Editorial Cornel Dinu. Recordul lui Dinamo, norocul lui FCSB și comedia erorilor Clinceni – Rapid, cu Chirilă la „pachet”

Introducerea în cronica zgubilitică a ultimei etape a turului din sezonul regular, cea cu numărul 15, vine din… fotbal! Zâmbiți? Da, din fotbal. Istoric vorbind… Eu, și cu siguranță nu numai eu, consider subiectul de finețe tehnico-tactică și destul de mult… sentimental!

Editorial Cornel Dinu. Recordul lui Dinamo, norocul lui FCSB și comedia erorilor Clinceni – Rapid, cu Chirilă la „pachet”

Echipa națională creată de Angelo Niculescu și Emerich Vogl, care a revenit în elita mondială prin prezența la turneul final de Campionat Mondial din Mexic 1970, a fost acuzată de o parte a presei că nu atacă, practicând… „temporizarea”.

…Influentă, de altfel, acea parte a presei, deoarece era constituită, ca și în perioada interbelică, din scriitori pasionați de fotbal, care, astfel, despicau firul fenomenului în patru și-l comentau „la sânge”.

Termenul „temporizare”, împrumutat de unii ziariști, Eugen Barbu și discipolii săi în principal, fusese aruncat în vâltoarea contestațiilor de un doar pătruns în fotbal. Dintr-o inventivă răutate. Antrenase și echipa națională, episoade scurte în 1962 și 1967, impresionând prin logoree de doar termeni zornăitori pe mai marii ce conduceau „futbolul” atunci.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Odihnește-l, Doamne, că simpatic, într-adevăr, părea ades… Mai ales când le arăta chiar și tricolorilor cum se lovește mingea, băgând în gheată… mâna! Și „ce rău v-am făcut?” se întreba, retoric, Micul Napoleon Teașcă…

Editorial Cornel Dinu. Temporizarea noastră, „tiki-taka” lui Guardiola cu Barcelona, bazată pe arta de a pasa

Ei bine, „temporizarea” de care am fost acuzați nu era altceva decât o posesie prelungită a balonului, până când apărea o oportunitatea reală de finalizare. Păstrând proporțiile, un fel de „tiki-taka”… Și ce atacanți aveam pe atunci: Dumitrache, Dobrin, Lucescu, Dembroschi, Neagu…

Această posesie de siguranță a construcției o practicau și alte echipe în lume. Elocventă fiind, peste ani, posesia lui Pep Guardiola cu super-jucătorii săi din cea mai mare Barcelona a tuturor timpurilor. Amintita „tiki-taka”… Spunea Emerich Vogl, din școala lui germană, că pasa e pentru fotbal ca fluxul sanguin pentru organism. Clar și la obiect.

Firesc, se practică și acum. Ultima demonstrație în acest sens prezentând-o AZ Alkmaar în jocurile cu CFR Cluj. Îndeosebi pentru că blocurile funcționale defensive se strâng rapid pe două linii în fața propriului careu când pierd mingea pe atac și trebuie să suporte, uneori rapid, asaltul advers. Fie în 4-5-1, fie în 5-4-1 sau 5-3-2…

Digisport.ro

Statul plătește 138.000.000 $ din cauza ”celui mai înfricoșător monstru”, condamnat la 360 de ani de închisoare

Și atunci, logic, și mijloacele tehnice de pasare s-au adaptat la această aglomerare a defensivei adverse. Ca așezare împingând blocul de posesie, și implicit de finalizare, în 2-3-5 sau 3-3-4 de cele mai multe ori. Nu intră în discuție contraatacul, care este cu totul altceva…

Dar esența acestor circulații de posesie și de aici de atac, a creat în timp o anumită educație de așezare, informare, primire și transmitere cât mai rapidă a mingii, tocmai pentru a surprinde aglomerarea adversă din fața propriului careu.

Ideal rămâne „one-touch-ul” britanic… Jocul dintr-una, ca să înțeleagă toată suflarea fotbalistică mioritică… cum se spunea și se practica demult… mai puțin la noi.

Joc în care coordonarea pentru reușită presupune o educație incipientă încă din fragedă pruncie fotbalistică. De informare unde te afli și unde poți să continui transmiterea mingii în primul rând.

Editorial Cornel Dinu. Din învățăturile lui Virgil Economu: „Prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui pe teren este dacă ești plasat bine sau nu”

Spunea Virgil Economu prin anii ’30: „Prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui pe teren este dacă ești plasat bine sau nu”. În deceniile următoare… și mai ales prin modelul Ajax al lui Michels, Covaci și în special al imensului Johan Cruijff, și mai apoi al Barcelonei lui Guardiola și al și mai imensului Leo Messi, încă din antrenamentele copiilor și juniorilor se făceau mii de exerciții de preluare, dacă nu se pasa „din prima”, pe direcția de joc.

După asta urma transmiterea, pentru a nu-i crea coechipierului dificultăți în a prelua, la rândul lui, sau în a juca „din prima” pe alt coechipier. Respectând aceleași principii obligatorii de siguranța posesiei prin informare permanentă. Astfel se explică principiul simplu, de bază, că de aglomerarea defensivă a adversarului se trece pregătind, adesea și în peste zece pase, finalizarea.

