Editorial Cornel Dinu. Îi țin pumnii lui Rednic în resuscitarea lui Dinamo. Marș domol, dar sigur CFR și FCSB. Și „caii” de la Craiova

Ce feste ne joacă viața în scurgerea ei arareori lină… Acum, nu mai vreau să știu și nu mai vreau să-mi amintesc cu câte decenii în urmă, în zilele libere, cam puține, îmi lipeam pleoapele după un șpriț de seară, iar a doua zi dimineață mă dregeam cu o berică…

Acum, spre somnul nopții, ce vine din ce în ce mai greu, iau un pumn de pastile. Iar dimineață, tare devreme, pe la șase, iau primul „set” de „nasturi” ingurgitabili… ce mascaradă ajunge omul spre apusul trăirii… În fond, îmi merit soarta… Și lăsați-mă, vă rog, câte zile oi mai avea, să mi-o judec singur… Pedeapsa mi-o accept, deși în balanța judecății mele aș vrea o soartă mai bună…

Acum, când mă destăinui, pe RAI, Patty Pravo cântă și mă-ncântă cu „Pazza Ideea” în „Arena di Verona”, cel mai bine păstrat amfiteatru din lume și cel mai faimos după Coloseumul din Roma…

Editorial Cornel Dinu. Îi țin pumnii lui Rednic în resuscitarea lui Dinamo. Marș domol, dar sigur CFR și FCSB. Și „caii” de la Craiova

…Mă mai „deturnează” spre normalitate de la visul urât de sâmbătă după-amiază, când am constatat că ”U” Cluj joacă „acasă” la… Bistrița! …Contra „uniților” din Slobozia, 2-0 pentru visul promovării, dar asta deja nu mai contează…

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Nu mai suntem în toamna lui 1940, când, după Dictatul de la Viena, marea echipă a Transilvaniei dădea un exemplu istoric de patriotism și se refugia la Sibiu pentru că nu voia să joace în campionatul Ungariei hortyste. Și pentru că evacuarea Clujului s-a făcut foarte repede, fotbaliștii n-au apucat să-și ia nici măcar echipamentul ghetele și mingiile, ci doar carnetele de legitimare…

În 6 octombrie 1940, ziarul „Foaia poporului” publica un ordin al ministrului Apărării Nationale prin care „…se pune la dispozițiunea Universității «Regele Ferdinand I» din Cluj localul cazarmei «Avram Iancu» și al Școalei Speciale de Cavalerie din Sibiu, fără grajduri și dependințe”. Era rezolvată astfel continuarea studiilor. Fotbaliștii lui ”U”, majoritatea studenți, aveau o zi pe săptămână dedicata instrucției, fiind considerați militari în termen redus. La începutul lunii decembrie 1940, gruparea clujeană era recunoscută și juridic, sub numele de „Clubul sportiv studențesc Universitatea Cluj-Sibiu”.

Prin grija Protopopului Miron Neagu, o parte dintre fotbaliști au fost cazați la căminul Seminarului Teologic. Din cauza numărului mare de refugiați, stăteau și câte 12 în cameră… După un timp, au fost mutați la internatul unei întreprinderi, în condiții mai bune de cazare. Cei mai norocoși jucători stăteau la rude sau la suporteri care le puseseră camere la dispoziție.

Deși ”U” era în a doua divizie, după primele 3 etape din campionatul 1940-1941, Federația Româna de Fotbal a decis să crească numărul echipelor în Divizia A de la 12 la 13, pentru a sprijini moral echipa clujeană aflată în bejenie de război…

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

”U” a jucat primul meci oficial la Sibiu în 20 octombrie 1940, pierdut în fata Sportului Studențesc cu 1-2. Meciul a fost urmărit de o audiență-record pentru acea vreme: 2.000 de oameni. Campionatul 1940-1941 avea să fie, însă, suspendat din cauza intrării României în război, ”U” era pe locul 11, cu doua meciuri mai puțin disputate…. Istorie…

Editorial Cornel Dinu. ”U” Cluj trimisă în bejenie, ca în 1940, de un motiv Untold, de nespus, de nedescris, de neconceput…

Revenind la prezentul mizerabil în comparație cu trecutul, acum se zice că după nebunia reală de lumini și sunete pornite parcă din Iad ale Untoldului, nu mai este iarbă pe stadionul altfel european al Clujului…

…Când scriu asta, în Arena Veronei se cântă „Live is life!”… La ei poate, că la noi nu mai e demult… În anticul amfiteatru din Verona se reiau marile melodii ale anilor ’60, ’70, ’80… La noi, divertismentul e jale jalnică…

