Etapa 15 din SuperLigă, ultima turului, a adus un regal fotbalistic în Giulești, între Rapidul lui Adi Mutu și Farul lui Gică Hagi, cacealmaua reușită de CFR Cluj cu doar o pereche de… Petrescu, ajutorul lui Cristiano Bergodi pentru FCSB, Craiova sfâșiată între „Minima” și „Maxima”.
Demult nu cred că am mai avut în campionatul nostru un meci de adevărat nivel internațional ca derby-ul din Giulești, dintre Rapid și Farul. Nu disecați în 14… mii firul, a fost derby, a jucat locul 2 cu locul 1. Punct.
Explicabil nu pentru că era rivalitatea dintre echipa finului Adi Mutu cu echipa nașului Gică Hagi. Mă rog, foști… la prima cununie, cu Alexandra… Ci pentru că acest adevărat spectacol, cu de toate în joc, cu nimic mai prejos, repet, decât marile ciocniri dintre echipe ale clasicelor lupte cu mijloace pur fotbalistice din marile campionate ale Europei, mă pune, într-un fel, pe gânduri…
…Pentru că Rapid și Farul sunt antrenate și de cei mai buni atacanți pe care i-am avut la marile „firme” occidentale și la națională, în ultimii 30 de ani, Gică Hagi și Adi Mutu. Jucători de excepție care au „ars” pentru fotbal, fiecare în felul lui, dar la cote înalte, pe care vor să le atingă și ca antrenori.
Meciul din Giulești a avut de toate. Atmosferă incendiară (nu… incendiantă!) în tribune, fotbal adevărat în iarbă. Ritm ridicat, tehnicitate în viteză, presionare totală, angajament total de ambele părți, faze palpitante, gol înecat în VAR. S-a terminat (doar) la egalitate, ca o pronunțare corectă în justiția fotbalului.
…Pentru că mai agresivi au fost „alibecii” de la Farul în prima repriză și „săpunarii” de la Rapid în a doua. Egalitate, totuși, la ocazii până la pauză, 3-3 și „doar” 4 ocazii, numai pentru giuleșteni, în mitanul secund. Care, zic eu, cam meritau victoria.
Am remarcat mulți fotbaliști, de ambele părți, în frunte cu „bătrânii” rapidiști încă tineri ca randament Cristi Săpunaru și Dragoș Grigore, dar și acest Xian Emmers de numai 23 de ani.
Iar la Farul chiar tinerii „Dina” Grameni și reinventatul Louis Munteanu, dar și preairositul de sine Denis Alibec. În creștere reală de randament, văzându-se clar că nu se antrenează și la grătare, ca pe unde a mai fost pe la noi, sub exigența celui care l-a relansat în fotbal, neiertător în mimarea „religiei” sale, fotbalul, Gică Hagi.
Farul și-a păstrat prin acest egal avansul de puncte față de Rapid, dar s-au mai apropiat CFR Cluj, Universitatea Craiova și chiar FCSB. Într-o concluzie simplă, iată că putem avea și noi regaluri fotbalistice pe teren și spectacol în tribune, ca altădată…
În deschiderea partidelor de sâmbătă, Târgoviștea mea a urcat în Turnul Chindiei încă 3 puncte, cu a patra victorie consecutivă în SuperLigă a surprinzătorului Toni Petrea, care se pare că a găsit cheia de la… turnul amintit!
Îl apreciam, nu numai comportamental, și când era la „fecesebecaliuța”, dar acolo cornițele de chilipiruri fotbalistice sunt prea la vedere decizională, „hapaciuliptică” după aprecierea prietenului, acum și coleg de opinii la FANATIK, Răzvan Boanchiș.
Chindia a învins la scor de neprezentare, cu 3 goluri ale aceluiași Doru Popadiuc, ultimul de la centrul terenului, pe Voluntari. Unde a jucat amintitul „călău” în 2019. D-ale fotbalului… Nu-mi amintesc când a mai pierdut de o asemenea manieră și cu un asemenea film al jocului suburbia luxuriantă româno-arabo-turcă a Capitalei.