Unde suntem noi în această privință, vedem, se știe… Cel mai mult și mai repede se pasează de la noi la… ei! Și invers. Rar constatăm un număr mare de pase reușite, funcționale, pregătitoare a șutului pe poartă. Pentru că atunci când trebuie școlită acuratețea pasei, în zilele noastre copiii fac în antrenamente „5 contra 2” și apoi trec direct la miuță. Pe teren de handbal, fraților! Și mai vrem fotbal mare…

Expresia care ne caracterizează această mare carență a majorității jocurilor echipelor noastre este cruntă. Se aude la destui comentatori, dar asta-i derizoriu în comparație cu câți antrenori auzim indicându-le jucătorilor „Țineți de minge!”…

Neprețuiții mei, mingea nu-i… cană! N-are toartă, mâner, coadă, spuneți-i cum vreți, n-ai cum s-o prinzi, n-ai cum să „ții” de ea. E rotundă și trebuie să înveți și să știi cum s-o transmiți eficient mai departe coechipierilor demarcați spre poarta adversă.

Editorial Cornel Dinu. Mediașul a „gazat” Târgoviștea, Botoșanii i-a luat prunele de țuică Argeșului

Adevăr ce a caracterizat iarăși primele patru întâlniri ale ultimei etape a turului. Nivel tehnic scăzut, angajament și risipă inutilă de efort, în care jucătorii au alergat mai mult decât mingea.

Apropo… Distanța pe care o parcurge „obectul muncii” într-un meci ar merita știută. Așa, ca un… chilipir! La unii „muncitori” ne-ar spune multe… Căci „bășica”, incontestabil, trebuie să „alerge” mult mai mult decât jucătorii…

S-au marcat doar patru goluri, deci sărăcie mare de pase și șuturi la poartă în primele patru programări ale etapei 15. Gazul a câștigat în primul minut al prelungirilor pe terenul Chindiei din Târgoviștea de la Ploiești, deși, din minutul 63, a evoluat în inferioritate numerică, după eliminarea lui De Moura.

Poate fi un semn de reviriment al Gazului „livrat” de Ilie Poenaru și Marin Dună, tehnicieni serioși și dedicați, în ciuda problemelor financiare pe care se zice că le-ar avea clubul… Cum așa? Prețul gazului crește înspăimântător pentru românul de rând și voi, domnilor „manageri-gaziști”, n-aveți bani să susțineți echipa?! Nu vă mai satură Dumnezeu…

Botoșaniul a învins la Pitești după cinci etape fără victorie, deși a fost dominat per total de gazdele din Trivale. Un gol al lui Edjouma după un corner în minutul 43 a fost de ajuns. Chiar dacă, în repriza a doua, pe contraatac, tot oaspeții au mai avut situații de a marca. Chiar patru mari, față de doar una singură a piteștenilor.

Editorial Cornel Dinu. „Ceartă” de orgolii și ambiții pozitive și pe gazon, și pe băncile tehnice la Farul – Universitatea Craiova

Sâmbătă, peste râul Târgului, care „înțeapă” Argeșul lângă Pitești, mai exact la Mioveni, „nula la nula” cam din toate punctele de vedere, ca nivel al partidei cu UTA.

Ca și la Craiova familiei cu nume doar de pus… pe grătar. Care se întoarce… Mititelu zic… la antrenorul promovării, Eugen Trică, după ce i-au luat fără nicio jenă „prazul” din farfurie în vară.

Ca și UTA în Trivale, Sepsi a dominat, a avut posesia. Dar și în Cetatea Banilor, chiar dacă s-a marcat câte un gol de fiecare parte, să stai în fața televizorului și să vezi ce se-ntâmplă când nimic nu se prea-ntâmplă, aduce a pedeapsă și chin…

Seria de șapte reușite ale celeilalte Universități din Craiova, antrenată de Reghe și Pandi, a fost întreruptă la Ovidiu. Unde putea conduce la pauză dacă Markovic finaliza măcar una din cele trei situații de a marca pe care le-a avut (12, 21, 44).  A fost repriza oaspeților măcar la impresia tehnică.

În partea a doua, Farul, pe care mulți îl dorim întors cât mai repede pe stadionul din centrul Constanței, a echilibrat încleștarea. „Ceartă” de orgolii și ambiții pozitive și pe băncile tehnice, și de acolo transmise și pe gazon.

Laurențiu Reghecampf a schimbat mult modulul de atac de la mijloc în față. Ca și Gică Hagi. Care, iarăși inspirat, l-a introdus pe marcatorul de serviciu de până acum, Adi Petre, în locul neconvingătorului Jefte Betancor, în minutul 76. Și „maurul și-a făcut datoria”, înscriind după doar două minute golul de trei puncte din centrarea altui intrat în minutul 70, Ely Fernandes. Meserie la „rocadele” „Regelui” sau ce?

Palpitante ultimele secvențe ale meciului, când, de două, trei ori, atacanții oaspeți au tras de aproape în picioarele apărătorilor „ovidieni” deocamdată.

