U Cluj campioană de iarnă, FCSB cu același număr de puncte, pe locul 2, Dinamo pe 3 după un egal reciproc dezavantajos cu Rapid, Universitatea Craiova pe 4, după 2-0 firesc cu deloc glorioasa „lanternă” Gloria Buzău, CFR Cluj pe 5, după un 3-2 in extremis cu Oțelul ruginit, Petrolul lăsat (în) baltă de turci pe 6, după 2-1 cu Unirea Slobozia…… Cu asta plecăm la drum în ianuarie 2025. Doamne ajută!
Etapa 21 din prima ligă, ultima a anului 2024, s-a jucat înainte de colinde. Frig peste tot. Debutul a fost la Sfântu Gheorghe, unde Sepsi a lui Laszlo Dioszegi, cu un român antrenor performant, Valentin Suciu, și revelația încăpățânată să nu „se lase” U Cluj, lider de multe etape. Pe merit, cu unul dintre cei mai buni antrenori din prima noastră ligă (observați că refuz să scriu fantasmagoria cu SuperLiga…), Neluțu Sabău.
Per total, la Sfântu Gheorghe a fost o dominare firească a lui „Haide U!”, mai ales că a jucat cu om în plus aproape tot meciul, după ce, tras de urechi de VAR, arbitrul George Găman, cam… găman la faza aia care striga „roșu” de la prima vedere… a anulat „galbenul” inițial și i-a arătat „roșu” căpitanului de plai secuiesc Ștefan deloc cel mare. Care a „băgat” în doar minutul 6, undeva la mijlocul terenului (câtă minte să ai ca să faci așa ceva în debutul meciului?!) o alunecare ca pe tarlalele din liga satelor depopulate, cu crampoanele direct pe tibia lui Masoero, „fericit” că a scăpat fără o dublă fractură!
Și Găman a mai „gămănit-o” o dată, în minutul 85, când a anulat golul victoriei lui U Cluj, la o reluare ce mie nu mi s-a părut nicicum neregulamentară a lui Masoero, niciodată fault la portarul Niczuly și nici henț, mâna fiindu-i lipită de corp, fără nicio intenție de a „ajuta” mingea să intre în plasă. Dar cum „văruiții” din camera minunilor au tăcut, golul a rămas anulat aiurea.
U Cluj a mai avut ocazii mari, ultima la șutul peste poartă, de la 11 metri, al lui Thiam, după centrarea lui Popescu, după dubla minge de gol a lui Masoero, scoasă de pe linia porții „în formă repetată” în minutul 84, de Ciobotariu și Hajdin. Degeaba, însă, ocazii, oricât de mari, dacă „obectul” muncii nu a vrut să între în ațe. Fotbalul se joacă pe goluri, tocită axiomă, dar pururea adevărată.
„Uiștii” s-au chinuit să câștige, „sepsiștii” s-a agățat de ei la fiecare minge și au reușit să le strice Sărbătorile. Chiar dacă au suportat tot jocul presat pe poarta lor în lipsă de efectiv complet. Clujenii au vrut, dar n-au putut. Bilă neagră pentru Nistor, Chipciu & comp…
Și așa au încheiat sezonul și anul pe primul loc, după ce Dinamo a terminat reciproc dezavantajos 0-0 cu Rapid, iar FCSB n-a reușit cu Poli Iași, în Copou, să câștige decât cu 2-0 și nu la cel puțin 5 goluri diferență ca să-i depășească la golaveraj (până la finalul campionatului contează golaverajul înaintea rezultatelor directe).
Aș zice că e pe merit poziția lui U Cluj, bine întreținută de primarul Boc, c-așa-i în politică, unii cu bani privați, alții cu bani „comunitari”. În orice caz, bine antrenată de unul dintre foștii mei jucători de la ASA Târgu Mureș, prin 1988, Neluțu Sabău.
Jocul cel mai important… sau, cel puțin, cel mai așteptat al etapei s-a jucat pe „Arena Națională”, Dinamo cu speranța primului loc (miraculos pentru mine!), Rapid cu speranța unui loc de play-off (de mirare pentru mine la ce joacă). Dinamo cu un moral mai bun, Rapid cu un lot mai bun.
