Editorial Cornel Dinu. Recordul „calic” al lui CFR Cluj, colindul ratat de FCSB, luna seacă a Universității Craiova, „mărfarul” Rapid și jalea de la Dinamo

Printre alte barbarii comportamentale pe care umanitatea le păstrează, cea mai de neprivit mi s-a părut, încă de mic copil, tăierea porcului. Puțini știind că acesta este animalul care se bucură cel mai mult când este… scărpinat sau spălat cu furtunul de viitorul său călău, omul!

Editorial Cornel Dinu. Recordul „calic” al lui CFR Cluj, colindul ratat de FCSB, luna seacă a Universității Craiova, „mărfarul” Rapid și jalea de la Dinamo

Tata lua mereu din Oborul Târgoviștei, în fiecare an la începutul toamnei, doi purceluși amărâți, de vreo 50 de kilograme fiecare, pe care îi creștea până la Ignat. Aveam coteț în curte și de multe ori îi hrăneam cu frate-miu. Le puneam nume, îi alintam…

Iar când venea ziua sacrificării lor – obicei sălbatic prezent ca ritual al creștinătății în saturnaliile romane din decembrie, înainte să le mute în ianuarie Iulius Cezar, dictatorul pe viață al Romei păgâne -, când venea măcelarul, eu mă ascundeam în casă. Asistasem odată, mic de tot fiind, m-am înfiorat iremediabil…

Încercam să nu aud țipetele amărâtului animal fără putință de scăpare, chinuit de retezarea jugularei… Când eram mic, până pe la vreo zece ani, urletul de moarte al bietului patruped îmi pornea lacrimile… La fel și când tot vreun străin de casă lua beregata feluritelor orătănii din minunata, altfel, curte a familiei.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Se reconfirmă că omul a făcut progrese excepționale în toate domeniile, dar, din punct de vedere al trăirilor instinctuale este tot în comuna primitivă. Cu atât mai mult acum n-aș asista, așa cum n-am asistat niciodată, la momentul în care nevinovatul animal este sacrificat pe altarul unui atât de primitiv obicei, încă rămas la creștini de la romani.

Se mai obișnuiește și batjocorirea amărâtului, bestia din om punându-i și un măr în gură pe „îmbelșugata masă a Sărbătorilor Sfinte ale nașterii Domnului Iisus Hristos”… „Civilizație”, desigur…

…Pentru că pe toate canalele de transmitere în masă a „gândurilor”, nenumărate pipițe umflate-n piept și buze, cu Merțane la scară, că doar se spetesc de seara până dimineața din greu și merită… dar și alte arătări pline de ifose și fițe de nu știi ce l-a fătat mă-sa originar, dar se vor oameni, fotografiază în draci sălbăticia și se fălesc transmițând-o, mândre nevoie mare… și mică la un loc, altor, multe, specimene de aceeași teapă și țeapă.

Editorial Cornel Dinu. Liviu Ciobotariu a cocoțat voluntar Voluntariul pe podium, vis la care nici „primarele” Pandele n-a visat…

Să le lăsăm, dară, în caltaboșul, că-i de sezon, societății capitaliste multilateral dezbinate, și să venim la „cestiunea zilii” în fotbal. De Ignat, pe 20 decembrie, s-a încheiat prima parte a sezonului, turul și ceva etape ale sacrificatului nesacrificat încă, amărât, dar cu pretenții campionat al nostru.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Debutul acestei etape 21 a adus al 9-lea joc consecutiv, două în Cupă, în care Voluntariul n-a pierdut. Cocoțându-se pe ultima treaptă a podiumului. Vis de bine la care nu se aștepta, cu siguranță, „premarele” Pandele. Să recunoască atunci că după atâtea nopți de balans în hamacul vapoarelor în care visa că, totuși, o va găsi pe Penelopa cea cu firea cuceritoare, periplu ulisian s-a împlinit.

Liviu Ciobotariu a omogenizat trei stoperi de nivelul lui ca jucător: Meleke, Tamaș și Armaș. UTA le-a pus probleme în prima repriză, având două ocazii mari și conducând din minutul 16 cu 1-0. În ultimul minut înaintea pauzei, o minge s-a lovit de Nemec și s-a intrat la cabine în „frăție”, 1-1.

„Voluntarii” și-au tăiat partea leului, adică toate cele 3 puncte, cu Briceagul în minutul 76, dintr-un unghi deschis al benzii sale stânga. Victorie meritată.

