Editorial Cornel Dinu. „Dinamoul”, la… „Cutia milei”! În timp ce trupa de „comando” organizată de Bogdan într-adevăr pe Argeș în sus Vintilă e orientată la fel. În sus

Pretenții, speranțe, promisiuni, uneori și angajamente proletare de tristă amintire se aud mereu din birourile și vestiarul „Dinamoului”. Și ultima etapă, la Botoșani, s-a lansat înșelătorul „Avem șanse la play-off”. Mai degrabă la… „Cutia milei”! Că, la ce jucători sunt acum în echipa-subretă de la Rin, față de actorii adevărați de altădată, am spus de vreo două luni că este imposibil.

Editorial Cornel Dinu. „Dinamoul”, la… „Cutia milei”! În timp ce trupa de „comando” organizată de Bogdan într-adevăr pe Argeș în sus Vintilă e orientată la fel. În sus

Profesionalismul posibilului viitor sacrificat, antrenorul Uhrin, nu poate compensa lipsa de valoare în execuții și tratare a jocului în momentele decisive ale „cățelușilor” de acum. S-a pierdut și el la Botoșani, începând partida cu trei mijlocași poate doar salahori, căci creatori nu s-au dovedit cu nimic până acum.

De aceea vă rog să puneți în balanță  distribuția „Dinamoului” de la mijloc în atac față de ce aruncă în luptă de ceva timp Botoșaniul în aceleași compartimente. Avantaj clar și pentru un simplu comentator să constate superioritatea botoșănenilor. Ceea ce s-a văzut ca uleiul gazdelor deasupra apei „cățelușilor”, mai ales în a doua parte a meciului, când raportul ocaziilor a fost 4-1 pentru echipa moldavă.

Iar pentru că norocul surâde de multe ori în fotbal celor merituoși, abia intratul Cîmpanu, la prima atingere a buclucașei, în fatidicul minut 90, a dus trei puncte importante echipierilor ușor inflamatului Croitorașu’ cel Vocal. A vorbit prea mult după meci, ca într-un colind care nu se mai sfârșea, și patronul Valeriu Iftime. C-așa sunt onorate Sărbătorile în „Moldavia”. Cu chef și fără combustia dealurilor ocupate gospodărește de… vii!

Digi24.ro

Rusia amenință că va ataca Polonia dacă NATO aduce arme nucleare pe teritoriul acesteia

„Dinamoul” putea pleca la lungul drum de întoarcere cu Tyson ținând „covrigul”, și cu un punct. Meritat, nemeritat, asta se uita repede. Dacă fundașul stânga Corbu n-ar fi scăpat cașcavalul zonei sale, strângând aiurea în centru. Astfel, având o prăjină din careul „Dinamoului” liberă, plăpându’ Câmpanu n-a iertat și n-a ratat.

Editorial Cornel Dinu. În ceața de la „San Giorgio” doar „Acadela” Clinceni a fost în ceață. Ține-l, Doamne, pe tătarul Alibec numai așa!

Într-o ceață londoneză depărtată de Tamisa, Astra n-a avut probleme de vizibilitate cu „Acadela” (Academie nu are cum să fie) Clinceni. Prea multe echipe le-au „supt” punctele. Au marcat repede „astralii” la San Giorgio, minutul 5, Răuță semnând autogolul din cornerul executat de… Răduț!

Au râs cu gura pân-la urechiușe vreo 22 de minte mai târziu, detașându-se la 2-0 după două lovituri din călcâiul succesiv al ghetuțelor lui Alibec și Bègue, încărcate cu talent de la Moș Nicolae.

La numai 9 minute de la acest gol minune, rar văzut în fotbalul mondial, același apărător de ceară, Răuță, l-a oprit prin fault pe pătrunzătorul Alibec din poziție de ultim apărător. Și Clinceniul a evoluat cu un participant la meci mai puțin până la final.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Gazdele n-au mai forțat, dar s-au dus la 3-0 printr-o exchibiție de atacant adevărat a aceluiași unic necruțător tătar din fotbalul mioritic, Denis Alibec. De menționat că această schimbare la față, în atâta bine, a atacantului acum aproape „astral”, s-a petrecut pregnant în această primă parte a sezonului. E în plenitudinea forței fotbalistice, deci nu i se potrivește că „i-a venit… mintea de pe urmă”! Ține-l numai așa, Doamne, că așa avem nevoie de el! Nu-mi pun țărână pe creștet că l-am și „tăvălit” când evolua mai mult în proteste mai ales… manuale, decât punându-și la muncă fizicul, ca acum.

În final, vreau să cred că reacția de admonestare fără rost a presei auzită de la președintele Niculae își are o posibilă explicație în faptul că statul nostru îi supune de prea mulți ani pe producătorii români de anvergură unei veritabile exterminări. N-o să mă auziți niciodată alintând decât cu măscări tendința încă prea puțin explicată, și de aici neconvingătoare, a impunerii dominării multinaționalelor.

