Editorial Cornel Dinu. Gică Hagi l-a „nășit” pe Gigi Becali la schimbări, iar Farul a întors-o pe FCSB la 3-2 după 0-2 într-un meci de titlu și… infarct!

Da, meci de titlu și de… infarct la Ovidiu! În minutul 17 era 2-0 pentru FCSB după un start perfect de meci al jucătorilor lui Gigi Becali. Gică Hagi părea descumpănit, dezarmat, își mușca mâinile privind parcă fără să înțeleagă dezastrul din jocul „copiilor” săi. Care s-au ridicat din pumni, au redus handicapul în minutul 42, au egalat în minutul 58 și au luat titlul cu golul din minutul 86.

Editorial Cornel Dinu. Gică Hagi l-a „nășit” pe Gigi Becali la schimbări, iar Farul a întors-o pe FCSB la 3-2 după 0-2 într-un meci de titlu și… infarct!

Este prima dată când cei doi machedoni excentrici, fiecare în felul său, diferit total de al celuilalt, dar gravitând în jurul Măriei Sale Fotbalul, și-au condus echipele într-un meci cu titlul – și trofeul, la propriu! – pe masă, atât de aproape de finalul campionatului.

Am scris „excentrici” pentru că ambii purtători ai prenumelui de sfânt omorâtor de balaur sunt deosebiți. Deosebiți de majoritatea dintre noi, deosebiți între ei, deși au și trăsături comune.

Gică – fost jucător exponențial, cu talent genial, pasionat de fotbal, creator de jucători, crescător de jucători, specialist în resuscitat jucători, patron și antrenor dedicat. Gigi – negustor tare descurcăreț, ca mai toți machedonii în afaceri, pasionat de fotbal, cu rol de Mecena al echipei cumpărate legal de la familia Păunescu, patron și antrenor ambițios.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

În prima parte a meciului de la Ovidiu, la ce ne-am așteptat s-a întâmplat, ca dinamică a celor două echipe. Parcă două falange macedonene, în care mobilitatea și lungimea sulițelor de atac „fecesebiste”, rapide și fanteziste, s-au dovedit mai distrugătoare decât construcția meticuloasă pe care Regele Hagi a impus-o „armatei” sale de când a creat-o.

Editorial Cornel Dinu. „Berbecii” lui nea Gigi au început perfect meciul, cu șutul perfect al lui Șut și „latul” lui Compagno din „croșeta” jolly-joker-ului Coman

Mai penetranți, „berbecii” lui nea Gigi s-au dovedit mai direcți pe poarta inamică, surprinzând apărarea „fariștilor” cu două goluri în nici 20 de minute. Mai întâi, în minutul 9, Șut a prins un șut de zile mari, ghiulea de la vreo 30 de metri care l-a prins cu o reacție întârziată la picnic pe portarul Aioani.

Apoi a ieșit la finalizare refăcutul reintrat Compagno, servit ideal de jolly-jokerul Florinel Coman în minutul 17, de lângă nici mijlocașul, nici fundașul Artean. Iar bara i-a refuzat lui Compagno „dubla” de 3-0 în minutul 40… Hagi și copiii săi păreau KO în picioare…

Cu tribunele arhipline de la Ovidiu (ce păcat că acest meci nu s-a putut juca pe un stadion mai mare…) strivite moral de acest început dezastruos al propriei echipe, ca și poetul cu același nume, exilat de primul împărat al Romei, Octavianus Augustus, la Pontul Euxin, Farul s-a reaprins prin inexistentul până atunci Mateus Barbosa Santos Criciúma, unul dintre „pariurile” lui Hagi.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Pe scurt Mateus, brazilianul greu putea rata să bage în ațe mingea pusă realmente pe cap de promițătorul aproape consacrat fundaș stânga Borza în minutul 42. „Ajutat” și de ieșirea neașteptată pe sub minge a lui Târnovanu, ceea ce nu i se prea întâmplă. Ceasul rău, pisica neagră 13…

Editorial Cornel Dinu. Schimbarea vulcanicului Gică Hagi în vestiar, la pauză și schimbările sale inspirate din teren

Cine a trăit astfel de momente la nivelul ierbii îl poate „vedea” pe Gică Hagi în vestiar, la pauză… Eu îl știu bine, îl simt… Sunt convins că a avut o tiradă înfierătoare înfiorătoare pentru jucătorii săi. Chiar și cu posibile sincope, hai să le zicem așa, ce i se reproșează doct de specialiști prețioși care n-au pus piciorul pe minge, ca ale marelui Giovanni Trapattoni.

