-2, Rapid ar trebui să zică „Köszönöm” după cel mai slab meci din… nici nu pot spune de când… Sepsi ar trebui să fie nemulțumită că n-a câștigat, peluza giuleșteană a scandat „Demisia, demisia!”, „Șumudică, Șumudică!”, Dan Șucu a privit lung, neînțelegând că nu-i de ajuns să fii expert la Mobexpert ca să știi cum să accelerezi Rapidul spre performanță.