În noapte aproape totală, și la propriu, și la figurat, urmașa de drept a „Craiovei Maxima”, fără antrenor și prăbușită fizic spre finalul partidei, a terminat la egalitate al cincilea meci fără victorie, acum cu Hermannstadt. Unde, în afară de Marius Măldărășanu, nu se știe cine conduce.
Am asista la prea mult „na-ți-o ție, dă-mi-o mie”. Prea puține faze de poartă, multă întâmplare și improvizație nefastă a jucătorilor. Chinuitor de privit încercarea de fotbal, nereușită, a celor două combatante non-combatante.
Oricum surprinzătoarea echipa din Hermannstadtul de Sibiu a evitat a cincea înfrângere consecutivă, după 5 victorii consecutive (am pus și Cupa). Iar plecarea măcar la zaibăr, înainte de final, a puținilor, de data aceasta, suporteri ai Craiovei scoate clar la vedere confuzia existentă la marea lor iubire alb-albastră.
Duminică, la „matineul” celor 3 jocuri, Mioveniul n-a reușit să învingă nici pe Botoșani, ca pe nimeni de 6 etape, cu motivatorul Stoican mai deloc motivator. Greu spre imposibil să lepede lanterna roșie chiar dacă-l aduc pe… Aladin și lampa sa fermecată.
Botoșani și ea modestă, dar neînvinsă de 3 etape, acum a patra, departe de ce a fost nu cu mult timp în urmă. S-a practicat ceva ce aduce cu fotbalul la Mioveni, tern, plictisitor, cu ocazii fără ocazii. Antiteza meciului din Giulești.
UTA, într-o alternanță de înfrângere-egal de 5 meciuri, a transformat prea-plinul unei tribune tradiționale în „Demisia! Demisia!” la finalul meciului cu Universitatea Craiova.
Care, fără să exceleze, a taxat cu al doilea gol la 7 minute după eliminarea lui Anton (50) și a făcut bairam după victoria adusă de Baiaram cu două „plase” din pasele luminoase ale aceluiași „Ceapă” Nistor. Pe oltenește „El Chapo”…
Al 3lea succes consecutiv al lui Mirel Rădoi (cu cel din Cupă), cu Rivaldinho adus pentru a schimba hora oltenească în „samba de rodas”. Mai mult cu numele… dar mai are timp, are numai 27 de ani… lumină de genialitatea tăticului din dotare.
Derby-ul Clujului, după egalul din Cupă dintre aceiași „uiști” cu alți „cheferiști”, din vagoanele de clasa a II-a, a început cu un „afișaj” al suporterilor „Haide U!” într-o engleză de gladiator sângerând. Față de uitatul „Gaudeamus igitur”… confirmându-mi că ne-am pierdut cunoștința și recunoștința tradiției. Suntem, puțin pus, cinici, uitând iarăși de morala creștină.
Sigur, CFR, cu echipa schimbată total, a fost superioară, individual, distribuției istoricei U, prima echipă a Clujului în suflet și simțiri. S-a luptat ca la galere cu mentalitatea sfidătoare a lui Dan Petrescu, enunțată clar de mai multe ori, ultima dată chiar înainte de meciul de duminică: „Nu trebuie să joci, trebuie să câștigi!”. Deci calitatea evoluției nu mă interesează, scorul să fie pentru mine.
