CFR Cluj a bursucit-o cu Sepsi, doar 3-3 după 0-1 și 1-3, Dinamo a mușcat de două ori pe Hermanntsadt la Sibiu, iar FCSB și Rapid s-au anulat reciproc avantajos pentru celelalte echipe doritoare de play-off. Balul din SuperLiga de Romania continuă.
Etapa 14 a debutat vineri spre noapte, în Gruia Clujului, unde CFR a vrut să „calce” pe Sepsi și era gata, gata să deraieze ea. …După ce cu o seară înainte, la Glasgow, am văzut cum „fesebecaliuța” lui nea Gigi, după ce câștigase la „grețili” lui Răzvan de Salonic, s-a dovedit „bon seulement pour l’Orient” (cei născuți mai demult, ca mine, știu ce-nseamnă asta…), înghițind cu noduri patru găluște fierbinți.
Și mai putea „băga la ghiozdănel” FCSB, deși trebuie spus și că, poate, altul ar fi fost cursul meciului dacă o nu i se anula golul perfect valabil, după părerea mea… dar ce mă pricep eu, cum să mă (o)pun în fața infailibilului VAR?… marcat de Miculescu în startul partidei…
Dar să ne întoarcem la oile noastre… fără niciun apropo, așa e vorba românească… hai să zicem… ca să nu provocăm complexe furibunde, la bursucii noștri și încercările de a juca fotbal ale acestora. A trecut glonțul pe la urechea „chefereului”, nu pe la tâmplă ca lui Donald Trump. Pentru că în minutul 83, „sfinții gheorghieni”, oaspeți obraznici, cu tupeu, aveau „dăcât” 3-1.
Joc echilibrat până atunci, doar că marcase mai mult Dioszegis Szepszis. Cam ruptă prin corzile luptei echipa Bursucului furios Dan Petrescu. Furios, dar cam fără replică. E ceva putred în Danemarca… pardon, Gruia. Vorba aceea a lui Gigi Dinică: „Multă lume, puțini oameni!”, parafrazată în „Mulți jucători, puțini fotbaliști!”… Parcă „pedalează” cu lanțul căzut prea mulți…
Au egalat „acarii frânari” până la fluierul final, 3-3, zar de „poartă-n casă” la table, în minutul 90+3, cu mult noroc, și astfel ședință la CFR, în timp ce patronul Laszlo Dioszegi cred că se întreabă, firesc, dacă nu era mai bine să-l fi lăsat pe bancă, antrenor principal, pe localnicul casei Valentin Suciu, care ține echipa în lupta pentru play-off, decât să tot aducă tehnicieni reșapați de prin Europa.
Înainte de „El Clasico” Real – Barcelona (ce bătăiță i-a dat bătrânul Lewandowski necoptului Mbappe!), s-a jucat Hermannstadt – Dinamo. Într-o atmosferă ca în „Ștefan cel Mare” pe vremuri, acum la Arcul de Triumf sau pe Arena Națională, cu o extraordinară galerie a „câinilor”, mereu prezentă la datoria… de plăcere și pasiune! Impresionant atașamentul Peluzei Cătălin Hîldan și al tuturor suporterilor dinamoviști, dovadă lacrimile de„ câine adevărat” ale lui Florentin Petre spre final, imagini de colecție…
Dinamo căzuse pe locul 7 (ce frumos sună, totuși, „căzuse pe locul 7”, nu ca în anii precedenți, când nu prea mai avea unde să cadă de pe ultimele locuri…), fără victorie de 4 etape, în deplasare de vrei opt luni, iar la Sibiu de… 3 ani! Iar hermanștazii, că sibieni le cade rangul să-și mai spună, mult sub ce erau obișnuiți, pe locul 13, ghinion de neșansă și joc slab, fără „succesuri” din 31 august, un 6-2 cu Poli Iași, de necrezut azi.
Cel puțin o treime din cei, hai să zicem peste 7.000 de spectatori, fanii dinamoviști s-au remarcat dominanți din startul meciului. Suporterii și cetățenii din Sibiu prezenți la meci, cam liniște tensionată, tangentă cu dorința de demitere a lui Marius Măldărășanu după 3 înfrângeri consecutive, cu un golaveraj greu de „digerat”, un gol marcat și 11 primite. Deci cam jale fotbalistică față de anii trecuți la echipa din orașul istoric de la poalele celor mai înalți munți din țară, Făgărașii.
Încă o remarcă, amară, înainte să înceapă meciul: Dinamo și-a pierdut tradiția de a-și crește majoritatea jucătorilor și continuă exporturi discutabile. A început partida de pe stadionul hermannștad cu nu mai puțin de 9 titulari (nu toți titulari și la… fotbal!) străini.
