Sport

Editorial Cornel Dinu. Gianluca Vialli din Cremona, „Stradivarius” al fotbalului, a plecat tragic de timpuriu în pământul cu iarbă al negăsirii noastre…

Cornel Dinu aduce un omagiu marelui fotbalist Gianluca Vialli, născut la Cremona, unde s-au făcut celebrele viori Stradivarius, secerat tragic de timpuriu de un cancer recidivist.
07.01.2023 | 10:40
Editorial Cornel Dinu Gianluca Vialli din Cremona Stradivarius al fotbalului a plecat tragic de timpuriu in pamantul cu iarba al negasirii noastre
Editorial Cornel Dinu. Gianluca Vialli din Cremona, „Stradivarius” al fotbalului, plecat tragic de timpuriu în pământul cu iarbă al negăsirii noastre... Foto: colaj Fanatik

A plecat din viață, la doar câteva zile după „O Rei” Pele, alt mare prinț de la curtea Măriei Sale Fotbalul. Gianluca Vialli. „Fratele” lui Roberto Mancini în marele atac pe care îl crease la Sampdoria Maxima la începutul anilor ’90 sârbul de excepție Vujadin Boskov, înălțat și el la cele sfinte în 2014, la 82 de ani.

Editorial Cornel Dinu. Gianluca Vialli din Cremona, „Stradivarius” al fotbalului, a plecat tragic de timpuriu în pământul cu iarbă al negăsirii noastre…

Cupa Italiei (1988 și 1989), titlul (1991), Supercupa (1991) și, mai ales, Cupa Cupelor (1990, 2-0 cu Anderlecht în finala de la Goteborg, 2-0 în prelungiri, goluri Gianluca Vialli), dar și finala Ligii Campionilor (1992, pierdută cu Barcelona) au însemnat maximul istoric al „Doriei” genoveze. În 1992 plecau de la Sampdoria și Boskov, și Vialli și nimic nu a mai fost după aia ca în timpul lor…

Ce trupă crease Boskov la Genova: Pagliuca în poartă, Katanec și Vierchowod în centrul apărării, Cerezo la mijloc, Lombardo pe dreapta și „polul” distrugător de apărări Mancini – Vialli. Cu un Mancini mai „așezat”, mai liniștit decât fulgerul Vialli.

Au eliminat și pe Dinamo al meu în „sferturile” Cupei Cupelor în primăvara lui 1989, 0-0 la Genova și 1-1 în „Groapă”, cu un gol de calificare marcat de Vialli în poarta dinspre Spitalul de Urgență după o gafă a lui Alexandru Nicolae în minutul 90.

Gianluca Vialli n-a putut elimina, n-a putut „fenta” un cancer pancreatic care l-a secerat nemilos și el n-a mai putut continua meciul vieții. Născut pe 9 iulie 1964, la Cremona, avea 58 de ani și jumătate…

Spunea Papa Francisc la funeraliile celui de-al doilea Papă care s-a retras dubios, după Papa Celestin al V-lea în 1294, Papa Benedict al XVI-lea, și el o enigmă demnă de versurile lui Coșbuc „Nu cerceta aceste legi…”: „Trăiți-vă viața cum vă este dată ea, respectându-l și luptând pentru binele aproapelui vostru”.

Editorial Cornel Dinu. Schema unică creată de Boskov pentru „frații” Vialli și Mancini

Gândind fotbalul în timp, mi-e greu să-mi amintesc un cuplu de atacanți centrali atât de valoroși împreună ca Vialli și Mancini. La ei, cred că aș putea să remarc pentru prima dată o mișcare unică. Creată, desigur, de marele antrenor care a fost Vujadin Boskov.

Ei bine, închizându-și echipa în bloc compact de apărare încă de pe atunci… este vorba de anii ’90… când adversarul avea posesie, în funcție de direcția pe care erau atacați, Vialli sau Mancini se retrăgeau pe atacul advers până în careul propriu.

Și de acolo, după recuperarea „obectului”, se juca pe vârful rămas avansat pe centru. Lângă care apărea cu viteza unei năluci celălalt vârf al Sampdoriei. Punerea în valoare a acestei idei crea încă de pe atunci omul în plus acolo unde este lupta pentru balon, căutată mereu în fotbalul de acum.