Editorial Cornel Dinu. Dinamo a obținut cel mai mic număr de puncte din istoria sa într-un tur de campionat! Cât să mai suporte suporterii, chiar dacă de-asta li se spune… suporteri?!

Dinamo, la handicapurile de tot felul, greu de estompat, nu avea șanse să încurce pe CFR Cluj. Ceea ce s-a constatat cu ochiul liber. Numai că trei goluri din șase ocazii clujenii n-au mai reușit decât în 29 august, când le-au dat patru goluri lui FCSB.

Cred că a fost diferența de joc cea mai mare de când se întâlnesc cele două echipe. De amintit, totuși, că atunci când era condusă de dr. Rădulescu, prin anii 90, dinamoviștii de atunci se distrau cu „Chefereul”. Le dădeam și la ei, și, mai ales, la noi… multe și-i pasam când și cum voiam. O, tempora! Și cert erau mult mai liniștite moravuri „mos moris”…

Și uite-așa nimănui nu-i vine să creadă, dar este crudul adevăr, că Dinamo a obținut cel mai mic număr de puncte din istoria sa într-un tur de campionat! Cât să mai suporte suporterii, chiar dacă de-asta li se spune… suporteri?!

…Că n-a ajuns în halul ăsta Dinamo din neșansă! Ci din incompetență, ambiții deșarte ale unor nereușiți când se visau fotbaliatori și jaf organizat sub toate formele, mascate sau pe față din ultimii ani.

Când am „cetit” – că nu se poate spune și suportat „citit”! – că Dinamo datorează vreo jumătate de milion de euro firmei Macron, care a echipat-o, numai din vara anului trecut, am înțepenit minute bune pur și simplu…

Completez, spre normală și mai multă pricepere, ceea ce am trăit… După 1995, când m-am reîntors în casa mea fotbalistică, în postură de conducător și apoi antrenor, contractrele făcute cu Lotto sau Diadora nu numai că nu au costat nimic, dar, prin amiciție și ce reprezenta Dinamo atunci, ne-au dat tot ce-am cerut ca echipamente. Ba mai mult, am trecut în contract să ne dea ei prime dacă luam campionatul și, apoi, în cupele europene. Ajunge! Dacă vi s-ar spune doar „Rușine, hoților!” ar fi ca un alint!

Editorial Cornel Dinu. FCSB-l lui Iedi a dominat, Voluntariul lui Ciobi a ratat

La închiderea zilei spre noaptea duminicii, sub dealul pe care doar în urmă cu câțiva ani „oițele” baciului Gigișor Becaliotul asistau cum „voluntarii” Pandelelui făceau sluj să nu piardă la scor în fața nașului primarului „care este” (și va mai fi!), pe stadionul ce poartă numele tatălui, fiul Edi Iordănescu a luat, totuși, un punct.

Gazdele au căutat conștiincios și determinat, cu Liviu Ciobotatriu antrenor, chiar antrenor!, să-și reia seria bună întreruptă de Sepsi și CFR Cluj. Au avut și posibilitatea de a se făli cu o victorie, pentru că, deși dominate, au avut patru ocazii mari de a marca, față de cam niciuna  a „fesebecaliuței”.

…Poate penalty-ul lui Budescu de la începutul primei reprize, nedat de… craioveanul Găman, George fratele „universitarului” Valerică… proastă „inspirația” neinspirată în delegarea CCA…

Sigur că, fără șut periculos pe poarta lui Mihai Popa, așa cum ne e obiceiul, de aici începe bârfa. Și nu de la adevărul că Iedi, cum îl alintă din tribună tăticul lui, a început aiurea cu Budescu „vârf” și nu cu consacratul Keșeru. Asta spune multe… Pentru cine se pricepe…

Editorial Cornel Dinu. Show în „Groapa” lui Dinamo, cu portarii de la Clinceni și Rapid în prim plan. Bonus: Ionuț Chirilă

Ultimul meci din ultima etapă a turului a arătat un Rapid în scădere, totuși, în ciuda victoriei smulsă cu forcepsul după ce a fost condusă de două ori de cea mai slabă echipă a campionatului. Clinceniul a arătat, adevărat, câteva momente bune de joc, care sunt convins că au rămas moștenire de la Ilie Poenaru și Marin Dună.

Altfel, a fost chiar simpatic Ionuț Chirilă, care a început spiciul supliciu din finalul meciului ca de obicei, gen Ilf și Petrov în „Douăsprezece scaune”, „Eu nu vorbesc de arbitraj”, după care a vorbit douăsprezece minute de arbitraj, care, evident, l-a dezavantajat…

Dezavantajat a fost meciul de greșelile celor doi portari, care au declanșat ceva ce n-am mai văzut demult pe stadioanele noastre: trei penalty-uri într-o partidă, ieșiri de cascadorii râsului, mă rog, show-ul ei l-au asigurat. Comedia erorilor.

Și punct. Turul a „murit”. Trăiască returul! Dar după sentința națională dată de judecata cu Islanda și Liechtenstein, meciuri grele cu două forțe mondiale ale fotbalului mondial pentru barajul mondial… Ce-am fost și ce-am ajuns…