Prima jumătate de oră a fost mai mult o „învârtită” de pase a ambelor combatante, între careuri. Cu prenume legendar la Dinamo, Cătălin Cîrjan a intrat, totuși, în careul gazdelor în minutul 29, Selimovic l-a luat pe genunchi, penalty clar pentru toți privitorii, în direct sau, mai ales, la televizor.
…Nu și pentru panarama de arbitru Vidican, care, plasat „cu vedere” clară, la doi metri de fază, a făcut semn, inițial, că nu e nimic neregulamentar și a avut nevoie să-și dea cu VAR pe față ca să vadă ce văzuse tot stadionul, mai puțin el. O fi sperat să nu fie, nu știu, dar tot meciul a tras cu hermannștazii, cu o superioritate grețoasă în relația cu dinamoviștii, reușind să-l elimine și pe Zeljko Kopic, exasperat de deciziile aiurea ale acestui fluierici de toată jena.
Coane… pardon, nu „coane”… Kir Kyros Vassaras, dacă pe „afară” ne-ai rezolvat la nivel internațional să nu ne mai marteleze arbitrii, în ograda internă când te apuci să faci curățenie? Că prea multe găini ai acolo și e mare nevoie să le „tai”!
Revin la penalty… Golgheterul Selmani (7 „plase”) a transformat ca la manual „pălitura de osândă” și Dinamo a jucat în așteptare la 1-0. Până la pauză n-a mai fost de remarcat decât siguranța posesiei a „câinilor roșii”, net peste „hermanșatzi”, și amintita eliminare vidicană a antrenorului Zeljko Kopic. Care a dus, însă, la un fapt inedit: Dinamo era condusă de pe margine, nemijlocit, de un Dinamovist cu „D” mare, după prea mulți ani, suflet „de rasă” nobilă, consumat pe teren atâtea și atâtea campionate, „piticul” cu inimă mare alb-roșie Florentin Petre.
Repriza a doua, „hermannștazii” au împins construcția, cât a fost aceasta, în terenul „câinilor” și au avut o mare ocazie de egalare, de fapt cea mai mare a meciului, în minutul 56, când veteranul Valerică cel Găman, scăpat din marcajul modestului Sivis, a executat, la propriu și la figurat, o… execuție acrobatică din 6 metri central, numai cu condamnatul Golubovic în față, mult peste poartă.
„Măldărășenii” au trecut într-un 4-2-4 din 4-2-3-1 inițial, ceea ce i-a invitat pe „câini” să folosească superioritatea pozițională, și de aici dinamnică, din flancuri. Și au făcut-o bine, gazdele mestecând posesia ca ciobanii din Mărginimea Sibiului bulzul, adică în gol. Fără niciun gol. Mai mult decât atât, au adus în execuții cu felul în care „alinta” jucătorii care greșeau nea Tinel Stănescu, odihnească-l Domnul: „Bravo, Herman prostu’!”, nicio legătură atunci cu… Hermannstadt, ci cu numele unei belele de jucător de la fosta „Carmen” a lui Mociorniță, echipă capitalistă, tovarăși, exclusă cu mânie proletară… de fapt, proletcultistă… din fotbalul muncitoresc român în august 1947.
Oul fierbinte pe bulzul hermannștad l-a pus neprevăzutul Kennedy Boateng (ce prenume și nume celebre are ghanezul!), scăpat pe un contraatac și pe pasa perfectă a lui Cătălin Cîrjan (penalty scos și assist, nu-i rău, nu?), dribling simplu în fața nefericitului Căbuz și 2-0 pentru securizarea celor 3 puncte în minutul 88.
Dinamo ajunge din nou în zona play-off-ului, dar va fi foarte greu să se mențină acolo, lupta-i „la baionetă”, se „mușcă” la sânge, vin meciuri grele, chiar dacă următoarele două se joacă la București, cu UTA (Mircea Rednic nu uită și nu iartă…) și cu CFR Cluj (dacă-și pune la punct Dan Petrescu „bursucii”… sau dacă mai este atunci Dan Petrescu…), apoi cu Petrolul, la Ploiești și cu Sepsi la Arcul de Triumf…
De Marius Măldărașanu ce să zic? După 3 ani buni la Hermnnstadt (din iunie 2021) a cam pierdut „roata” punctelor și a ajuns cu capul pe butucul „călăilor” locali care patronează echipa.
