În a treia etapă de play-off, FCSB a câștigat controversat cu U Cluj, grație nu a unui joc de grație, ci datorită/din cauza unui penalty neobservat de arbitru, dar scos apoi din VAR nestins, Dinamo a obținut a treia înfrângere din play-off, din tot atâtea meciuri, cu un Rapid sfâșiat de lupte „intestine”, iar CFR Cluj a „bisat” victoria din Cupă și a pus la colț pe Universitatea Craiova.
Sâmbătă seară, pe Arena Națională, FCSB și U Cluj au jucat cu ardoare, mai mult între careuri în prima repriză și cu puține faze de poartă periculoase per total.
…Poate doar șutul lui Miculescu din minutul 12, reținut în doi timpi de portarul Gertmonas și „capul” lui Chiricheș, la un corner, în minutul 45, să fi adus ceva emoții pentru poarta „uiștilor”. Așezați într-un 5-4-1 dus într-un 5-3-2 pe atac, bloc defensiv eficient, care a suportat dominarea „bercenarilor” și presingul cu care ne-au obișnuit, pe orice construcție pornită din defensiva oaspeților.
Au fost, totuși, 44 de minute fără alte ocazii adevărate, șuturile mult pe lângă țintă nu le pun la socoteală. Și asta este una din caracteristicile care ne definesc fotbalul și ne mențin în lumea a doua, aproape de a treia chiar, a fotbalului european.
S-a „săpat” între careuri, dar nu s-a făcut nicio „groapă” periculoasă în vreunul dintre acestea. Și așa am rămas cu un singur șut pe poartă, cel amintit al lui Miculescu. Puțin rău… că puțin bine nu se poate…
În minutul 58, Bîrligea le predă clujenilor „Învârtita tot pe loc, pe loc, pe loc” la marginea careului mare, Simion pune o mână pe fața lui, Bîrligea cade secerat… poate de o criză de calciu sau scăderea bruscă a glicemiei… fratele mai mic al fratelui mai mare Ko-Vacs, Szabolcs, nu consideră că ar fi ceva neregulamentar, dar dau peste el cu VAR minunații Sorin Costreie și Marcel Bîrsan, amândoi foști mari fotbaliști în fotbalul… de masă, care transformă faza în penalty. Ne apropiem de Sfânta Sărbătoare a Paștelui și trebuie să facem cât mai multe pomeni, nu-i așa? Să fie primit! …Penalty-ul…
Acu’ Miculescu ce să facă? Execută și marchează golul de 3 puncte al „fecesebecaliuței”. Sabău schimbă configurația blocului înspre o dinamică ofensivă și face două schimbări: Blănuță (de ce n-o fi jucat din primul minut?) și Fabry și intră în locurile lui Silahgi, respectiv Nistor (asta n-am înțeles, chiar dacă a făcut un joc șters, „Ceapă” e capabil să inventeze o fază care să „usture” ochii adversarilor).
Și, la două minute după ce a intrat „în tură”, Fabry trăsnește un șut de la vreo 25 de metri care-l trezește pe Târnovanu din contemplarea meciului de la distanță. Intratul Gele nu nimerește poarta dintr-o poziție foarte bună în minutul 86, dar dă gol în minutul 90+1, numai că mingea ieșise în out de poartă pe centrarea lui Miculescu.
Iar în minutul 90+5, Macalou e aproape să le facă buba „becalioților” cu un șut periculos din colțul careului mare, după ce-l lăsase cu ochi-n nocturnă, că soare de unde?, pe Radunovic, dar Târnovanu salvează toate cele 3 puncte pentru lidera clasamentului.
Ca o concluzie, după cum au decurs ostilitățile, era mai echitabil un rezultat de egalitate. Diferența a făcut-o, nedrept din punctul meu de vedere, pălitura chiar de osândă dictată de „meseriașii” din VAR în favoarea echipei lui Gigi Becali. Care pare obosită, „handicapată” și de multele absențe ale unor piese de bază.
