Vor continua valurile presei, revărsările pe omniprezentul internet, după decizia primei instanțe de la curtea Regelui-Fotbal carpato-danubiano-pontic, Comisia de Disciplină (pentru că sunt disciplinați, dom’ne, ce vorbiți… stau drepți în fața comandantului suprem, ghici ciupercă cine-i?), de a se pronunța în favoarea lui Sepsi Sepsiszentgyörgy în cazul meciului întrerupt condamnabil de ușor cu Craiova cea adevărată, FC U Craiova 1948.
De așteptat, atâta timp cât observatorul de joc din partea LPF, decident suprem, s-a „nimerit” să fie brașoveanul Octavian Goga… oooh, Doamne, doar coincidență nefericită de nume cu marele poet apărător al gliei transilvane… chiar dacă și el, și soția Veturia, „privighetoarea lui Hitler”, „ciripeau” pentru spionajul german…
Ei bine, deși numai bine nu e, acest Goga este „asiguratorul” celor 34 de voturi din Brașov, Covasna și Harghita la alegerea în formă continuată a președintelui FRF Răzvan Burleanu. De care ține Comisia de Disciplină. Urmăriți, vă rog, că atunci când nu este delegat observator lângă casă, la Sfântu Gheorghe, este la Miercurea Ciuc, la Csikszereda, că și în Liga 2 sunt oameni… De omenie și de omenit.
Ridicând baremul… pardon, ștacheta… președintele Comisiei de Disciplină, repet, doar prima instanță a fotbalului nostru, este de tare mult timp, printr-o invenție a Facultății de Drept din Vaslui (încă neînfrățită cu Sorbona), Daniel Cernat Marin.
De necrezut, dar se zice că această fabrică de slujitori ai dreptății din Vaslui fabrică, precum atâtea altele, diplome la xerox într-un fost sediu al Petromului. Nu vă inflamați, că n-am zis benzinărie…
Să ne trăiești, frate Porumboiu, lovit și tu crunt nedrept de justiția… de fapt injustiția ce ne e dată s-o trăim. După ce zeiței Justiției, Themis și la romani, și la greci în antichitate, i s-a luat eșarfa de pe ochi, sabia și balanța, cântarul dreptății din mâini, îi așteptăm doar lacrimile după felul în care este pângărită la noi.
…Și când te gândești că înaintea nemuritorului Gambeta… pardon, Daniel Cernat Marin, șefii tribunalului fotbalistic federal au fost juriști incontestabili, ca profesorul universitar Traian Tomescu, Doru Viorel Ursu, Robi Urs sau Florin Gătejan…
„Pațanu”… campion cu Rapid în 1967, care a dus calul lui taică-su pe stadionul Giulești, la un antrenament înainte de un meci cu Dinamo, aducându-l în pragul infarctului pe nea Tinel Stănescu, antrenorul de atunci al „vișiniilor”…
„Pațanu”… unul dintre frații vieții mele de fotbalist, șugubăț ce-i drept și cu vorba, și cu „bășica”, dar absolvent cu 10 al Facultății de Drept din București, în 1971. Unde, pe atunci, ca și în alte instituții de învățământ superior de la noi, se făcea carte, nu se xeroxau diplome și teze de doctorat.
Firește că-s nefirești aceste anomalii ale Federației Române de Fotbal, impusă securisto-politic. În care, țineți-vă râsul, prea mulți impostori care o conduc se adresează unii altora, prin birouri și pe culoare, cu imposibilul apelativ, în ceea ce-i privește, de… „coechipier”!
Asta în condițiile în care „coechipierul” Burleanu dimpreună cu „coechipierii” Bodescu și Vișan n-au bătut nici măcar un aut la o echipă cât de cât de fotbal. Cert este că, de când au fost instalați, nu s-au remarcat decât prin decizii și comportamente de „coechipieri” întru distrugerea fotbalului nostru.
Și câte ar mai fi de spus… asupra felului în care se face mai mult nedreptate impusă acum în actul de justiție de la noi. Mult hulitul Ceaușescu, care lua meditații de la profesorul eminent Constantin Stătescu și când, spre finalul Epocii de aur, când o luase razna și din pliurile fustelor tovarășei de luptă și de viață, n-a trecut niciodată peste părerile eminenților juriști puși de Ion Gheorghe Maurer: Silviu Curticeanu, șeful cancelariei prezidențiale și Nicolae Popovici, ministru adjunct al Justiției, din 1960 până în 1979 și apoi, până în 1990 procuror general.