Editorial Cornel Dinu. Căluții nu de mare, „de hipodrom”, ai lui Gică Hagi, încurcați la urcuș de prea mulți doar asini

Istoria se repetă nefast pentru Viitorul lui Gică Hagi – nu știm cât și al lui Gică Popescu! – în decembrie, ca și anul trecut, pierzând trei din cele ultime patru dispute. Punând, astfel, oarecum, în pericol, pentru prima dată, dacă nu greșesc, prezența în play-off.

„Căluții” săi, prea puțini de… mare, s-au lăsat dați peste cap de valul de… Gaz Metan. Care, per total, s-a dovedit echipă mai puternică. Cu o dinamică de a se comporta ca o armonică în teren, superioară mobilității în pase a tinerilor Viitorului, aduși la… mare de Gică Hagi din toate orașele de la șes și din dealurile patriei.

A adus și de pe „afară” câțiva, dar cam „subțirei” în consistența prestațiilor. Nu-i rău că a încercat acest melanj. Numai că o căruță urcă greu colina performanței cu asini lângă câțiva încă doar promițători cai de încercat în cursele de clasă de pe hipodrom…

Houri s-a mișcat mult în spatele celor două vârfuri, „juniorii” Ganea și Rivaldinho, dar n-au surprins. Având doar șutul în portar, de cam aproape, de acolo nu prea ratează un fotbalist adevărat, al lui Rivaldinho, în finalul primei reprize.

Gazul a marcat prin Chamed la începutul celei de-a doua reprize, minutul 57, și s-a închis după aceea cu abilitate în fața propriului careu. Cum face, antrenat!, când adversarul are mingea. Nelăsând spații libere, exploatabile periculos prin pătrunderile adversarilor.

A fost de ajuns! Menționând, totuși, că ratările lui „Mitică” Cardoso, scuzați cacofonia… naționalistă, și a aceluiași Chamed, din primul mitan, au fost mari. Am cam tremurat la ele, lângă tine mereu, Gică…

Editorial Cornel Dinu. La Sibiu a câștigat Hermannstadtul. Șocul a venit după, „pacientul” Neagoe fiind „vindecat”… fatal de „doctorul” Mureșan!

Afirmând că la Sibiu a câștigat Hermannstadtul, te cam bufnește râsul pleonasmului… Pe cei de acolo, însă, în niciun caz. Transilvănenii din zonă (evit cât pot să-i denumesc „ardeleni”, de la „erdei-ul” ardei în ungurește) sunt prea țanțoși, superiori fără argumente, distanți, ca să realizeze nonsensul… Alimentați acum, în acest sens, și din „modelul”, ghilimelele sunt obligatorii!, fostului lor primar cu care ne-am procopsit și ca președinte.

„Hermannstazii” au câștigat mai clar decât o arată acest 1-0 din final. Profitând și ei de căderea liberă a Iașului de îngrijorător de multe etape. Fotbaliștii din „orașul lui Herman”, în traducere neaoșă, n-au rupt, ca joc, ramurile lizierei în care este așezat noul vechi stadion care se ridică molcom, molcomel, ca și firea zonei…

Gazdele au marcat repede, minutul 12, prin cel mai bun jucător al lor, după mine, Romario Pires, și având avantajul eliminării celui mai bun jucător al oaspeților, Platini, încă din minutul 21, au conservat avantajul până la fluierul final fluierat de „delfinul” Chivulet(e). Sper că nu s-a uitat că tăticul lui a fost identificat ca organizator de „folcloriste” la Piatra Neamț, înaintea unei partide internaționale. Și cum așchia nu sare departe de trunchi, cam rar câștigă oaspeții cu fiul Andrei la centru…

Dar șocul veritabil din „Sibi”, cum spunea ciobanul Dinică din Poiana Mare, tare supărat că după 1990 „trebuie să muncesc pentru a rămâne aproape milionar, ca înainte”, a fost demisia lui Eugen Neagoe. Normală, însă, pentru mine…

În 1940, ca urmare a Diktatului de la Viama cea mereu imperială, de fapt imperialistă, frumoasa U Cluj s-a retras, naționalistă cum era, la Sibiu. Pe atunci doar în basme „Hermannstadt”… Tăt de la Cluj venit la Sibiu, spune neavenitul „doctor” Mureșan că ar fi cerut să plece 12 jucători și să aducă 10! Se poate! Oricum, la „frânarii” CFR doar el tăia și spânzura de contracte jucătorii, a lăsat deoparte stetoscopul și… harșt!, dintr-o pornire, i-a trimis în țărână contractul suferindului Neagoe…

Un român adevărat n-ar fi făcut așa ceva după o părere firească a unui antrenor . Și pentru că poartă prenumele marelui ctitor de biserici, cărți de căpătâi și alianțe întru păstrarea ortodoxiei, domnitorul Neagoe Basarab din neamul Drăculeștilor. Să nu uităm că, peste 80 de ani, un alt mare domn, imensă personalitate a jumătății de mileniu 2, Mihai Viteazul, urmaș și el al Drăculeștilor, dar și a Cantacuzinilor, tot lefegii străini de neam l-au omorât la doi pași de Cluj, în Câmpia Turzii. Sper și doresc ca încercata inimă a lui Neagoe, antrenorul de acum, să reziste și acestei nedreptăți.

