Sport

Editorial Cornel Dinu. Finlanda – România doar 1-1. De ce n-a reușit „carcaletele” lui Edi Iordănescu să învingă „schiorii” scandinavi

Cornel Dinu analizează, în exclusivitate pe FANATIK, egalul Finlanda – România 1-1, în care „carcaletele” lui Edi Iordănescu n-au reușit să învingă „schiorii” scandinavi.
24.09.2022 | 10:05
Editorial Cornel Dinu Finlanda  Romania doar 11 De ce na reusit carcaletele lui Edi Iordanescu sa invinga schiorii scandinavi
Editorial Cornel Dinu. Finlanda – România doar 1-1. De ce n-a reușit „carcaletele” lui Edi Iordănescu să învingă puternicii și doar atât „schiori” scandinavi. Foto: colaj Fanatik & sportpictures.eu
ADVERTISEMENT

La 1-1 a „înghețat” România în Finlanda. „Ne-am dorit victoria”… Doamne, ce limbaj lemnos! …însă „carcaletele” (inter)național  melanjat de „Iedi” Iordănescu n-au reușit să învingă puternici dar atât „schiori” scandinavi.

Editorial Cornel Dinu. Finlanda – România doar 1-1. De ce n-a reușit „carcaletele” lui Edi Iordănescu să învingă puternicii dar atât „schiori” scandinavi

N-am învins pe finlandezi, practicanți și în fotbal ai tacticii Mannerheim… Pentru cei născuți mai târziu, mareșalul Carl Gustaf Emil Mannerheim a creat o linie defensivă care a apărat Finlanda de invazia Uniunii Sovietice în timpul războiului ruso-finlandez din iarna dintre 1939 și 1940.

ADVERTISEMENT

„Ne-am dorit victoria”, dar rămânem pe ultimul loc al grupei și o foarte posibilă și probabilă retrogradare în Divizia C confirmă, dacă mai era cazul, că ne scufundăm din ce în ce mai mult în infernul fotbalului nesemnificativ. Figuranții din „alte roluri”…

Practic, ca alură, finlandezii au etalat de la început o mobilitate de joc, cu excepția meseriașului Kamara, de parcă ar fi purtat echipamentul în care au ajuns campioni mondiali. Cel de hochei. Pe gheață, evident…

ADVERTISEMENT

Editorial Cornel Dinu. De ce atât de târziu schimbările care au urcat în bine jocul nostru, preasfinte selecționer?

Mult mai puternici decât „cercetașii” noștri, „hocheiștii” s-au retras în apărare după ce au deschis scorul la primul șut pe poarta speranței de titular Ionuț Radu. Finlanda – România 1-0 încă din primul sfert de oră.

Iar cu această rigiditate și falsă încredere în apărare a lor, dacă am fi avut jocul complex de finalizare etalat după schimbări (de ce minutul 66, preasfinte selecționer, și nu 45?) poate am fi reușit egalarea mai repede și am fi avut mai mult timp pentru golul victoriei. Stăm, însă, istoric, în inutilul fatidic „dacă”…

ADVERTISEMENT

N-am avut echilibru în joc. Ne-am trezit cât de cât după gol și am avut două bare, încăpățânat depărtate de șansa de a marca, Sorescu și Rațiu în minutul 33, și încă o ocazie, fâsâită de Bancu în minutul 39.

Am egalat, logic după desfășurarea jocului, în minutul 52, prin oportunistul Tănase. Finlanda – România 1-1, de doi lei speranțe… Pe finalul meciului, intrații târzii Cordea, Stanciu și Drăguș (nu înțeleg de ce este forțat să fie fotbalist Pușcaș și cureaua lată…) au fost mai lucizi cu mingea la picior și prin combinațiile urcate spre careul nordic. Chiar dacă morsele finlandeze, ieșite la soarele… nocturnei, au avut trei ocazii mari de a marca și câștiga jocul, nemeritat, pe final.

ADVERTISEMENT

Urmașii fotbalistici ai vikngilor, care în negura anilor au coborât în corăbiile lor lungi pe Nistru și Nipru, se zice că și pe Prut, au lăsat impresia că, după ce au marcat, își pot permite să se retragă în bloc defensiv.

ADVERTISEMENT

Astfel și-au creat singuri probleme, cauzate de mobilitatea superioară, dar neordonată în eficiență pe finalizare, a echipei antrenate de alintatul „Iedi”. Pentru conformitate, Edi Iordănescu.

Editorial Cornel Dinu. Cerințele de „plenară lărgită” de tristă amintire ale lui „Iedi” și realitatea „carcaletelui” din teren

Am întâlnit o națională scandinavă formată dintr-un cocktail de puternici fizic și cam atât, ce evoluează în lumea a doua, chiar a treia a cluburilor europene. Și în distribuția noastră a fost un fel de… „carcalete” de încă promisiuni, majoritatea „stranieri” din B-ul italian, cu doar doi de „acasă”, Bancu și Alibec, din primul minut.

Cerințele de „plenară lărgită” de tristă amintire ale lui „Iedi”, cu „să facem totul și să dăm totul, să muncim, să avem o altă abordare” și alte truisme „lemnoase” banale, de la prezidiul în care se mai dădea și cu pumnul în șapca de pe masă, au avut și un diagnostic hazliu la de nepronunțatul său palmares la echipa națională.

…Că multe nereușite de care vrem să uităm… ceea ce nu se poate și mai ales cu ce adversari… s-ar datora stării de… depresie a echipei! Diagnostic unic până acum, pronunțat de un antrenor de oriunde.

Editorial Cornel Dinu. Logoreic, „Iedi” are continuitate. Dar n-a prins la școală semnificația latinescului „Acta, non verba”

Deci, până își scoate selecționații de la „Obregia”, normal cu pastile, ocuparea terenului realist, combinațiile „desfăcătoare” pe benzi prin scheme ce presupun antrenarea până la automatisme clare, chiar și în puținele zile avute la dispoziție pentru pregătirea unei întâlniri la acest nivel, ne rămân doar în stadiu de vise.

Logoreic, „Iedi” are continuitate. „Famelia” l-a dus la școală, dar, oare, a prins latinescul „Acta, non verba”? Pentru că mi se pare că n-a pătruns nici românescul „Fapte, nu vorbe”

…Mai ales cu acești purtători de mușchi care au păstrat, repet, tactica baronului-președinte Carl Gustaf Emil Mannerheim la începutul războiului ruso-finlandez din toamna lui 1939. Comandouri pe schiuri, ce loveau surprinzător Armata Roșie sovietică și repejor înapoi în pădurile Nordului. Dar n-a ținut…