Editorial Cornel Dinu. EURO show. Italia, arii celebre. Belgia, „draci” de îngeri, Danemarca tip Shakespeare. Și… Putin!

Este, într-adevăr, numărând deceniile, o ediție jubiliară acest EURO 2020. Pornind de la cea inaugurală din 1960, din Franța, cu doar patru participante. Comuniști, URSS, Cehoslovacia, Iugoslavia vs capitaliști, Franța. Se-ncălzise foarte puțin nebunia umană barbară, încă persistentă, a Războiului Rece.

Înainte de această, repet, „jubiliară”, înaintea primului fluier oficial de la Roma, președintele UEFA Alexander Ceferin a ținut să mai precizeze o dată de ce a reacționat oarecum neașteptat de vehement la inițiativa unor mari cluburi europene de a-și face propria lor competiție internațională.

Editorial Cornel Dinu. EURO show. Italia, arii celebre. Belgia, „draci” de îngeri, Danemarca tip Shakespeare. Și… Putin!

Banul, „ochiul dracului”, bine-nțeles că n-a fost pomenit ca argument al hămesirii de care suferă omenirea și care acum a ajuns și în fotbal la cifre și atitudini halucinante. Cum la fel de ne(mai)pomenite au ajuns datoriile de nepronunțat ale unor mari cluburi europene…

A fandat Ceferin cu tact: „Am reacționat dur la această inițiativă pentru că se crea un precedent extrem de periculos. Fotbalul este un sport popular, așa cum a fost conceput, al tuturor, și nu poate fi lăsat să se împartă între foarte bogați și mai puțini favorizați economic de soartă și așezare geografică”.

Digi24.ro

Misterul unei crime a fost elucidat după 30 de ani. Mărturia unui copil de 4 ani i-a dat de gol pe autori

Când a trebuit să răspundă și la o curiozitate firească, cel puțin, a unui ziarist de fotbal, dacă i se pare normal ca unele echipe să joace numai „acasă” în faza grupelor, iar altele să străbată mii de kilometri de la Roma la Baku, de la Sevilla la Sankt Petersburg, de la București la Amsterdam, adunând oboseală și trebuind să se adapteze la diferențele de fus orar, a întors-o ca la „Ce-Fe-Re(in)” când trenul (și, poate, cugetul) are (au) întârziere…

„Dar acum e ceva deosebit, jubiliar, trebuie sugerat că civilizația continentului este asemănătoare, deci ușor de străbătut”, a glăsuit prezidentul ceferin. Iar românii, neîntrecuți în proverbe înțelepte, spun perfect: „Vrem egalitate, dar nu pentru căței!”. Și tot așa va fi…

Editorial Cornel Dinu. Italia, tot respectul. Pentru joc. Și pentru victoria cu Țara Galilor, știți ce spun, nu?

Bine-nțeles că, la un asemenea nivel competițional, deja din faza grupelor s-au consemnat șocuri de prestații și rezultate surprinzătoare. Imensa frumusețe a  acestui joc…

Astfel, Italia a ajuns, cu Roberto Mancini și Gianluca Vialli la comandă, la 11 victorii consecutive și recordul de 1.015 minute fără gol primit, 25 și în egalul 1-1 cu Olanda din 14 octombrie 2020, în greoaia Ligă a națiunilor, care i-a rupt șirul altor patru meciuri anterioare cu plasa goală, ce se duc până pe la începutul lui septembrie anul trecut…

Digisport.ro

Victima luptătorului suspendat pe viață a răbufnit: ”Toată lumea i-a cerut”. Ce a pățit după episodul fără precedent

Ține-i, Doamne, sigur că sunt cu ei, cu Anglia, chiar așa searbădă, cu Germania, chiar așa înăbușită spre… coacere, sigur că sunt cu ei spre victoria finală… Cu Franța e altceva, o las pe altădată…

Editorial Cornel Dinu. Italia… …tot Italia și arii celebre din opere

„Squadra Azzurra” câștigă în serie, parcă firesc, natural, parcă-i muzică divină ca în ariile lor din operele de care din ce în ce mai puțini, din păcate, sunt în continuare fascinați…

Cu „Vincero” din „Nessun dorma” a neterminatei „Turandot” cu Turcia, cu „La Marcia Trionfante” din „Aida” cu Elveție, le-a dat câte trei goluri-bobârnace.