…Moralul lui Dinamo venind nu numai din joc, din rezultate, ci și din liniștea binefăcătoare a conducătorilor. Societatea de insolvență RTZ a domnului administrator judiciar Răzvan Zăvăleanu a câștigat la prima instanță procesul de pretenții fantasmagorico-hilare ale lui Șiman Vasile, racketul ucigaș al Sportului Studențesc. Care cer(ș)ea, ca un consistent chilipir financiar, vreo două milioane de dolari în cazul imemorial Ionuț Șerban, fotbaliatorul născut talent, dar sucombând speranță.
Și astfel, chiar dacă va urma instanța de apel, Dinamo aruncă lumina că până în luna mai 2025 ar putea să iasă din insolvență. Iar dacă va avea continuitatea rezultatelor și a evoluțiilor coerente spre bune, peste încă un an, în 2026, ar putea să revină și în cupele europene. Că tare de demult nu a prea mai fost pe-acolo, spre bucuria suflării alb-roșii.
În tabăra cealaltă, dinspre șine, senzația o constituie venirea „surorii”, acum, Genoa în „sertarul” de sus al biroului patronului-acționar Dan Șucu. Cea mai veche echipă italiană… Nu-i de colea, chiar dacă acum se zbate să respire în Serie A. Și nu-i va fi… de colea nici fostului descurcăreț tânăr ghid turistic dinainte de 1989, deci clar „ghiduș” cu subsemnatu’ la Secu, nu mănăstirea bucovineană…
Dan Șucu e acum cu fu… cu contul în două luntre. La Rapid, unde a venit că-i place fotbalul, și la „grifonii” genovezi că-i place tradiția. El știe cum se va descurca, doar e băiat mare. Dar nu-i va fi ușor. Are nevoie de oameni competenți care să ia deciziile fotbalistice și-n Giulești, și pe Stadio Luigi Ferraris.
Pe Genoa am cunoscut-o binișor imediat după 1989, când a eliminat din cupele europene și pe Dinamo, și pe Steaua, „direttore sportivo” era „mio amico” Spartaco Landini, fundaș în marele Inter al lui Herrera de la mijlocul anilor ’60. Dar acum, Genoa e cam aproape de locurile retrogradării din Seria A, cu un program de jocuri grele în viitor. Iar în Serie B nu mai vin cele 128 de milioane de euro minim garantate unei echipe de Seria A din drepturi de televizare. Nu mai vorbesc de alți bani din reclame, sponsorizări, vânzări de jucători…
Interesant va fi și cum se va descurca domnul Șucu și cu ambiția suporterilor rapidiști, peste care vine acum „la rabbia dei tifosi genovesi”, mai pătimași, mai pretențioși, mai „răi”. Eu doar amintesc înțelepciunea noastră populară care zice din străbuni că atunci când alergi după doi iepuri s-ar putea să nu prinzi niciunul…
Dinamo a intrat pe tern, duminică seară, în formula clasică, alta de unde?, Kopic neavând la dispoziție un lot mai larg valoros. Iar Rapid, într-o așezare cu patru fundași, un 4-2-3-1 ce părea ofensiv, dar a jucat defensiv, la siguranță, să nu ia gol. La fel, să nu ia gol, a jucat și Dinamo, într-un 4-3-3. Că un punct e mai bun decât niciunul, nu-i așa?
6-5 la jucători străini pentru Dinamo. Stabilitate, și de nevoie, la Dinamo, mai mult un en gros de mobilier fotbalistic la Rapid. Un antrenor agitat, dar sobru la Dinamo. Un antrenor mim/balerin/actor/clovn la Rapid, cu un comportament pueril (sau patologic?) la final de meci. Înfofolit ca de Alaska, cu grimase de frig interior, nu exterior, din ce în ce mai vizibile și dese, cu turniruri de dansuri, gesturi, scandări și urături de bine. Nu „se face” pentru un antrenor cu pretenții, monșer Șumi…
„Câinii” din tribune au dominat Arena. Din păcate și cu un arsenal de tot felul de pocnitori, petarde și bombițe. La care a răspuns, bine înarmată și ea, galeria Rapidului. Că tot vine Crăciunul și „Ia bombița, neamule, ia detonata că e gata!” sunt la vânzare inconștient de liberă sub nasul jăndarilor de umplutură din piețe. Unde se ocolește la greu legea, la fel ca la intrarea pe toate stadioanele patriei capitaliste, parcă în mod organizat de autoritățile unui stat care-și face datoria doar declarativ, la televizor.