Iar U Cluj pare capabilă să joace bine numai cu marele dușman din Cluj, CFR Gruia. Parcă i-a fost frică să nu deranjeze pe campioană, ceea ce nu înțeleg cunoscându-l bine pe „Moțul” cu moț, Ioan Ovidiu Sabău…
Duminică s-a înregistrat un rezultat la fel de neașteptat, ca să nu zic ciudat, ca și acum două etape la Sfântu Gheorghe, personajul principal fiind aceeași surprinzătoare FC Buzău (că Gloria a fost de mult, de mult…). După surpriza 2-1 la Sepsi, a urmat o corecție „acasă”, 0-2 cu Oțelul și iarăși o surpriză, 2-0 la Sibiu, cu Hermannstadt, „lidera” play-out-ului.
Pe „hermanștazi” nu i-a afectat, ca loc zic, înfrângerea neașteptată, tot primii sunt, dar, conform unei exclusivități marca FANATIK, e scandal mare la vestiar și la conducere, cu antrenorul Marius Măldărășanu la mijloc.
Ceva s-a schimbat în starea de spirit a buzoienilor de la venirea pe banca tehnică a lui Ilie Stan. Care a șocat prin eliminarea din lot a talentatului plezisrist Budescu, scuturând astfel, prin responsabilizare, vestiarul.
Și așa, cu cele două victorii, repet, surprinzătoare, „afară”, la Sepsi și Hermannstadt, buzoienii au pasat „lanterna roșie” Unirii Slobozia a lui Adi Mihalcea. Care a încurcat pe Farul, 1-1 la Ovidiu, scoțând în evidență și mai mult, dacă mai era nevoie, criza profundă prin care trece echipa lui Gică Hagi, pe loc de baraj, incredibil pentru ce a însemnat în ultimii ani în fotbalul românesc. Iar Gică nu poate da vina pe antrenor și să-l dea afară…
Meciul pentru locurile 5-6 din play-off, Rapid – Dinamo, a fost marcat de… absențe: Aioani, Petrila, Manea, Hromada și Kait la „gazde”, Politic, Selmani și Homawoo la „oaspeți”.
Dinamo a avut posesie superioară în prima repriză, dar realizată majoritar la mijlocul terenului sau în jumătatea proprie, fără șut pe poartă, fără ocazii semnificative.
Rapid a început cu viteză de… rapid (sau, cum îi spune acum, interregio, că ni se strepezește gura dacă vorbim românește…) și Dobre, excelent lansat de Christensen, a scăpat singur cu revenitul Golubovic în minutul 3, atras pe sub acesta, dar pe lângă poartă.
Borza a trimis și el un șut în cross, puțin pe lângă poartă, în minutul 16 și în minutul 32 giuleștenii au deschis scorul: centrarea perfectă a lui Onea, scăpat de Opruț, de pe dreapta, Mîrginean dă pe lângă minge și Koljic, pierdut de Boateng, venit „sanie”, pe fund, împinge mingea în plasă, din fața lui Golubovic.
A mai ratat Dobre în minutul 45+1, șut deviat de Sivis și reținut în doi timpi de Golubovic, în timp ce la Dinamo atacul a fost o… tăcere profundă.
Repriza a doua a salvat spectacolul, mai ales pe final. În minutul 47, Gnahore îl „deranjează” prima dată pe „șomerul” de până atunci Stolz cu un șut de la 16 metri, spre rădăcina barei, primul șut pe poartă și prima ocazie a lui Dinamo.
În minutul 65 Keita îl întinde bine pe Golubovic cu un șut sănătos din 16 metri, portarul dinamovist salvând 2-0 din plonjon, în corner.
Cea mai mare ocazie a lui Dinamo a venit abia în minutul 83, când Cârjan rezistă mai multor contre ale fundașilor adverși, îi pasează perfect lui Perica și acesta nu poate sălta mingea peste Stolz, ieșit foarte bine la blocaj, sau s-o „strecoare” la colțul scurt, portarul austriac salvând-și echipa de egalare.