Mă așteptam ca temperamentalul Gică Hagi să dea de pământ cu scaune, să arunce paharele și sticlele de pe mese, să dea cu pumnul în pereți, ca un semnal de trezire a trupei… Numai că Dragoș Nedelcu spunea după meci că a fost cea mai liniștită pauză de când e el la echipă! Hagi le-a spus să-și facă jocul lor, să fie ei, să nu intre în panica paralizantă că trece timpul…

Cert e că, în repriza a doua, din vestiar, a ieșit pe teren un veritabil comando „marinăresc” al „viitorului”. După vreo 10 minute, „Comandantul” a făcut schimbări ciudate la prima vedere, nu s-ar fi zis că pot fi „altceva”, Sali în locul lui Mazilu și Casap în locul lui Grameni. Răspuns la schimbările ordonate la pauză de Gigi Becali, Cordea în locul lui Octavian Popescu (n-am înțeles-o neam… Tavi a jucat decent în prima repriză) și Cristea în locul „îngălbenitului” Tamm (asta da, logică).

Schimbările lui Hagi au mărit viteza de construcție a traseelor de atac și Farul a dominat ultimele 45 de minute. Mezinul Sali a „dansat” în viteza a patra printre adversari pe partea stângă, iar Casap a „arat” pe dreapta și, printre altele, a centrat pentru „capul” egalizator al lui Băluță în minutul 58. Cum și alt intrat, Sârbu, în locul lui Kiki, a dat pasa de gol-titlu lui Louis Munteanu în minutul 86.

Editorial Cornel Dinu. „Fecesebecaliuța” a fost amețită de startul perfect, dar să conduci cu 2-0 și să pierzi cu 3-2… înseamnă că nu meriți…

Iar FCSB a intrat în eclipsă de agresivitate. Și-a pierdut sulițele de finalizare din prima repriză, preluate de jucătorii de la mijloc în față ai gazdelor. Astfel, de la un 1-3 la ocazii în primele 45+2 minute, în ultimele 45+4 minute s-a ajuns la un 3-2, cu procent de reușită de 75%, total meritat de Farul.

Și duelurile directe, de aproape, parcă în săbii scurte, scrâșnite tăiș pe tăiș, necruțătoare, iei mingea tu sau adversarul, au fost favorabile „fariștilor”. Intrații Sali și Casap, o mai „spun” o dată, trecând ca șalupele de mare viteză pe lângă bărcile cu vâsle de Sorescu și Radunovic. Iar apărătorii „centrali” ai lui Gigișor patronul, antrenorul, bisnismenul, patriarhul, fac-totum-ul lui FCSB, Dawa și Cristea au fost doar „balize” centrale la trecerile în viteză ale zvârlugilor „ovidiene”.

„Fecesebecaliuța” a fost amețită de startul perfect, dar apoi s-a împotmolit în iluzia marasm a succesului, s-a prăbușit în fața curajului nebunesc al „fariștilor” de a crede în ei, Coman & comp. n-au mai crezut că pot și întorși din drumul spre titlu. Dar să conduci cu două goluri și să pierzi cu 3-2… înseamnă că nu meriți…

„Rege” rămâne doar Gică Hagi, singurul imens fotbalist de la noi care a avut răbdarea, truda, ambiția, noblețea până la urmă, să construiască de la zero o Academie model ce redă fotbalului ce acesta i-a dat lui. Am retrăit prin titlul Farului reușita adevăratului Fotbal. Aveam nevoie!