Nu-mi rămâne decât să amintesc strigătura „galeriei” de trei „barcagii” loco, pe Mostiștea sau Colentina, că doar au o ancoră pe stemă: „Cinste lor, cinste lor, cinste Voluntarilor!”. Voluntari pe țechini, desigur, în „galerie”… Că, la o plimbare prin această periferie a Bucureștilor, ai impresia că intri în Istanbulul de acum jumătate de secol și mai bine…

Editorial Cornel Dinu. Universitatea Craiova nu mai câștigă de o lună și jumătate, Gaz Metan nu mai „răsuflă” încă o lună și jumătate…

Universitatea lui Mihai Rotaru, Marcel Popescu, Sorin Cîrțu, cu Reghe și Pandi pe banca suspinelor, a fost jalnică la Mediaș în prima repriză. Condusă din start, minutul 2, prin golul lui Ronaldo. Deaconu, desigur, care n-a mai marcat de la teleghidatele norocoase sol-aer-plasă din meciul cu Dinamo, în urmă cu doar 9 etape…

A inventat ceva Ivan pentru olteni în minutul 62 și a egalat: două driblinguri gen militărie de „la loc comanda” în careul „gajilor”. Iar „golgheterii” locali ai falimentarei echipe din Mediaș, stoperii Yuri și Matricardi au fost doar fantome prin careu advers cam tot meciul.

Zău nu-nțeleg cum atât de bogata cu câțiva ani în urmă societate fotbalistică a frumosului oraș transilvan a ajuns pe sponci cu banii… S-o fi schimbat „primarele” și „comandele”? A venit conducător un nepot din clanul politic al Iordăneștilor? A fost ușchit Mărginean? A plecat Pustai cu stângul de la slană și pălincă la pește și ghiughiuliu de Bărăgan udat de Dunăre?

Are ceva jucători Gazul, dar visteria se zice că-i goală… Vor mai suferi, cu siguranță, în această privință… Și pentru că principalul sponsor, Romgaz dă un miliard de dolari americanilor de la Exxon ca să recupereze gazul din Marea Neagră jonglat de cei trei „esperți” în jafuri de acest gen, Dragnea, Iancu și Comănescu. Primul încercând astfel și ungerea cu mir de mare „șăf” al yancheilor lui Trump.

Editorial Cornel Dinu. Rapidulețul, fără „vagoanele” de clasa I, a avut mers de mărfar prin gara Botoșani

Rapidulețul (ceea ce nu mai avem pe șinele noastre nesigure feroviar), a cam fost „mărfar” în „gara” Botoșani. În special în repriza a doua, când oaspeții au avut patru ocazii mari. Dintr-una chiar egalând cu cap (Tîrcoveanu 52) șutul de excepție al marocanului Marzuk din minutul 34.

Trebuie remarcat că „Giuleștina”, numită și astfel suflarea rapidistă de conu’ Jean Barbu, a jucat fără trei apărători de bază: Cristi Săpunaru, Dragoș Grigore și Junior Morais.

Iar în finalul disputei, pentru a face față valurilor de atacuri botoșănene, Rapid a apelat, începând cu minutul 63, la cinci tineri, Rareș Ilie, Robert Stănici, Alexandru Despa, Luca Florică și Ciprian Popescu. Ultimul de numai 17 ani! Dovedind că numai cu „ai noștri” este „Calea” spre performanță internațională, oaspeții nemaiavând ocazii.

Editorial Cornel Dinu. Chindia a ajutat din nou „haita” de cotârle de la Dinamo

Lovită de un ghinion fantastic în meciul cu Dinamo din etapa precedentă, Chindia a ajutat pe „câini” câștigând clar, cu patru, cinci ocazii mari, chiar dacă s-a terminat numai 1-0 cu Academica Clinceni, la Giurgiu. A marcat „volantele” de apreciat Cristian Neguț, cu zece minute înaintea fluierului final.

Astfel, chiar dacă au pierdut, așteptat resemnat,  cu Farul, „câinii” incolori de ani buni, dar palizi rău și-n joc, și-n rezultate, nu vor ține-n coadă „lanterna roșie” de Sfânta Sărbătoare a nașterii Domnului Iisus Hristos. Inimaginabil cum au ajuns și ce „bucurii” de nimic putem avea… Unde ești tu, Țepeș Doamne…

Editorial Cornel Dinu. „Frânarii” campioni de la CFR Cluj, scor calic în spectacol, ades în Gruia, dar record de eficacitate

Ca de obicei, fără sclipiri colective de atac în joc, așa cum ne-au obișnuit echipele hăituite de pe margine de Dan Petrescu, CFR din depoul Gruia a marcat și duminică seară spre final, prin Gabriel Debeljuh, la un luft de mare „sărbătoare” al „piteșteanului” de pripas Joao Miguel Xavier Ferreira dos Santos…

…Impresionant, nu? Numele… Cu rezonanță… Din păcate doar numele… Un fundaș român cu un nume și-un prenume care să dea la fel pe lângă minge, dar pe bani mai puțini, nu se găsea?

Revenind la „frânarii” campioni… atât a fost… Gata… 1-0, 3 puncte, ura și la gară! Scor calic în spectacol, ades în Gruia, dar trebuie spus că sunt un record în Liga 1 9 etape consecutive victorioase, fără gol primit.