Cârjan mai are o tentativă de a egala în minutul 86, cap din centrarea lui Luna, blocat de Stolz, care nu e deloc „păcăliciul” care se dovedise în finalul meciului cu FCSB…
În minutul 89 Burmaz a făcut o cursă de la mijlocul terenului printre „popicele” dinamoviste și a tras de la 15 metri, central, pe direcția lui Golubovic, din care mingea s-a dus în corner. Egoist sârbul, pentru că Dobre era singur, singurel în dreapta sa și o pasă la el ar fi fost mult mai aproape de 2-0.
Și astfel a venit prima victorie „șumudistă” după 4 etape două în play-off) și a treia înfrângere a „câinilor roșii”, pentru care parcă sezonul s-a terminat odată cu intrarea în play-off. Au scăpat de emoțiile retrogradării, ce le mai trebuie să se omoare cu fotbalul?!
…Și „bat mingea” cu mentalitate de sparring partner, sac de box pentru antrenamentul celorlalte competitoare. Automulțumire de amatori, exceptându-l pe antrenorul Zeljko Kopic, pe care vreau să-l cred profesionist adevărat.
Numai că antrenorul croat nu poate face bici din lotul actual. Și aici intervine alt tip de amatorism, cel al conducerii superioare de partid și de club. Mai e mult până departe și cu insolvența, și cu formarea unui lot într-adevăr de play-off combativ, nu contemplativ. Pentru că, deocamdată, transferurile promise sunt admirabile, sublime putem zice, dar lipsesc cu desăvârșire… să trăiești întru nemurire, nene Iancule!
Dinamo a jucat exasperant de plat, cu pase „la alibi” de doi, trei metri, mai mereu „înapoi”, cu un „calm” de neînțeles, de parcă ea ar fi fost în avantaj pe tabela de scor. Construcția a fost greoaie, pătrunderile, un-doi-urile de destabilizare a adversarului, inexistente, pasele lungi, în spatele fundașilor rapidiști absente nemotivat.
O „mențiune”, negativă, pentru marea „găselniță” Perica, care parcă a îmbrăcat un tricou mai vechi al lui Alibec, mereu nemulțumit în lentoarea sa, certându-și coechipierii că nu-l găsesc ascuns după adversari, gesticulând la aproape toate fazele care se frângeau până să ajungă la Măria Sa. A jucat (teatru prost), dar n-a jucat (fotbal bun).
Rapid se construiește încet, dar destul de sigur în echipa pe care și-o doresc suporterii (nu pot să înțeleg sub nicio formă dezbinarea galeriei în războiul prostesc cu conducerea!), nu trebuie uitat că au jucat fără patru, cinci jucători importanți.
Dacă jucătorii giuleșteni scapă de presiunea conflictelor interne, a „șopârlelor” antișumudiciene strecurate lui Dan Șucu, invidiilor individuale de prin birouri, antipatiilor mai ales de sus în jos, inconștienței unora dintre suporteri, Rapid nu a tras ultimul șuierat de locomotivă în play-off și poate spera îndreptățit și la Cupă.
Luni, la ora ceaiului englezesc, a început un nou chin pentru echipa lui Gică Hagi, care a primit la Ovidiu pe Unirea Slobozia a lui Adi Mihalcea. În cel mai dureros sezon de la înființarea Viitorului devenit Farul, trupa „Regelui” a deschis scorul prin Grygorian, bine servit de chinuitul Alibec în minutul 42.
În minutul 69, Alibec driblează ca-n zilele când… este fotbalist și îl lansează perfect pe neterminatul Radaslavescu, tot speranță, tot speranță, care trage la colțul lung prea lung și ratează o desprindere la 2-0 care putea fi decisivă.
