Editorial Cornel Dinu. Meci „internațional” Rapid – Farul. Apropo de Fotbal, colonel de injustiție Talpan, știi ce sunt „activele necorporale” ale echipei Steaua? Steaua lui Gigi Becali

Îmi cer scuze că o să las meciul Rapid – Farul, un regal Fotbalistic, în partea a doua a editorialului meu. Dar nu pot să „tac” când adevărul istoric este terfelit de ambițiile paranoice ale unui așa-zis „colonel de justiție” care cere injustiție în războiul declanșat de el între FCSB-ul lui Gigi Becali – adevărata mereu Steaua – și echipa avortată de clubul sportiv al Ministerului Apărării Naționale în 2017.

Editorial Cornel Dinu. Meci de nivel internațional între Rapid și Farul. Apropo de Fotbal, colonel de injustiție Talpan, știi ce sunt „activele necorporale” ale echipei Steaua? Steaua lui Gigi Becali

Nu trece o zi de la bunul Dumnezeu să nu auzim un plescăit pleoștit ridicol de „băț prin gard” în mocirla în care a ajuns prin rele tratamente de neștiință și hoție fotbalul nostru.

Săptămâna ce se stinge „le grand cirque des stars”, traducerea mi se pare redundantă, l-a constituit conflictul-dilemă „în falș”, care durează cam cât războiul Troiei, din injustiția cu care s-a pricopsit de vreo douăzeci de ani infantila soțietate românească, în plin având al democrației prea originale: a cui este „steaua” Steaua? A „răcanilor” care conduc mândrii mândrul Minister al Apărării Naționale sau al lui Gigi Becali ot Pipera?

Susținătorul „bocancilor MApN de la apelul de seară” este un „jurist”, ghilimele sunt obligatorii, cu statură și apucături de Napoleon în exil din normalitate pe insula Sfânta Elena. Definit de nume, pe care-l vrea transformat în renume, Talpan. Nu-i vina lui că-l cheamă așa, vina lui este că a făcut de ocară și râs în hohote acest nume, l-a adus la nivel de pingea de bocanc de răcan ce bate „Dreeepți!” din picior la schimbarea santinelei… Și acesta obicei onorabil dacă nu-l ducea în ridicol.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Vietatea este de râsu’-plânsu’, fără ghilimele, atât prin ce susține cu înverșunare patologică de cazemată nord-coreeană, chipurile juridic, cât și prin talentul de a se da în stambă de la apelul de dimineață la apelul de seară. Cațavencu și Farfuridi sunt mici copii pe lângă el. Aduce și cu tovarășul Vladimir Ilici Lenin pe locomotivă, dar are veston, nu vestă în care să-și proptească deștul când mimează gândirea…

…Și-și pregătește neuronul pentru declanșarea avalanșei de spume la adresa oricui nu e de părerea lui, începând de la superiorii săi, pe care îi beștelește fără niciun respect pentru ierarhia militară… Mă întreb chiar nedumerit cât îi mai suportă insolența, și ea patologică, mândrul Minister al Apărării Naționale. Care, iată, nu-și poate apăra imaginea de un personaj patetic din subordinea sa, vizibil deteriorat sub chipiu.

Editorial Cornel Dinu. Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului! Adică lui Gigi Becali, Steaua!

E clar și a fost simplu pentru unii dintre puținii aducători de dreptate pe care-i mai avem, judecătorii de ICCJ să decidă rejucarea „meciul” CSA Steaua – FCSB din minutul 1 la prima instanță. Și pentru că acolo, la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu ajung posesori de diplome, masterate și doctorate trase la xerox de puzderia de cacialmale private doar numite „Facultăți de Drept”, apărute ca ciupercile otrăvitoare după ploaie prin toată țara.

Speța „în speță” este clară: Gigi Becali ot Pipera a cumpărat cu bani (știu și când, și unde, și cum!) Steaua de la clanul Păunescu în 2003. Aceștia, în paranteză fiind spus, care „știu doar luatul”, ca prea mulți „diriguitori” și „politicieni” din zilele ce mai bine nu ne-ar fi fost date să le suportăm, crescuți gard în gard cu Dumitru Popescu „Dumnezeu”, la Turnu Măgurele. După ce bunicii trecuseră Dunărea din Bazargic, acum Dobrici, din țara „vecină și pretenă” Bulgaria. Am încheiat paranteza.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Revenind la „obect”, stimabililor, Gigi Becali a cumpărat echipa Steaua și cu, atenție, „activele necorporale” care făceau parte din club, adică stema și palmaresul. Domnule colonel de injustiție Talpan Florin-Costel, ați auzit în prostigioasa dumneavoastră carieră de „active necorporale”? Întreb, nu dau cu AG-ul… dacă știți ce-i ăla…

Mie mi se pare clar ca pasul de paradă a cui e Steaua. N-am niciun parti-pris cu Gigi Becali, pe care l-am „împachetat” cu ironie de atâtea ori, dar să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. FCSB-ul lui Gigi Becali este Steaua lui Gigi Becali, care a fost ASA (1947), CSCA (1948), CCA (1950), CS Steaua (1961). A nu se confunda cu CSA Steaua de acum, echipă inventată la apelul de noaptea minții în 2017.

