Calificarea în turul 2 al alegerilor prezidențiale a „meteoritul politic” Călin Georgescu și a „blondei de la USR” Elena Lasconi în dauna totală a favori(za)ților Marcel Ciolacu, George Simion și Nicolae Ciucă, ne-a surprins la cam o lună de vestirea sfântă a magilor de venirea pe lumea asta vrăjmășită a Mântuitorului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Pentru a ne face creștini, mai buni cu noi și între noi, într-o civilizație în care semnul crucii este împăcarea prin iubirea aproapelui.
La noi este vremea unor alegeri. Pentru noi și între noi. Vremea unor scrutine importante. Așa cum sunt, de fapt, toate. În speranța liniștirii prin aleșii poporului a țării și așezarea ei într-un climat de reparație a răului trăit cu insistență periculoasă, în formă continuată de vreo două decenii.
Speranțe… Doar speranțe… Sperăm, dar nu știm ce va fi… Votăm pentru speranța din noi. A fiecăruia pentru binele tuturor. Deocamdată, după fele de fel de dezbateri subiective „la televizor” (vă mai aduceți aminte sloganul lansat de Mihai Tatulici pe la începutul anilor ’90: „Nu mințiți poporul cu televizorul”?), că, de, statul plătește partidele și acțiunile lor prost inspirate (se poate spune „prost dezinspirate”?) în ultimii ani, „ziaricii” au apreciat că după primul tur de scrutin al „prezidențialelor” surpriza e mare. Citez: „Colaps, cutremur, tsunami”.
Partidele dominante PSD și PNL au frânt-o dur și, în consecință, marii conducători și-au făcut seppuku în direct. Actualul PNL, doar ca nume având vreo legătură cu trecutul glorios al predecesorilor, pare trecut în rezervă de militarul modest și politician chiar și mai modest „MăCiucă-al nostru”, incapabil să facă față și să „spele” la „apelul bocancilor” adevăratele fraude premeditate ale sfidătorilor și înfumuraților săi colegi de partid. Și a plătit ca țap ispășitor pentru asta…
…Plus decontul pentru foaia de parcurs a asocierii cu antiromânul Klaus… nu Santa Klaus, ci Klaus Iohannis, la final de mandat, slavă Domnului. Nu mandatul pe care l-a „meritat” cu adevărat la ticăloșiile comise.
De ciocovrigul de la PSD, Ciolacul buzoian, ce să mai spun? S-a culcat pe o ureche și s-a fript la amândouă. Dat ca sigur în turul 2, mare favorit la fotoliul prezidențial, l-a luat gura pe dinainte și a jignit Diaspora, care l-a îngropat și mai mult decât o făcea oricum, tradițional. Sfidată și de clipirile îndoielnice din ochii încercănați cu gene discutabile ale acestuia.
…Care și-a permis și el, așa… un moft (moftangiu o veni de la moft?)… o aroganță… (aroganță cam rimează cu… clanță!) Și bine-nțeles că românii de pretutindeni… mult prea mulți, ceea ce spune multe… n-au înghițit „lipsa meseriei” și i-au tras-o!
Și uite-așa, din tortul învingătorului, „meteoritul” independent Călin Georgescu și „blonda de la USR” Elena Valerica Lasconi i-au lăsat să rumege, odată cu frustrarea, și… gaura de la covrig!
Vă dați seama ce concentrare disperată vor avea PNL și PSD la alegerile parlamentare puse festivist de Ziua Națională a României, 1 Decembrie. Votăm și mergem apoi la fasolea tradițională, cu ciolan sau cârnați, după plăcerea fiecăruia. Hai noroc și la mai mare!
La cât s-a zbuciumat în fel de fel de emisiuni „sienenul” din antenele noastre, deloc obiectiv, amintindu-ne dialoguri și tocmiri de piață, prima lovitură încasată în plin a fost ascensiunea șocantă a „meteoritului politic distruge tot” Călin Georgescu în turul al doilea al „prezidențialelor”. Pe care nu numai ei l-au făcut filorus pe acest senior onorabil, desigur în obiceiul nostru de a ne pune buzele pe papucul islamic.
Adevărul istoric e complex și, evident, îndelungat. De aceea amintesc doar că marea noastră Regină Maria, întregitoare de neam și România Mare la conferința din 1918 de la Paris, după Primul Război Mondial, provenea din spițe istorice, părinți fiindu-i Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei și Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha. Născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a Reginei Victoria și verișoară a ultimului țar, Nicolae al II-lea. Orice asemănare cu ulterioarele Prime Doamne ale României sau cu cele care visează să devină fiind imposibilă.