Și a fost! Din 3 pălituri cu adevărat de osândă. Pentru CFR și de… osânză! Declanșatoare acum doar de pălăvrăgeli televizate. Dictate de bricheta diaconului-ccat-frf petrescu radu. Dovedindu-se pentru mine, ades, executant malefic gen Guillaume de Nogaret al fotbalului lui Burleanu „cel frumos”. Prietenul Andrei Dicu știe ce spun…
Iar, gândind la performanțele și gloria CFR-ului după începutul de veac 2000, faptul că Arpad Paszkany și Iuliu Mureșan sunt acum sub sabia justiției spune totul de la sine. Și-mi vine în minte latinescul adevăr „Sic transit gloria mundi”…
Valabil, desigur, și în ultimele decenii, în care, iarăși, nea-m întors la starea de „persoane libere în condiții de sclavie”. Subiect incontestabil din „Dreptul Roman”. Pe care chiar l-am avut pe bilețelul tras la examenul de specialitate, în Facultatea de Drept a tinereții… Și pe care nu credeam că o să ajung să-l trăiesc aievea, iarăși, când e mai greu oricui, la bătrânețe…
Luni, Argeșul a pierdut clar, 0-2, la Petrolul, cu om în minus după eliminarea lui Alceus în minutul 56. Bucurie mare la Ploiești după 5 înfrângeri consecutive în SuperLigă și pierderea cu scandal a lui Gabi Tamaș. Bucurie și pentru că a jucat și Costică Budescu primele minute după revenire în campionat, după „redebutul” în Cupă, cu Sepsi. A intrat în minutul 79 și a transformat în gol penalty-ul desprinderii din minutul 86.
Iar la Pitești, după ce echipa, cu Andrei Prepeliță antrenor, în ultimele 10 partide oficiale a avut o victorie, 3 egaluri și 6 înfrângeri, Comitetul Director a anunțat că de azi, de pregătirea „vulturilor” cam pleșuvi se va ocupa numai fostul „secund” Constantin Schumacher. Ce-i la Pitești nu ia nimic din meritele Petrolului în victoria ce o ține în preajma locurilor de play-off.
La „pomul lăudat” care se anunța Sepsi – FCSB nu a fost de mers cu sacul, era de ajuns o pungă de un leu. A fost frig la Sfântu Gheorghe în noapte, așa că s-a alergat. Mai mult între careuri, deși a fost 8-4 la amenințări „teritoriale” de careu ale porților, fiind poate prea generos să le numesc ocazii. Cea mai mare având-o Ninaj, cap de egalare în minutul 89, dar puțin pe lângă poarta unui Târnovanu învins, altfel de… neînvins!
FCSB a beneficiat de un penalty bîrsan-interpretativ: ciocnire cu Tai-Otoshi a lui Denis Ciobotariu la Andrea Compagno în minutul 49, transformat de același italiano vero. Confirmat, probabil, și de Ovidiu Hațegan din camera cu VAR.
Bercenarii urcă pe loc de play-off după 4 victorii consecutive și mai are două restanțe, la Botoşani (1 decembrie, joi, ora 20:00) și „acasă”, cu CFR Cluj (15 decembrie, joi, ora 20:00).
Sepsi din Sfântu Gheorghe, condusă de același profesionist adevărat, altădată de lăudat, Cristiano Bergodi, a fost, acum, neinspirată, în primul rând prin el. Pentru că, de exemplu, acest neterminat ca fotbalist Alexandru Tudorie, care le-a mâncat meciul „sepșilor” ratând jenibil (adică jenant și penibil într-un cuvânt) un penalty dat cu VAR la 0-0, în minutul 26, parcă e rămas din manechinii de altădată de la APACA…
Apoi, făcând 5 schimbări în repriza a doua, Bergodi a dovedit o neașteptată opacitate de interpretare a valorii și formei propriilor jucători. Safranko în locul lui Tudorie trebuia, zic eu, din primul minut, Rondon și Achahbar merită mai mult de o jumătate de oră de joc, mai ales că de Varga este numai numele glorios, iar Aganovic a „spus” cam tot ce putea în fotbal. Părerea mea după ce se vede pe teren, la antrenamente îi vede signor Bergodi. Care are decizia și răspunderea.