Editorial Cornel Dinu. Un „semimijlociu” pus la podea de un „semigreu” la Voluntari

N-am urmărit mersul CFR-ul la Voluntari decât atâta timp cât n-a evoluat Liverpool, timp de o pauză, împotriva lui Flamengo, în finala Campionatului Mondial al cluburilor din Qatar. Doar pentru un Dinamo – Steaua/FCSB las deoparte un meci al „cormoranilor”. Credeți ce vreți…

Când am întâlnit formația braziliană în ianuarie 1970, pe „Maracana”, se spunea că este compusă aproape în totalitate din jucători de culoare, dar cu degradeuri galbene pe păr… Halal să le fie…

Revenind cu picioarele pe pământul Voluntariului, nu pot să afirm, deci, decât că acest 4-0 cu care s-au impus clar clujenii de circumstanță este firesc. Ca într-o luptă de box în care un „semimijlociu” înfruntă fără nicio șansă  un „semigreu”, fiind pus repede la podea.

Editorial Cornel Dinu. Sepsi s-a transformat grozav de la venirea grozavului (să pun, să nu pun ghilimele?) antrenor Grozavu

Sepsi s-a transformat într-o echipă și de atac odată cu venirea grozavului (să pun, să nu pun ghilimele?) antrenor Grozavu. Nu întâmplător și numai așa se explică faptul că, din cinci jocuri de când a preluat echipa, a realizat trei victorii. Partida de „acasă” cu Neacademica Clinceni fiind amânată.

Prima repriză cu vizitatoarea Chindia a fost echilibrată. Cu ocazii de ambele părți. Un 3-2 am consemnat eu. Târgoviștenii au rezistat până spre final, menținând egalitate. Prima și singura greșeală de plasament a fostului „câine roșu” Dandea i-a facilitat lui Ștefan șutul pe care intratul, ca în ultimul timp, Karanovici l-a împins în plasă.

Novac putea să egaleze după șase minute, dar lobul loviturii de cap a altui intrat, Flores, a închis disputa la 3-1. Astfel Sepsi a trecut pe locul 8, peste „Dinamoul”. Iar Chindia (și a mea) rămâne în bătaia puștii retrogradării, antepenultima.

Editorial Cornel Dinu. „Garda” de atac a „fecesebecaliuței” a măturat când avea mai mare nevoie cu umila „Craioviță” de acum

„Fecesebecaliuța” și „Craiovița” s-au luptat în ritm de apreciat, de la egal la egal, doar vreo 40 de minute. Lăsând, totuși, să se vadă că echipa „bercenară” (Doamne, ce urât sună! Unde ești tu, Ghencea, Doamne?!) este mai sigură și în apărare, și în atac.

Accidentarea prea rapidă, numai după 15 minute, a lui Bancu, a înclinat balanța și la mijloc în favoarea gazdelor. Care au „explodat” pur și simplu în ultimele 6, 7 minute ale primei reprize. Când assisturile și șarjele cu mingea la picior ale atacanților lui Gigi Becali… nu, trebuie spus ai lui Bogdan Vintilă, Moruțan, Man, Tănase și Coman, au făcut o veritabilă instrucție cu sita din apărarea lui Victor Pițurcă.

Cursa lui Man pe lângă Acka, lansat de Moruțan, la primul gol, amintindu-mi cum Gento l-a depășit pe pista stadionului „23 August” (!) pe puternicul Cornel Popa, în Dinamo – Real Madrid 1-3, în toamna lui 1963. Masacrul ar fi fost total încă din prima repriză dacă Tănase nu ar fi rata penalty-ul ce ar fi trebuit să însemne un logic 3-0 pentru trupa lui… Vintilă. Și Gigișor Becali.

„Garda” reprezentată de atacanții „fecesebecaliuței”, de care am amintit, a măturat când avea mai mare nevoie cu umila „Craioviță” de acum. În partea a doua au apărut și două, trei situații de a marca ale „craiovițenilor”, singura de luat în seamă fiind bara lui Zakatic din minutul 69.

Obținând 35 de puncte în 15 jocuri de când a preluat echipa, Bogdan chiar pe Argeș în sus Vintilă se dovedește credincios decent, dar și antrenor serios care a reușit să adune „soldații” fostei Steluțe și să-i facă un adevărat „comando” de temut.

Cât despre Pițurca… fără de echipă, de luat în seamă oricând a condus naționala, o observație clară: nu trebuia să-i aprinzi pe olteni că le aduci titlul pe care nu l-au mai „prăz(n)uit” din 1991. Mai ales când președintele Rotaru aduce doar ca nume cu liniștea competentă de la „Rotary Club”…