Editorial Cornel Dinu. Mare bucurie mare în Gruia, dar o fi auzit Dan Petrescu de Machiavelli? „Tușarii” prinși în ofsaid la ofsaidurile decisive din Voluntari – FCSB și CFR Cluj – Universitatea Craiova, sigur au auzit…

Polemicile cele mai diverse ale acestei etape fac parte din natura noastră comportamentală. La toate popoarele găsești cam aceleași calități și defecte. Proporția acestora, câte fac bine și câte fac rău, face traiul bietei ființe umane, exagerând geneza, de Rai sau de Iad.

Editorial Cornel Dinu. Mare bucurie mare în Gruia, dar o fi auzit Dan Petrescu de Machiavelli? „Tușarii” prinși în ofsaid la ofsaidurile decisive din Voluntari – FCSB și CFR Cluj – Universitatea Craiova, sigur au auzit…

Astfel, știindu-ne, dar uitându-ne mai mereu profunzimea și succesiunea defectelor atât de dăunătoare de veacuri, explicațiile și mărturisirile, cu prea mult iz de înșelăciune, după surpriza egalului scos voluntar de Voluntari, în minutul 88, din ofsaid, pe terenul obișnuit al „fecesebecaliuței”, ale preacredincioșilor Florentinel Pandele și Gigișor Becali, fin și nănaș, nu pot fi tratate decât cu al lor „Iartă-ne și ajută-ne, Doamne, să ne facem mendrele!”…

Și românul de sau de pe lângă stadion, care numai prost nu e, dar „descurcăreț” de a-și provoca prea des, singur, năcazurile alegându-și și asistându-și șefii, nu poate decât să-și scuipe-n sân, să-și facă sfântul semn al crucii și să rostească, bine-nțeles, „Piei, Satană!”…

Aiurea! Satana e, parcă, mai mult în noi decât în alte popoare. Cum spun marii noștri sociologi, până nu ne vom recunoaște viciile, nu-s speranțe de vindecare.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Cert este că s-a jucat la prea multe capete, cum ne este obiceiul distrugător mereu. „Nihil sine Deo” este pentru noi doar un crez, un concept apus… Și dacă încerci să deslușești păcălelile reciproce, te-apucă nebuneala.

Ca și „Honor et Patria” a marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, uitat și el în cărțile de istorie, ale cărui reforme Regele Carol I a recunoscut că au fost benefice neamului și le-a dus la bun sfârșit, dar toate astea s-au uitat…

Editorial Cornel Dinu. Dureros de adevărat pentru FCSB este folclorul fotbalistic care spune că „ocaziile ratate se răzbună”. …Și nu mai conta atât un gol marcat din ofsaid…

Așa că, referindu-mă, simplu, doar la joc, decisivă a fost brambureala ratărilor pe bandă rulantă ale FCSB-ului. Dacă ar fi ajuns tabela de scor la un moment dat la 5-0 pentru FCSB nu s-ar mirat nici… Pandele. Florentin Pandele, „primarinarul” de Voluntari.

Nu s-a ajuns, FCSB a ratat cu încrâncenare și a fost pedepsită de doi neașteptați în execuții, chiar în finalul încleștării. Întâi s-a remarcat capul, direct din degajarea propriului portar, Popa, a intratului în minutul 73 Olawale, de lângă obișnuitul prost plasat stoper cu calități certe de paznic de noapte în plin somn de zi Cristea.

Digisport.ro

"Bijuteria" de 44 de milioane € de la Cluj-Napoca, transformată în mall. FOTO Noul proiect spectaculos

Apoi, în continuarea fazei de ucis vise becaliene, de lângă burticica celuilalt păcălici de apărător central, așa cum am mai spus, Miron mobil ca un piron (n-am găsit altă rimă…), a țâșnit, din ofsaid, e adevărat, „fundașul” (?!) Costin, intrat și el pe parcurs, repede, în minutul 33, în locul lui Meleke.