Rapid a început mai bine meciul, cu presing și mobilitate mai mari, având două ocazii mari de gol: șutul din minutul 7 al lui Boupendza, deviat în transversală li, după numai un minut, șutul lui Petrila a fost deviat în corner.
Dinamo a răspuns cu un șut frumos al lui Politic, în minutul 10, pe colțul lung, puțin pe lângă vinclul porții lui Aioani. Și, mai ales, cu un șut în plasa laterală din doi, trei metri, din unghi, a egoistului Cîrjan, care, dacă-i pasa simplu în fața porții lui Opruț, liber ca pasărea cerului, și-ar fi adăugat cu siguranță o pasă de gol în acel minut 27. Dar a vrut să dea el gol, să le arate rapidiștilor ce jucător au dat ei afară…
Peste numai 4 minute, Dennis Politic, cel mai bun dinamovist în prima repriză, l-a întins bine pe Aioani, cu un șut în cross, pe contraatac, iar în minutul 45 portarul rapidist a scos cu un plonjon „aerian” spectaculos și eficace, pe 6 m, șutul de gol a aceluiași Politic, care, în continuarea fazei a recidivat cu un șut deviat puțin pe lângă poartă de Ignat.
S-a pasat destul de omogen de ambele părți, dar cu multă nervozitate, mai ale din partea rapidiștilor, și pe teren, și pe băncile tehnice, și în tribune. Joc plăcut, de urmărit în prima repriză, singura înghețată fiind tabela de scor, la 0-0.
În repriza a doua, sălbăticia revărsată din peluze l-a făcut pe „reușitul” arbitru Marian Barbu să întrerupă meciul în minutul 51, primatele s-au potolit cu greu și fotbalul s-a reluat după câteva minute.
A mai ratat Milanov (minutul 61), Selmani (minutul 63), pupăza Boupendza și-a manifestat din plin… egoismul și valoarea (câte zeci de milioane ziceai că face parodia asta de fotbaliator, Șumi? …e bun, într-adevăr, dar în filmele cu indieni!), când a vrut să-și facă el o minge de foarfecă în locul unei pase simple la Christensen, liber și bine plasat (minutul 67). Iar în minutul 74 n-a reușit să trimită mingea în plasă nici din offside, singur, singurel cu portarul Roșca (un câștig, zic eu, pentru Dinamo).
Goluri nu, nervi da. Și cartonașe de toate culorile. Braun și Opruț a fost eliminați în al șaselea minut, ultimul, al prelungirilor după mai multe bâlbe ale albitrului Barbu, depășit clar de tensiunea partidei, tot meleul general scăpat de sub control pornind de la o altercație Braun – Selmani, provocată clar de „căpitanul” (!!!!!) Rapidului.
Puțin fotbal în repriza a doua, cu pase nesfârșite de ambele părți în „câmp deschis”, între cele două careuri, dar fără ocazii de finalizare, frica de a primi gol fiind mult peste curajul de încerca să marcheze un gol.
Dinamo n-a urcat să ierneze pe locul 1, dar este acolo, sus, nesperat la începutul sezonului, dar pe deplin meritat. Rapid n-a urcat pe loc de play-off, de neconceput la începutul sezonului, dar bâlbâielile conducerii, de la transferuri la alegerea antrenorilor, au fost pietrele de moară care au tras „Giuleștina” în play-out.
Ultima confruntare a anului 2024 în prima ligă a avut loc în Copou, unde a venit FCSB în vizită nu doar de curtoazie acasă la Poli Iași. Stadion plin, în ciuda frigului și a Ignatului „istovitor”, cu „parfum” de țuică fiartă și șorici pârlit.