Măscărici și cimpanzei (să mă scuze aceștia, cei adevărați!) ce nu pot fi izvorâți de creaturi normale compromit „pigmentul” curat național, din veacuri, de vorbe, glume și cântece. Aceștia „respectă” și „cultivă” trecutul în manieră „modernă”: „Noi ne-am făcut din stăpâni strămoși”. Vedeți numai fanarioții… Nu e de bonton, cherri, să fii patriot, că imediat ești etichetat „comunist”…

Editorial Cornel Dinu. După cum joacă „fecesebecaliuța”, imposibil să nu se ciocnească tête-à-tête cât de curând Iedișorul și ciobănașul-șef…

Gata… atât… doar o pagină despre prăbușirea, decăderea noastră națională… să ne salvăm, chipurile, în fotbal, în palpitațiile jocurilor din etapa cu număr egal cu cel al jucătorilor care intră pe teren într-o echipă.

Nimic la Mioveni, pe valurile degradante acum calitativ ale Argeșului. Doar o fază de poartă în 90 de minute (!!!!!) și aceea a gazdelor. Tristețe mare pe Argeș în jos cu adevărat…

La fel ca și pentru „fecesebecaliuța”, care n-a putut învinge Chindia mea de suflet și vârstă, cu un om mai puțin din minutul 8 după eliminarea grăbită a lui Kocic, decât în al șaptelea minut al prelungirilor, din penalty, prin răsfățatul în lovirea mingii, Budescu.

Practicanții de fotbal ai „Iedișorului” au avut câteva ocazii, patru mari din totalul deprimant de șase, dar au contat în terenul advers doar când Chindia s-a retras total, de prin minutul 70, și Paulo Vinicius a ajuns… vârf!

Istoricul noroc al fostei „Steluțe” s-a reconfirmat. Justificat abracadabrant de „Iedișor” prin faptul că „e record mondial de câte ori a intrat doctorul în teren. La fiecare 5 minute, jucători pe jos. Au practicat un fotbal distructiv și negativ”…

După ce am pus punctele puncte-puncte, de suspans și suspensie, cum spunea Fănuș Neagu la distracție de pahar, ce coincidență: celebrul și îmbătrânit Roberto Vecchioni – cantante, cantautore, cantante, scrittore, poeta ed ex insegnante di lettere (italiano, greco e latino) – tocmai cânta în „Arena di Verona” obsedantul „Cavallo Oh, Oh” pe refrenul… „Ridere, ridere di Samarcanda”!

Revenind la oile noastre… pardon, fără nicio aluzie, pe crucea mea! …după felul în care au evoluat din nou partenerii de pajiște ai Iedișorului și ai ciobănașului-șef de la FCSB, imposibil să nu se ciocnească tête-à-tête cât de curând.

Editorial Cornel Dinu. Ar fi meritat Mircea Rednic șampania după primul meci, dar s-a împiedicat de „Vârful” Moldoveanu

Sâmbăta weekend-ului ne-a oferit o partidă western cum n-am mai văzut demult la noi. Mircea Rednic a preluat ce-a mai găsit din distrugerea lui Dinamo, parcă (parcă ?) programată în ultimii ani. Și ceva, ceva a întrupat doar în câteva zile… ce zile?… câteva ore. După un așa-zis antrenor, cu ochelari de soare și la umbră și țigara în colțul gurii la antrenamente. Știu, nici măcar de auzit nu pare, dar așa a fost.

Tocmai d-aia, dinamoviștilor din fotolii sau gradene… pardon, scaune… dacă iubiți această echipă țineți doar pumnii, strigați și cântați cât vă țin plămânii pentru ea la meciuri, faceți coregrafii unice în România, faceți abonamente și carduri socios, dar nu mai luați voi decizii tehnice sau administrative…

Coborând din peluză în iarbă, s-a jucat ca la noi, dar suspansul de la ambele porți a fost a la Bond. James Bond. Cronica ocaziilor a fost infernală: 15 per total, 8-7 pentru Dinamo în interpretarea mea.

Mai lentă și cu un om mai puțin prin eliminarea în prelungirile primei reprize a albanezului Batha, demn urmaș în agresivitate al lui Enver Hodja, UTA a egalat în ultima secundă a minutului 90+6, ultima a meciului, după ce Sorescu, Moldoveanu (incredibil și impardonabil!) și Amzar puteau să facă un liniștitor și meritat 3-1.