…Cel care… de Costin zic… să nu omitem, i-a centrat să-mpingă mingea în plasă lui Nemec la golul de 1-1. În locul căruia a intrat Olawale, care i-a dat „capul” de gol lui Costin. Clar, nu, cum se-nchide cercul? Inspirația lui Ciobotariu și ghinionul lui Gigișor, Petrea, Pintilii & company…

Editorial Cornel Dinu. Pandele 16 case… pardon, societăți! „Primarinerul” are „acoperire regulamentară”

Repet, nu trebuie trecut cu vederea ofsaidul clar care dus la imposibila, pentru imens de mulți, egalare. După care, cum ne e năravul, s-a declanșat bârfa, șanțul, rigola, cu argumente de bâlci și talcioc ale nașului și finului, apropitari de echipe.

„Marinerul” care-i și primare… adică primar mare prescurtat… pe și mai scurt „primarinerul”, în „foncție” de când a început haosul la noi, cum se zice și-n Petrăchioaia-i natală, „s-a dat în primire”.

Că primăria lui respectă legea, banii de-ntreținere vin la fotbalul din Voluntari de la 16 societăți comerciale. Desigur, prestatoare de diferite servicii nu cu bani pașnic-privați, ci zurgălăind pentru alea diferite servicii din bugetul primăriei amintite. Aia care respectă legea.

…Redovedind că „descurcărețul” român doar zice că „unde-i lege, nu-i tocmeală”… Ajungându-se în zilele noastre, obiectiv la cât suntem abia atât de „sugari” în tâlhăria de piață din ce în ce mai dominantă și de mult inventată în lume sub numele de „capitalism”, să facem legi ca să se poată… fura!

…De către o minusculă, moral și profesional, clasă politică capabilă să ne îndatoreze și stră-stră-stră-stră-stră…strănepoții în timp ce ei își îmbogățesc și stră-stră-stră-stră-stră…strănepoții, că așa-i în democrația originală… da’ orinală rău!… din Republica Capitalistă România (cacofonia este inevitabilă…).

Primele trei jocuri, premergătoare acestei scamatorii voluntare, la propriu și la figurat, Chindia – Gaz Metan 3-0, Dinamo – UTA 1-1 și Farul FC Argeș s-au disputat sub amintirea filmului „Pentru un pumn de dolari”. Și un pumn de speranță pentru Chindia și Dinamo că nu vor fi sărite de la această gustare la… scobitoare!

Editorial Cornel Dinu. Un fotbal parșiv, bazat pe principiul „Scopul scuză mijloacele”, a adus al cincilea titlu lui CFR Cluj în mediocritatea fotbalului nostru

Bucurie mare în Gruia Clujului, al cincilea titlu consecutiv pentru Neluțu Varga, Dan Petrescu & comp., obținut, părerea mea, printr-un fotbal parșiv, cam mult sub ceea ce joacă echipe de mijlocul clasamentului din campionatele medii ale Europei. Dar și cu o constantă de a da cam un gol mai mult decât adversarul și apoi fuga toți în apărare.

Rețetă de succes, titluri clare în mediocritatea fotbalului nostru. Frumusețea reală a rămas doar în biserici și rugăciuni. Sincer, dacă aș câștiga jucând ca CFR Cluj, ceea ce este imposibil în viziunea mea despre fotbal, odată ajuns acasă mi-aș da palme la vederea familiei și a apropiaților.

Sigur, puteți spune că „Scopul scuză mijloacele”… De Machiavelli cred că Dan Petrescu a auzit, de la Zdenek Zeman, Glenn Hoddle sau alți antrenori. Cu siguranță nu și că această politică-strategie a fost deviza și modul de comportament ale familiei De Medici, cu al ei distrugător de cetăți prin vicleșuguri Lorenzo il Magnifico.

Trăim vremuri în care ne hotărăsc existența păcălicii de fațadă și profitorii politic din spatele lor… mulți, mult prea mulți, sute de mii… Și în fotbal, în proporție mai mică, dar inevitabil, este tot la fel. Una din oglinzile incontestabile a ceea ce ne este dat să trăim.