Și dacă nu s-a făcut 2-0, conform regulilor nescrise ale fotbalului, s-a făcut 1-1 doar două minute mai târziu: veteranul Aganovic, abia intrat pe teren, profită de „filajul” larg al fundașilor centrali adverși și are timp să șuteze din întoarcere, din mijlocul careului mare, pentru egalul care a rezistat până la final.
Și astfel echipa lui Gică Hagi, repet, confirmă cel mai slab sezon din istoria sa, e la baraj, într-o stare ce amintește de „Tristele” exilatului poet roman Publius Ovidius Naso. Care-l supărase pe împăratul Augustus și mă-ntreb dacă nu cumva Gicuță Hagi nu e supărat pe el însuși…
Frig în noaptea din Gruia, unde CFR Cluj a primit din nou pe Universitatea Craiova, după confruntarea din Cupă, câștigată la loviturile de departajare, după ce oltenii deschiseseră scorul. Ceea ce nu mai reușiră a’ lu’ Rădoi și-n partida de campionat. Ba mai mult, nu „supărară” tabela de scor chiar deloc.
În prima repriză s-a reconfirmat „învârtita” între careuri care se poartă, pe posesie și atât, în SuperLiga noastră cea de toate week-end- urile. „Cheferiștii” au avut două ocazii, nu le-au ratat și au ajuns la pauză cu „cel mai periculos scor”, 2-0.
Mai întâi, în minutul 22, un triunghi rapid Kamara – Korenica – Simao – Kamara amețește fundașii Craiovei și atacantul liberian a deschis scorul din colțul careului de 6 m cu un șut pe sub portarul Laurențiu Popescu, ieșit să-l blocheze. 7 goluri în 6 meciuri nu-i rău deloc.
Oltenii replică în minutul 27 prin Mitriță: cursă caracteristică din stânga spre centru, eliberarea unui culoar pe dreptul, șut din 16 metri direct pe portarul Hindrich.
Apoi, cu un minut înainte de prelungirile primei reprize, neobositul Korenica bate o lovitură liberă cu traiectorie de banană din tușa stângă, sar mulți, dar nu nimerește nimeni mingea, Popescu este păcălit de burzuluiala asta din fața lui și „obectul muncii” se duce liniștit în plasă la colțul lung pentru 2-0. Pe superioritatea, până atunci, de 63% a posesiei de partea „oltenilor” lui Mirel Rădoi!
În repriza a doua, două situații de 3-0 în același minut 59: trage Korenica din unghi, pe lângă Popescu, respinge Maldonado de pe linia porții până la Fică, șut „dintr-una” de pe linia de 16 metri central, salvează reflexul lui Popescu.
După două minute, o combinație Mitriță – Lyes Houri – Mitriță îl pune pe jolly joker-ul Craiovei în poziție de șut din centrul careului mare, dar portarul Hindrich îi refuză golul cu un reflex „plonjat” care scoate mingea în corner.
Iar în minutul 69 Safira ia al doilea „galben” după un fault stupid în terenul advers, departe de propria poartă, la Emerllahu (primul îl luase pentru proteste…), își lasă echipa în inferioritate numerică și ratează meciul extrem de important din etapa viitoare, cu FCSB, în Bănie. Inteligent brazilianul, ce se mai poate spune…
Astfel, cu un om mai puțin pe teren, echipa lui Mirel Rădoi termină pașnic meciul din Gruia, nici „Bursucii” Petrescului nu mai forțează și Universitatea Craiova pierdu o bătălie, în campionat, după ce pierdu un război întreg, în Cupă pe același „teatru de luptă”.
Iar CFR Cluj face rocada cu ea, urcă pe locul 2, la două puncte de Gigi Becali… pardon, de FCSB… de fapt e cam același lucru… și se pregătește de semifinala Cupei, tot „acasă”, cu umbra Farului de la Ovidiu. E singura echipă care mai poate face eventul… Da, știu, mai e Rapid, dar nu cred că are forța să lupte cu succes pe ambele planuri. Ceea ce trupa din Gruia are.