Păcat că, reîntors, într-un fel, acasă, Mircea Rednic n-a putut să caute la final șampania… Ca octogenarul Peppino di Capri, albit pregnant, în spectacolul „Discoteca aperta” de la Verona, de sâmbătă noapte… nu mă pot „vindeca” de italieni și muzica lor, și fotbalul lor, și vedetele lor…

Ar fi meritat Rednic șampania… îi țin pumnii… și pentru că în cântecul „Il Paradiso” se dice „Ai, n-ai, nu te opri! Cântă Paradisul!”. Găsește-l, Mircea și salvează ce-au stricat atâția, nepricepuți sau bandiți… Nu mai avem nici lacrimi…

Iar dacă reușești să-l bagi în apă să nu-i mai vedem cerneala tatuajelor de pe tot fizicul așa-zisului stoper Popa Răzvan, îți jur că încerc să-ți fac rost de telefonul Sabrinei Salerno! Care nu numai cântând „Sexy girls” arată trăznet. Cred că te mai descurci… Eu, doar cu privirea…

Editorial Cornel Dinu. Rapidulețul iese din depou cu mers de… rapid și se transformă în marfar până la finalul „cursei”

…Ca și încercatul Rapiduleț! „Groapa” cu atâta farmec a conului Jean Barbu… A început bine și conducea cu 2-0 în minutul 9 la Sfântu Gheorghe. Dar a fost egalat destul repede, chiar până la pauză, gafând repetat în defensivă.

Apoi, deși presat și cu sprinterul de atac Alami eliminat în minutul 61, a rezistat „pe șine”. Ce-i drept, s-a mai retras, apărându-se „din depou”, dar a și beneficiat de două ocazii care le puteau aduce victoria.

Indiferent cât atașament dovedește Giuleștina, lăudându-se și acum că „galeria lui Rapid n-a fost membră de partid”, trăind bune și rele lângă echipă, fără să se amestece ca unii inconștienți interesați de pe la alte echipe, acum se simte că fără părinți care să-i înfieze financiar puternic, au viață grea.

Editorial Cornel Dinu. Diferența dintre Laurențiu Reghecampf, „salahorul” de formație fotbalistică „Deutschland über alles” și Adrian Mutu, „briliantul” cu peste 100 de goluri în „catenaccio” fatto in Italia

Primul meci al duminicii a consemnat a cincea victorie consecutivă a Voluntariului în campionat, în rând cu CFR Cluj și FCSB. Chiar în fața Farului, care dăduse semne de „reaprindere” la siguranța construcției, dar, în continuare fără finalizare. Unde n-a punctat decât printr-un călcâi excentric al lui Ganea și un șut afară, de la 17 m, a intratului Boboc. Adică nimic față de cum lovea poarta adversă trecutul Viitor al lui Gică Hagi.

În continuare, la Cluj, Gazul s-a aprins repede, a condus, dar s-a stins în repriza a doua. Răpus ca preț și imagine de un șut-gol și o pasă de gol ale celui mai rapid atacant al CFR-ului, promițătorul Claudiu Petrila. Mare atenție la acest deja fotbalist la nici 21 de ani (îi face pe 7 noiembrie) ca să nu-l ducă interesele financiare ale unuia sau altuia din preajma sa la soarta… orașului sau exploatării miniere cu același nume!

Iar pomul lăudat al etapei, derbiul dintre cele două Craiove de acum, dintre care niciuna nu este „Maxima” de altădată, a scos în relief diferența dintre Laurențiu Reghecampf, „salahorul” de formație fotbalistică „Deutschland über alles”, mereu pe atac, și Adrian Mutu, „briliantul” cu peste 100 de goluri în „catenaccio” fatto in Italia.

Mutu a făcut un pas în spate, cu 5 fundași de „catenaccio” amintit, încă de la începutul bătăliei olteano-oltenești. Și oamenii lui Reghecampf, mai rapizi și mai omogeni, au ridicat mănușa cârpită cu apărători de casă fără stăpân ai FC-ului, vizibil mai… mititel, impunându-se clar.

Am avut impresia că asist la o cursă între caii „Olx” ce trag căruțele cu butoaie de bere în Flandra, ai lui Mutu, și cei de curse, nu neapărat pur-sânge, ai lui Reghe, la Aix-les-Bains. Că pentru Longchamp sau Ascot e nevoie de cu totul alt nivel de… galop!

Despre ultimul meci al etapei, Clinceni – Botoșani nu pot spune decât că altfel valoroșii jucători ai Croitorașului cel Viteaz parcă au intrat în vacanță în loc să intre în priza meciului… sau i-au tratat de sus pe academicieni… n-au părut deloc conectați la miza meciului, la miza apropierii de punctajul Chefereului… Care „gâfâie” încet, încet, dar sigur, spre o iarnă liniștită…

Despre golul egalizator, dat cu mâna nicidecum a lui Dumnezeu, ci a păcătosului Cascini, care a jucat la Botoșani și se bucura cu o nesimțire maximă după maxima sa hoție, nu spun decât atât: aduceți mai repede VAR și băgați toată conducerea CCA cu caricaturile lor de arbitrii în VAR. Dar să fie nestins!