Editorial Cornel Dinu. După Sampdoria, Gianluca Vialli lși-a reînnoit abonamentul la trofee la Juventus și Chelsea

Născut la Cremona, locul unde lutierul Antonio Stradivari a dat omenirii și nemuririi aproape 1.200 de viori Stardivarius inegalabile de-a lungul celor peste 70 de ani de muncă de la îngemănarea secolelor XVII și XVIII, Gianluca Vialli impresiona prin „acutele” prestațiilor sale ca instrumentele fabuloase la declanșarea unui Re major parcă venit din spațiu.

Căuta și trăia jocul folosind toată rezonanța lemnului unic ale cărui corzi erau atinse miraculos de arcușul său fotbalistic. Păstrând, desigur, proporțiile, Niccolo Paganini, Yehudi Menuhin, George Enescu sau Ion Voicu fiind cu totul altceva…

După marile succese cu Sampdoria, Gianluca Vialli și-a reînnoit abonamentul la trofee cu Juventus – Cupa UEFA (1993), Serie A (1995), Cupa (1995), Supercupa (1995), Liga Campionilor (1996) și apoi cu Chelsea – Cupa Angliei (1997), Cupa Ligii (1998), Cupa Cupelor (1998), Supercupa Europei (1998).

Editorial Cornel Dinu. Știți care este semnificația numelui Gianluca? Norocos – 82%… Ironia sorții… Dar vedeți mai jos și celelalte „trăsături”…

Ca partener… ca „fratello di gioco, prestazioni e valore” cu Roberto Mancini, a fost în ultimii ani principalul său asistent la echipa națională a Italiei, părtaș nemijlocit la triumful „Squadrei azzura” la Campionatul European din 2020.

Acum înțeleg de ce nu se mai citeau pe chipul lui arderile până la sacrificiu cu care ne obișnuise pe teren… Suferea… Fizic… Și ce vâltoare o fi fost și-n sufletul, în gândurile lui numai el știe…

Dar atașamentul sentimental dintre el și fratello Roberto a fost același până când Gianluca a fost nevoit să plece de pe bancă gonit de teribila boală direct în pământ cu iarbă pe care l-a mângâiat de atâtea ori cu har și abnegație…

Gianluca… Știți care este semnificația numelui Gianluca? Norocos – 82%, Afectiv – 81%, Temperamental – 75%, Prietenos – 71%, Serios – 70%, Vesel – 69% ….Acesta este efectul subconștient pe care îl are numele Gianluca asupra celorlalți. Cu alte cuvinte, acesta este ceea ce oamenii percep în mod inconștient atunci când aud acest nume.

Editorial Cornel Dinu. Regula lui Boskov și „Traviata” cântată de soția sa într-o seară de neuitat din decembrie 1991…

L-am văzut în afara terenului o singură dată. Eram, în decembrie 1991, cu prietenul meu Spartaco Landini, odihnească-l Domnul… director sportiv la Genoa atunci. Care jucase cu Steaua, 1-0 după același scor la București, în turul 3 al Cupei Cupelor. Luam cina după meci la unul dintre cele mai sofisticate și celebre restaurante din centrul orașului. Blestem: eram „pe apă”, doar apă…

Cum am intrat l-am văzut pe Vujadin Boskov, era cu soția, o renumită mezzosoprană din Belgrad care și-a sacrificat cariera din dragoste pentru el, l-a urmat pe unde l-au dus drumurile vieții de fotbalist și antrenor. Ne-au invitat la masa lor și sârbii nu se uită la ceas seara când atmosfera e plăcută… El, cu povestiri, doamna „la pian și voce”, ne-au fascinat până spre zori.

Pe la nouă, nouă jumătate seara, au intrat Vialli, Mancini, Lombardo și încă un jucător, nu mai rețin cine era… Să mănânce și ei ceva, să bea… un suc… ca „băieții”… Văzându-l pe Boskov, Gianluca i s-a adresat direct: „Mister, știm regula dumneavoastră, unde-i antrenorul în restaurant, nu putem sta și noi”.

… Interesant este că și Piști Covaci instaurase aceeași regulă la echipele sale… Vialli & comp. au salutat și au plecat. Doamna Boskov, cu lumea extaziată, cânta Brindisi din „Traviata”… Seară de vis… Amintiri atât de prețioase…

Odihnește-te în pace, „Stradivarius” al fotbalului… Ai rămas unic și definitiv în memoria celor care te-au văzut, te-au simțit, te-au iubit sau te-au… urât pentru ce le făceai pe gazon… Dio ti riposi alla sua destra…