Actual nu mai este valabilă zicala „Prost să fii, noroc să ai!”, ci „Jmecher să fii, titluri să ai!”. De fapt, dacă ești „jmecher” ai de toate, nu numai titluri în toate sensurile cuvântului…

Editorial Cornel Dinu. „Tușarii” Avram și Grigoriu au „ciupit” din… „ciupeală” sau din prostie, rezultatul este același: CFR Cluj a câștigat, FCSB a pierdut, adio meciul adevărului, cu titlul pe tușă…

Per total, într-o concluzie simplă, pur fotbalistică, în acest final, practic evitându-se lupta dorită direct de deznodământul unei confruntări FCSB – CFR Cluj cu titlul în joc ultima etapă, diferența putem spune că a făcut-o golurile date din ofsaid de „voluntarul” prea voluntar Costin și „cheferistul” foarte clujean Boateng.

„Tușarii” Valentin Avram și Mircea Mihail Grigoriu au „ciupit” din… „ciupeală” sau din prostie, au vrut sau n-au văzut, rezultatul este același: CFR Cluj a câștigat, FCSB a pierdut, nu vom avea meciul adevărului, între ele, cu titlul pe masă. E clar că, vorba filmului, cineva acolo sus îi iubește pe „frânari”. Definiți voi „sus”…

Și când gura Petrescului… antrenorul, nu fluierașul, ca să fie clar… adevăr grăiește, devine clar, chiar… înfiorător: „Defectul meu este că nu-mi place să pierd!”. Cui îi place? Și de când e un defect? Nu e numai „sancta simplicitas”, ci și „Iartă-l, Doamne, că atâta poate”… Și-n Românica de azi e „giugiuc acadea”!

Editorial Cornel Dinu. Ultimele scamatorii au dus Rapid în depou… și Botoșaniul în baraj cu… chiar, cu cine, Adormirea Voastră LPF și Scelerația Voastră FRF?

În fine, în… finalul etapei, la aceeași oră, opt jumate trecute fix la țanc, să nu fie loc, chipurile, de mișmașuri, ce fac parte indubitabil din comportamentul nostru daco-latin, zice-se curățel la începuturi, s-au disputat trei meciuri.

…De sorginte „Hai să ne aflăm în treabă” pentru Conference League, cupa de rangul 3 ce miroase de la o poștă de dimensiuni continentale a măsură globalizatoare și fotbalistică.

Iar la noi, dacă împrumuți savant… pardon, de fapt semidoct fotbalistic, un model al numitelor „țări de jos”, tot în jos te afunzi, în prăpastia dintre fotbalul nostru și „al lor”.

În această luptă himerică, nicidecum homerică, la Mioveni, Rapid a „reușit” să iasă de pe linia principală și a intrat la depou, iar Sepsi și Botoșani le-au dat citire în fantă de zar de table pe tabelă și în tărtăcuțe trupei cu puțini cărbuni din vreascurile noastre naționale a Mititeilor și furtului loco, metodic zice-se, de la ceea ce sa- vrut a fi, prețios, Academica din Clinceni.

A rezultat o situație ambiguă în ceea ce privește barajul de play-out pentru Cupa Confederației europene, cine joacă hora cu Botoșaniul dacă Sepsi câștigă cupa națională. La o logică elementară, Rapid, următoarea clasată, la o logică sofisticată nimeni, norocul „croitorașilor” moldoveni în drumul spre Craiova Rotarului.

La toată această tevatură, onor Adormirea Sa LPF și Scelerația Sa FRF au răspuns că n-au prevăzut situația de față, ce legătură au ele cu fotbalul? …Dar că vor drege busuiocul prin erudiția „menbrilor”, nici măcar de absolvenți ai școlii de ospătari mecanici auto de pe timpuri.

Măi beliților (pentru pudibonzi, „Belitule” era apelativul preferat al lui „mon cher” Marin Preda), chiar nu adulmecați măcar că legile reglemente trebuie să fie simple ca jocul creat de britanici pe principiul simplu „Kick and run!” (dai și pleci!) și „One touch” (dintr-o atingere)?