Apoi, schimbând 8 (opt!) jucători în fața galezilor, au etalat același joc încântător și au terminat grupa câștigând mai clar decât o arată scorul, ca un „brindisi” (toast) în plin „Libiamo ne’ lieti calici” (Să bem din cupe de fericire) din „Traviata”.

Dacă se vor încununa cu „i supremi allori del trionfo”, depinde și de soartă, dar în principal de ei. Ca să nu cânte „Corul sclavilor”, a înfrânților de… soartă, din „Nabucco”…

Editorial Cornel Dinu. Rusia, Putin și „poporul român prieten”

Neașteptată, cel puțin pentru mine, a fost îngenunchierea Rusiei cu 3-0 în fața Belgiei. Tocmai în ctitoria Romanovilor, la Sankt Petersburg. Capitala reală a Maicii Rusia, nu numai ca frumusețe și nu numai a împăraților și țarilor slavi. Pentru că, să nu uităm, unele decizii luate cu mână de fier fără mănușă de catifea, ce speriau și Europa, și Orientul, constituindu-i pe ruși într-o mare putere, au fost ale împărăteselor cu gene nu numai întoarse, dar și… prusace, Ecaterina I, Elisabeta (Petrovna) și Ecaterina cea Mare.

…Confirmată îngenunchiere, definitivă, de lecția de dăruire, determinare, abnegație, seriozitate, spuneți cum vreți… de FOTBAL într-un cuvânt dată de o admirabilă națională a lui Christian Eriksen aș spune. Care s-a calificat, echipa, dar și tribuna, ambele prin comportament de topor și popor viking, shakesperian: momentele de „a nu fi” ale lui Erikson s-au transformat cu apa vie și a basmelor noastre în „a fi” și a merge mai departe împreună.

…Împotriva unei Rusii care de ceva vreme îl are la vedere și atrage atențiile cel mai mult doar prin abilul și necruțătorul țaricevici Putin I. Care, de curând, printr-o declarație incontestabilă, deplânge felul în care a ajuns România: „O ţară distrusă. Păcat, era o ţară foarte frumoasă, bogată, respectată! Nu mai e demult aşa! Sunt mari interese oligarhice mondiale acolo, care distrug. Păcat. Îmi exprim compasiunea pentru poporul român prieten!”.

…La „poporul român prieten” dați-mi voie să am rezerve. Mai marii lumii, de când e ea lume, ca și Putin, au cel mai mult interese și rar scăpate semne de mărinimie. N-au fost, ca mai mereu, peste noi doar când domnea, de facto, marea Regină Maria, descendentă din Romanovi, verișoară cu nefericitul țar Nicolae al II-lea… ultimul…

Că d-aia le-a încredințat tezaurul la retragerea în Moldova și ocuparea Bucureștiului de către Mackensen în Primul Război Mondial. Dacă ne ești cu adevărat prieten, țariceviciule Putin, dă-ne tezaurul ca semn al mărinimiei matale, că datoria de război ne-ați luat-o de nu mai pot fi puse zerouri la coadă…

Editorial Cornel Dinu. De la Putin la Orban. Al lor. Via „Puskas Arena”. Arhiplină!

Neașteptată a fost și blocarea marii favorite Franța la Budapesta, pe o „Puskas Arena” plină, entuziastă și entuziasmantă, cu o Ungarie care a câștigat un punct nesperat în catenaccio-ul conceput de modestul ca jucător, dar realistul ca antrenor Marco Rossi, un italiano vero.