…Soarta majorității tehnicienilor pe la noi, că nu-i cheamă Guardiola, Klopp sau Hansi Flick. …Pe Ancelotti îl las să-și lingă cele 4 răni adânci lăsate de Lewandowski, Lamine Yamal și Raphinha în „El Clasico” de sâmbătă seară, „demontada” de pe… „Santiago Bernabeu”!
În mult așteptatul pom lăudat FCSB – Rapid s-a simțit încă de la început capacitatea ofensivă net superioară a echipei becaliote. Rapidică a răspuns la așezarea 4-2-3-1 a adversarilor cu un prudent 5-2-3 cam larg și, nai mult pe faza defensivă, cu un 5-4-1 mai strâns.
Pe margine, senzația a făcut-o, ca de obicei, grimasa deja bine-cunoscută a lui Șumudică, într-o „jacă dă firmă”, se spune, dar care, după cum se strâmbă purtătorul, aduce a… cămașă de forță!
Marele rapidist a jucat doar în vreo 96 de meciuri la echipa de lângă Podul Grant, adică, pe adunate cam 4 sezoane. Și doar în 2010-2011 i-a fost antrenor. Tare naivă suflarea giuleștină cu interpretarea pedigriului de adevărați rapidiști…
Dominați și pe teren, și în tribune de „gazdele” foste în Ghencea, acum în Berceni, în prima repriză, rapidiștii au avut, totuși, cea mai mare ocazie să deranjeze tabela de scor la ratarea monumentală a „fraților” Bounpendza și N’Jie în aceeași fază din minutul 15.
„Fecesebecaliuța” a fost mai consistentă: și Miculescu, și Olaru, și „George” Popescu, fost Octavian Popescu până la „nașul” Gigi Becali, l-au evidențiat cu șuturi chiar periculoase pe cel mai bun jucător al Rapidului duminică seară, portarul belgian Siegrist, cel mai reușit transfer al giuleștenilor în acest sezon, un mare și… sigur, și la propriu, și la figurat, câștig.
Dinamica primei reprize, cu dominarea netă a „Fecesebecaliuței”, a continuat și în partea a doua a meciului. S-a remarcat dorința de libertate a suporterilor prin petardele ce pot fi criminale și întreruperile de meditație doar oferite de arbitrul Istvan Kovacs peluzelor revanșarde.
În minutul 51 Șut a deschis balul ratărilor, partea a doua, nu cu un șut de gol, ci cu un… călcâi de gol care l-a păcălit pe îngerul porții rapidiste, Siegrist, dar a ocolit pe puțin colțul lung al acesteia.
Olaru s-a zbătut, ca de obicei, pe tot frontul de atac al echipei sale, s-a infiltrat și a cerut mingea între linii, a tras la poartă din toate pozițiile, nu întotdeauna cea mai bună soluție, „George” Popescu a mai mișcat câte ceva și el, dar cea mai mare ocazie a venit, la fel ca în prima repriză, tot la poarta lui Târnovanu, la un șut din 10-11 metri, central, expediat în forță de Emmers, scos incredibil de pe traiectoria de gol de mereu „omul potrivit la locul potrivit” Risto Radunovic.
Degeaba a intrat și Daniel Popa în atacul lui FCSB fostă Steaua, ca un îndemn de genul „Totul pentru front, totul pentru victorie”, ca al doilea „vârf” lângă Miculescu, în locul „sfârlezei” cam… neînvârtite Băluță. Și la fel degeaba a intrat, dincolo” revelația din victoria care a stins Farul Regelui Gică Hagi etapa trecută, Alex Dobre, autorul ultimelor două goluri din „manita” administrată „marinarilor”. Scorul s-a încăpățânat să înghețe la 0-0, deși a fost o seară primăvăratică pe Arena Națională, populată de peste 40.000 de spectatori.
„Pe fond”, ca să zic așa, Rapid a echilibrat raportul posesiei în ultimele 15 minute, ajungând mai des în terenul lui FCSB fostă Steaua. Dar fazele cu adevărat periculoase au lipsit, înlocuite doar de confettii de atacuri fără finalizare. Și când nu e finalizare, degeaba sforțare…
Cireașa pe tortul de ciocolată amăruie a fost vânzoleala de frondă posterioară ultimului fluier, îmbrânceli pe tunelul spre vestiare și apoi îmbrățișări fanariote ca în „D-ale carnavalului” caragialesc, încununate cu „pupat toți Piața Endependenți”, cu Mazetalambous ot Berceni și Șopârlică de Giulești în rolurile principale din shakespeareanul mioritic „Mult zgomot pentru nimic”. Adică FCSB – Rapid nula na nula.