Editorial Cornel Dinu. Bine spunea Fănuș Neagu puțin înainte de „plecare”: „La ce armată am ajuns să avem, ferească Dumnezeu de vreun război, că-l pierdem înainte să înceapă!”

Dacă am avea militari de carieră calificați în conducerea Armatei Române, ar opri imediat mascarada asta juridică pornită de personajul ăsta caragialesc numit Talpan Florin-Costel. Susținută mai mult cu urlete de diagnostic psihic și lacrimi de crocodil împăiat ale dezlănțuitului Moș Teacă Injustițiaru’.

Dar, din păcate, gândindu-mă la „cei din linia întâi” a mândrului MApN, îmi vine în minte o vorbă ce ar trebuie să fie doar o premoniție fără efect a lui Fănuș Neagu, puțin înainte să plece, la sfârșit de mai 2011, în liniștea izbăvirii, unde nu sunt lacrimi și nici durere: „La ce armată am ajuns să avem, ferească Dumnezeu de vreun război, că-l pierdem înainte să înceapă!”.

Încă un amănunt și gata, că i-am dat prea mult spațiu și răbdare amintitului caz patologic… Străinii care conduc Europa și UEFA știu în ce hal suntem și în privința Justiției, așa că își fac mendrele și cu „ajutorul” acesteia, dar, în niciun caz întâmplător, la tragerile la sorți a competițiilor europene pun în urnă bilețelul cu numele Steaua.

Editorial Cornel Dinu. Fotbal spectaculos, consistent în Giulești și pentru că Farul și Rapid sunt antrenate de cei mai prolifici atacanți ai naționalei din ultimii 30 și ceva de ani, Gică Hagi și Adi Mutu

Las acum isteriile domnului colonel Florinel-Costel, am auzit că va fi scos la raport săptămâna ce vine și nu ca să fie felicitat, poate le-a venit mintea de pe urmă superiorilor beșteliți public de inferiorul Talpan… Ducă-se pe pustii de marș de noapte… Și-mi scot pălăria imaginativă în fața meciului Rapid – Farul, 1-1 într-un Giulești de povești.

A fost o încleștare de nivel internațional între „săpunarii” lui Adrian Mutu și „alibecii” lui Gică Hagi. Farul Dobrogei putea câștiga, deși partida a fost echilibrată. A avut un raport net favorabil al ocaziilor, 5-2 în fiecare repriză. Cu două bare în prima repriză, Alibec și Grameni (ce șut de clasă a prins „machidonul”!) și cu oportunitate rarisimă spre final, pătrundere din fentă a „nepotului” Enes Sali în fața „bunicului” Dragoș Grigore și șut de 2-1 scos miraculos de Horațiu Moldovan, după o „croșetă” braziliană a beninezului Kiki prin chinuita apărare a Rapidulețului.

A fost un meci palpitant, o mai spun odată, n-o să mă satur niciodată de Fotbal adevărat, consistent, spectaculos, cu nimic mai prejos decât vedem în marile campionate ale Europei. Asta și pentru că Farul și Rapid sunt antrenate de cei mai prolifici atacanți ai naționalei din ultimii 30 și ceva de ani, Gică Hagi și Adi Mutu.

Ofensive mental sunt și echipele lor de acum. Chiar dacă își închid/retrag și deschid/avansează blocurile dinamice sincronizate la timp. La fel și în ordinea impusă a zonelor jucătorilor, nu numai comprimarea și dilatarea lor, completate de apariții surprinzătoare pentru apărarea adversă.

Un spectacol adevărat și de bună calitate. Și pe teren, și în tribunele stadionului de lângă Podul Grant. Între nașul Hagi și finul Mutu. Nașul a rămas neînvins de fin. Sclipitori ca jucători, se dovedesc demni „slujbași” ai fotbalului și ca antrenori. Iubesc și respectă fotbalul prin calitatea antrenată a echipelor pregătite acum.

Agitația trăirii pe margine a lui Gicuță, cum îl alintam pe Gică Hagi când conduceam naționala, este ca a multor antrenori mari ai lumii. Chiar dacă „actorii” de pe teren, de acum, de la noi, sunt mai firavi crescuți și înarmați mental decât cei ce epatează în țările cu fotbal valoros.

Iar atenționarea unor amănunte de corecție a jocului anunțată de Adi Mutu fluierând din degete m-a făcut să-l revăd pe unicul Giovanni Trapattoni la mari cluburi plus „squadra azzurra”. Cu antrenori ca ei speranța… care moare ea ultima, dar tot moare… ei bine, speranța mai pâlpâie.