… Când mi-aduc aminte ce instrucție a făcut Franța cu noi în ultimii ani, „mă apucă o tristețe iremediabilă” ca în versul Topârcean…

Umplând stadionul, ungurii și-au amenințat o mare parte a independenței lor pe toate planurile… financiar, economic… înțelegeți ce spun… A contat cu siguranță personalitatea intransigentă și apărătoare a nevoilor și unității naționale, de ani  buni!, a Orbanului lor prim-ministru. Tare-n clanță, cum s-ar spune la noi, dar și în fapte.

Primul semn că nu cedează în fața nimănui ce vrea să le impună ceva în care nu cred, ungurii l-au dat refuzând să îngenuncheze în asociere cu o atitudine firească, egalitatea și respectul față de popoarele și pigmentele lumii.

Îngenunchează cei cu musca pe căciulă, cum tot bine spune tot înțelepciunea noastră populară. Istoric, e și fățărnicie… Orban e abil, dar măcar ce a fost la Ip, Trăsnea, Moisei, Luduș, Sărmașu, Ciumărnea, Nușfalău și-n alte prea multe localități când mizerabilii Ribbentrop și Molotov le-au dat Ardealul de Nord, ar trebui măcar să i se mai amintească…

Dar n-are cine de la noi, atâta timp cât suntem bolnavi de Or-banii noștri, te pun în cătușele fărădelegii sau ale imaginii dacă te iei de vremelnicii cocoțați de vreo 15 an la puterea de a ne mânca, fomiști fără Dumnezeu, și dramul de liniște ce nu-l avem al zilelor date nu de ei…

Editorial Cornel Dinu. Îngenunchezi în fața lui Dumnezeu! A țării și a soției când îi ceri mâna, nu!

Apreciez în mare măsură cum își apără neamul nomad, ajuns spre centru Europei pe coama cailor, și nelăsându-l la cheremul mai marilor, Orbanul lor. Dar citatul cum că „Îngenunchezi în fața lui Dumnezeu, a țării și a soției când îi ceri mâna” are vulnerabilități.

E sfânt să îngenunchezi întru credință prin rugăciune în fața lui Dumnezeu. A țării nu! Pentru că ea, la câtă agresiune mai există, nu poate fi apărată decât din picioare și cu capul sus, neplecat.

Iar îngenuncherea în fața soției nu-și are rostul… În slujba consfințirii căsniciei, în fața Sfântului Altar, viitorii soț și soție jură pe Sfânta Evanghelie și pe Sfânta Cruce că-și vor păzi legătura dragostei și a unirii dintre și între ei până la mormânt curată, neîntreruptă, dreaptă și cinstită… „că nu vă veți abate de la datoriile voastre”… „urmând ce este plăcut lui Dumnezeu”…

Morală creștină, demult dată uitării și păcătuită cu bună știință de cei care mai cred că se pot numi, încă, oameni… Dar în acest moment al jurământului divin, viitorii soți, nașii, familiile sunt toți la același nivel, nimeni în genunchi. Aaa, că înnobilarea se făcea și la curtea habsburgică prin atingerea cu sabia a umărului celui înnobilat, ca gest, e o realitate contrazisă mai mereu de fiara din om. Iar aceasta nu-i credință…

Editorial Cornel Dinu. Germania abia s-a trezit, Franța are resurse, Portugalia respiră, Spania… Care Spania?

De Belgia ce să mai spun? Din ce s-a văzut până acum la acest EURO 2020 jucat în 2021 „dracii ăștia roșii” și „diavoli degli italiani” joacă FOTBAL parcă numai de plăcerea jocului inventat de englezi, parcă de altă nație decât ăștia de-au decepționat până acum la Londra…

Dar, atenție, Germania abia s-a trezit, acum e la „sală” să-și trateze mahmureala startului, Franța are resurse tip Mbappe, Portugalia respiră cât timp i se mai văd „pătrățelele” abominale… pardon, abdominale… lui Cristiano Ronaldo… Spania… care Spania?