De mai bine de două luni, de când a început barbaria aparent doar dintre Rusia și Ucraina, seară de seară, la început doar precauți, tot felul de „ghenerali”, zice-se „esperți”, își dau cu părerea pe mai toate canalele-sperietoare, ajunse adevărate… canale.
Nu că mi-ar fi dor de parada deșănțată uneori a marilor realizări ale bravului popor român (ceea ce este un adevăr după ce a trecut prin ce a trecut și a rezistat!) dinainte de 1990, dar nimic nu a contrazis până acum înțelepciunea populară care drept spune „Ce semeni, aia culegi”. Aduce mai mult a agricultură, dar are în continuare „traducerea” incontestabilă „Dacă propagi răul, cu rău de pricopsești”.
Sigur că domnii generali arată impecabil în recuzita costumației de „front/paradă/TV”. Au gust occidental incontestabil în felul în care se îmbracă și se asortează, poate că-și merită și pensiile, și colaborările (de toate genurile…) ce le aduc multe zerouri la dreapta primelor cifre ale încasărilor lunare.
Ies la hartă, dau cu bățul și cu botul, mai concret, mai coerent sau doar de poveste pentru adormit adevărul pe hartă. Câțiva au cărți de vizită ce se vor impresionante, lucrând cam tot numai la hartă sau pe hârtie, cu strategii imaginate și machete de jucărie…
…Da, poate chiar în structurile posibil decizionale din Alianța Nord Atlantică, „scurtată” NATO, înființată să vegheze pacea începând din 1949, în capitala lumii care se vrea „Vașingtonul”. Sunt convins că au avut în copilărie și arcuri cu săgeți… Poate și pari… De bătut nucul.
Prin școlile militare de calificare cu siguranță au tras cu pistolul. Cu siguranța pusă sau nu… Sau cu universal-perenele pistoale-puști-mitraliere ale inventivului Kalașnikov.
Era obligatoriu, poate, să se și tălămbăcească în fragedă tinerețe „meletară” dansând la comandă Kazaciocul Pactului de la Varșovia, creat ca răspuns la NATO, în 1955.
Vorbesc acceptabil, chiar șocant pentru atâția novici care s-ar putea să le înghită/guste „espunerile”, se vede că mai predau încă, firesc, la celebra noastră Academie Militară, strategii teoretice îndoielnice. Să nu fi auzit că Napoleon a spus „Vai de generalul care se duce cu un plan dinainte stabilit pe câmpul de luptă”?
După ce ne-au pus de nenumărate vieți în și sub țărână, invadându-ne de nu mai puțin de 13 ori de-a lungul sângerândei noastre istorii, era firesc să ne apărăm de prea des prăduitorii de la Răsărit așezându-ne sub protecția „umbrelei” de vreme rea NATO.
Este de netăgăduit că în misiunile din Orient… uneori chiar prea îndepărtat… la care era necesar, chiar dacă deloc firesc, să participe și regimente de-ale noastre, de elită, am avut și victime. De la morți la țintuiți pe viață în cărucioare (cei așa-zis mai „norocoși”, vai de norocul lor…). „À la guerre comme à la guerre” fiind tot timpul în prima linie a luptelor.
Ades cu tentă de gherilă din partea ocupa(n)ților beligeranți, chipurile prin „misiuni de asigurare a păcii”!!! Cu armele!!! Și tot marele Napoleon spunea că „Războiul este cel care-i făurește pe marii generali”. Războiul! Sângele!! Moartea!!!
Aș mai continua să dezvolt această temă cumplită și delicată în același timp, a rolului nostru în aceste conflicte ale altora, dar mai bine mă opresc amintind tot din Napoleon: „Războiul este treaba barbarilor”.
…Încercându-mă un zâmbet amar că, de fiecare dată, am cam avut soarta mingii de ping-pong. Lovită și trimisă în situații fără scrupule, în focul unor lupte adiacente intereselor noastre naționale. Indiferent de identitatea așa-zișilor aliați de moment și conjunctură, hărăziți de trista noastră soartă internațională.
Iar adevărul… chiar soluția de a nu ne amesteca în acest conflict care, repet, nu este al nostru (măcar deocamdată…), sub nicio formă, la câte ne-au făcut să pătimim în timp și unii, și alții, net superioară tuturor demonstrațiilor la hartă a atâtor „ghenerali” a dat-o, îmbrăcat în alb, de paradă, ca marele mareșal Iosip Broz Tito, adevăratul creator de imagine a țării, generalul-civil fost uriaș tenismen Ilie Năăstase.
…Pornind de la realitatea că „Nu este războiul meu, al României!”, amintind că acum șase luni Ucraina spunea că nu recunoaște limba română ca drept oficial românilor de pe teritoriul ei, care-i al nostru, de fapt. Plus, adăuga Ilie, „Ştiaţi că a fost împotriva noastră să intrăm în NATO?”.
Condamnă și el, ca toată lumea cu cel puțin un neuron, schizofrenia lui Putin, sprijinit de o Rusie sălbatică și obtuză sau îngenunchiată de frică, dar mai și precizează „Nasty” că „Noi ce am primit de la SUA? Nu am primit nimic. A trebuit să ne plătim și rachetele. Suntem foarte importanţi în NATO, suntem cei mai importanţi după SUA”. Scrisul nu poate reda ironia glasului…
Bravo, Ilie, ai și tu, ca oricare dintre noi, muritorii de rând, păcatele tale, dar… de fapt DAR ai arătat mai adevărat general în uniforma aia albă á la Tito, cel puțin pentru mine, decât slujitorii lui Hades în civil, la TV.