Stări diferite, firesc. Gazdele, pe locul 14, de baraj pentru supraviețuire, cu 22 de puncte, oaspeții pe locul 5, cu 34 de puncte. La o victorie de locul 1, calificați în play-off-ul Europa League cel puțin, dar eliminați, voit se zice, din Cupa României.
Poli Iași s-a așezat, prudentă, într-un 4-5-1, iar trupa lui Gigi Becali ot Pipera în obișnuitul 4-2-3-1, cu Chiricheș la mijloc din nou, unde se pare că-i priește mai bine decât fundaș central.
Firesc,, încă de la început , superioritatea de tehnicitate mobilă a „bercenarilor” i-a făcut pe ieșeni să se blocheze în bloc scurt de 4+5 în apărare, mizând pe contraatacuri. Sublime, dar care au lipsit cu desăvârșire, gazdele, primitoare ca orice gazdă, nederanjându-i pe oaspeții cei importanți de la Capitală cu nicio acțiune periculoasă pentru poarta Târnovanului.
Așa că „Fecesebecaliuța” a colindat careul ieșean cu îndemnul de sezon „Deschide poarta, creștine!”. Care s-a deschis în minutul la șutul cu stângul, din întoarcere, a dăruitului Darius Olaru, de la vreo 18 metri, central. Reușită anunțată de marea ocazie a lu Bîrligea din minutul 31, lansare perfectă a lui Tănase, depășire în viteză a portarului Fernandez Collado, dar șut pe lângă cu poarta goală, dintr-un unghi nu foarte dificil.
În repriza a doua, „bercenarii” s-au retras puțin, dar și-au păstrat inițiativa, dominarea, adică superioritatea evidentă. A ratat Tănase (minutul 57), a marcat Bîrligea (minutul 61), dar dintr-un offside dat cu VAR, a tras puțin pe lângă poartă, tot dintr-o întoarcere, Olaru (minutul 72)… Iar Olaru, tot Olaru, lansat de Radunovic în minutul 76, i-a luat fața și mingea lui Fernandez Collado și a făcut „dubla” simplu, cu poarta goală.
Un 2-0 obținut cu lejeritate, mi s-a părut mie, FCSB n-a forțat decât minimul necesar victoriei fără emoții cu o echipă resemnată la statutul de sparring-partner și cu probleme de respirație a aerului tare nu de iarnă, ci de primă ligă.
FCSB a împins pe Dinamo pe locul 3 și a urcat pe poziția secundă, la egalitate de puncte cu U Cluj, anunțând un sezon viitor în forță, are cu cine, de la patron la banca tehnică și lot, cu unicul scop, bisul titlului câștigat în campionatul trecut.
În încheierea sezonului, vă doresc Sărbători fericite și creștinești în comportament tuturor, indiferent de culoarea sportivă sau politică. În primul rând trebuie să ne dorim pace pe Pământul ăsta chinuit, care nu le mai ajunge unor psihopați.
Cum sunt, din păcate, și cei din peluzele care cer libertate pentru suporteri, aberant în condițiile în care, în „ciuda” unui control „drastic” la intrarea pe stadioane, arsenalele pirotehnice își fac de cap în formă continuată printre capetele jucătorilor, nu contează dacă sunt „dușmani” sau „iubiți”.
Ne revedem cu fotbalul primei divizii în mai puțin de o lună, când mai rămân de disputat 9 etape din campionatul normal, până la invenția de play-off și play-out. Etapa 22 începe pe 17 ianuarie și ne oferă derby-ul nu doar de clasament Universitatea Craiova – Dinamo. Care o fi Universitatea asta a lui Mihai Rotaru…
Cum „ziceam”, nici o lună de pregătiri, nu ca pe timpul meu, când pauza de iarnă cu zăpezi consistente era de cam două luni și jumătate. Timp berechet și de odihnă, și de pregătire. Alte vremuri, alt ritm, alt fotbal… Haideți să trăim mai bine, LA MULȚI ANI cu sănătate, iubire, spor pentru popor și PACE în 2025!