În acest context istoric familiile regale amintite se vizitau și nu e de mirare că Regele Ferdinand I și Regina Maria au dat tezaurul României „vărului” țar Nicolae al II-lea când eram aproape cuceriți de prusaci. Deci acum 100 de ani și ceva eram prieteni cu rușii.
Important – și se uită! – este că bolșevismul care ne-a făcut pentru atâtea decenii dușmanii rușilor, pe bună dreptate, s-a instaurat în Maica Rusia prin Lenin și… Occident! Pentru că „marele” părinte al sovietelor a pus la punct crimele Marii Revoluții bolșevice din octombrie, desfășurată în noiembrie, după ce a sosit în aprilie 1917 din Elveția cu un tren special, cu escortă militară, pus la dispoziție de ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei, Wilhelm al II-lea şi Statul Major al Armatei Imperiale Germane. Concluziile vă aparțin…
Și trebuie să vă „spun” ce-mi povestea „nașul Fănel”, cu strămoși din familiile nobile Herișescu după tată și Bolintineanu după mamă. Pe care îl tot amintesc ades pentru că era încărcat de istorie ca bradul Crăciunului de luminițe.
Era mic, cu fratele și tatăl său, la „Capșa”, în decembrie 1917. Și-au intrat la un moment dat doi generali „albi”, din armata țaristă. Au comandat, firesc, caviar și șampanie. Fără să-și scoată șubele de blană cu epoleți. Priviți ca veniți din altă lume… cum și erau… de sclipitoarea elită bucureșteană. Care, curioasă, i-a întrebat, „en francais, bien sur”, ce se întâmplă în Rusia. După câteva zeci de secunde, unul dintre generali, savurându-și pipa și șampania, le-a răspuns: „Nici nu vă-nchipuiți… Rusia este o mare oală de rahat, care fierbe… Și care va exploda… Și va împroșca omenirea peste o sută de ani de acum încolo”. Clar, simplu, elocvent.
Mai avem de suferit, nu numai noi, românii, ci și noi europenii, din cauza moștenirii hapsâno-bolșevică a Rusiei. De aceea, e bine, părerea mea, să păstrăm relații cât se poate de bune cu acest colos care nu mai are defel picioare… de lut! Relații măcar cordiale, cum au toate țările cu capul (încă) pe umeri când e vorba de interacțiunea cu Rusia. Exemplele cele mai elocvente fiind Germania, fuhrerul UE și SUA, bossul lumii.
Revenind la oile noastre (orice asemănare cu persoane sau evenimente din realitate este absolut… naturală!)… dar hai să zic, mai diplomat, la alegerile noastre, să nu credeți că cine afirmă „pacea” cu rușii, și cu oricine, bazându-se că partidul său este poporul român, lumea politică fiind în colaps, în aceste momente atât de apropiate de Al Treilea Război Mondial, care va fi și ultimul, fără învingători și învinși în pustietatea ce va să vie „după”, este neapărat filorus.
Mă refer, evident, la domnul Călin Georgescu, ales – să nu subapreciem niciodată buna gândire a unui posibil bun român – de peste două milioane de români să încerce în ceasul al 12-lea trecute fix să dreagă ce mai poate fi dres și salvat din ce a ajuns biata noastră România. Membru marcant al „Clubului de la Roma” , subordonat Vaticanului, deci în primul rând un bun creștin. Deci, după mine, dar nu numai după dovada acelor milioane de voturi, să-l privim cu încredere „pe fond” și nu în unele interpretări istorice subiective ale sale.
Prăbușirile dure și, pentru mulți, măcar neașteptate dacă nu surprinzătoare, ieșirea din cursă a lui Ciolacu și Ciucă arată că românii sunt deștepți. Fără nicio ironie! Au sancționat indubitabil partidele aflate într-o coaliție împotriva naturii. Care i-au sfidat și nicio mână de ajutor nu le-au dat (de, tot românul s-a născut poet…).
Sunt convins că alegerea pentru înalta funcție de președinte al României, ocupată „mutual” de intrusul Klaus Werner Iohannis, dintre suveranistul naționalist Călin Georgescu și pro-europeana globalistă Elena Valerica Lasconi este un semn de trezire reală a neamului românesc. Chiar și acum, în ceasul al 12-lea trecute fix.
Să dea Dumnezeu ca viitorii aleși (nu uitați cât de importante, eu cred chiar că mai importante, sunt alegerile parlamentare!) în funcțiile de conducere ale țării să dovedească încă de la început că înțeleg ce așteptăm de la ei. Nimic mai mult decât binele poporului român. Și nu a asupritorilor, dacă mă-nțelegeți… Simplu, dar deloc ușor având atâția „pretini ioropeni” pe la Bruxelles, dacă mă-nțelegeți, arbitrii arbitrari în cârcă și cu ochii cât cepele pe colonia făcută din România (de, tot românul s-a născut poet…)!