Dan Petrescu s-a dovedit super, super realist în toate prezențele campioanei pe orice teren. Și-a creat o apărare greu de depășit, cel puțin în fotbalul nostru. Iar din acest „bloc” au țâșnit rar, dar consistent ca rezultate (ce dacă din faze fixe, ce, alea nu fac parte din joc?) și au venit victorii în lanț…

În ceea ce privește posibilitatea atât de comentată pe toate părțile să lase CFR pentru națională, am intuit că Dănuț va rămâne cu Neluțu. Chiar înainte să declare patronul, în exclusivitate pentru FANATIK, că așa va fi…

Eu unul cred că în acest caz rezolvat loco-Gruia, vărgile presei vor rămâne să-l „mângâie” în viitor pentru ce va face cu tricolorii pe un răsfățat „de familie” ce a căutat tot felul de „colegii” ca să apară doar ales al „boborului”, mă-nțelegeți, stimabililor? Ptiu, drace…

Editorial Cornel Dinu. Colindul copilăriei, „Steaua sus răsare, ca o taină mare…”, deocamdată nu se leagă cu actuala distribuție din Berceni

În Sepsi – FCSB, italiano vero Cristiano Bergodi a redovedit că sfințește repede locul în care și lotul pe care îl antrenează. „Fecesebecaliuța” fiind dominată clar și salvându-se, surprinzător, prin intervențiile, multe!, de mare portar ale celui de-al treilea purtător de mănuși al bercenarilor, tânărul de 21 de ani Andrei Tîrcoveanu.

Fosta Steaua, după părerea mea și actuala, și viitoarea, a contat ca situații de a marca doar de trei ori, prin loviturile de cap ale lui Andrei Miron (minutul 12) și Florin Tănase (minutul 26) și devierea în transversală, după un corner, a lui Răzvan Oaidă (minutul 68).

„Mersul cu Steaua” în colindul copilăriei este de neuitat… „Steaua sus răsare, ca o taină mare…” deocamdată nu se leagă cu actuala distribuție din Berceni, via Pipera și Palatul de poker regal pe timpul lui Carol al II-lea și al Duduiei regale Elena Lupescu.

S-a văzut și prin intrarea lui Constantin Budescu, numai cu cinci minute înainte de finiș. Explicabilă, doar ca să mai țină mingea, care, în mare măsură, a fost jucată amenințător de gazdele din Sfântu Gheorghe.

Editorial Cornel Dinu. Nu mă pot obișnui, deși văd că așa e, ca obiectivul lui Dinamo pentru anul viitor este salvarea de la retrogradare, greu de atins și acesta…

N-am crezut că voi auzi vreodată cum un jucător care e pe teren pentru Dinamo declară după al nu știu câtelea meci pierdut că speră ca la anul viitor echipa să-și îndeplinească obiectivul… scăparea de la retrogradare.

Degeaba sunt arătați, pe bună dreptate, „viii” care au dus această grupare în asemenea hal. Desigur, și cu Farul lui Gică Hagi, chiar și în „Ștefan cel Mare”, la ce-i la echipă, înfrângerea era previzibilă. S-a văzut și în acest meci că actualii așa-ziși jucători cu greu ar face față și în Liga a II-a, pușchea pe limbă, d-apăi în prima…

Avocatul Răzvan Zăvăleanu și doctorul Iuliu Mureșan, ca ardeleni, știu că pe meleagurile lor se spune „Carului ce urcă dealul niciodată nu-i schimbi calul”… În speța lui Dinamo, o întreagă „herghelie”… sau, mai bine spus o întreagă „haită”…

Nu în coborâre, ci în cădere liberă, Dinamo pare firesc să tot schimbe caii… Respectând și iubind acest animal nobil care l-a purtat pe om prin civilizație mii de ani, mă abțin să definesc calitatea bipezilor cu ghete aduși sau vânduți sfidător din „Groapă”, de prea multă vreme, la Dinamo.

Editorial Cornel Dinu. Ai grijă, Mircea, nu ne duce din „Cine se scuză, se-acuză” în „Vin ai noștri, pleacă-ai noștri, noi rămânem tot ca proștii!”…

Epigonii actuali, vai de mama lor de practicanți chinuiți și chinuitori ai fotbalului, s-au dovedit cu ochiul liber că n-au capacitatea să miște nici măcar o roabă cu mingii pe teren. C-așa cred că a ajuns această firmă de înalt nivel european cu mult prea mult timp în urmă.

Sigur că salvarea ar putea veni dacă formația trimisă de acum înainte pe teren s-ar comporta ca un adevărat comando. Sacrificiu la antrenamente, sacrificiu pe teren. Brazde la antrenamente, brazde pe teren. Pare un îndemn proletcultist, dar nu e. E cruda realitate.

Ascultând lungul și rocambolescul discurs al lui Mircea Rednic, definit de celebra formulă învinsă „Cine se scuză, se-acuză”, sunt și mai pesimist pentru viitor.

A amintit din nou mari și multe schimbări de lot (dar de joc, Mircea?). Aș vrea să fiu contrazis, dar cum a făcut și el în ultimul timp, tare mi-e frică să nu fie valabilă altă „zicere” românească: „Vin ai noștri, pleacă-ai noștri, noi rămânem tot ca proștii!”.