Găselnița „democrată” care permite unei echipe din ultimele 10 ale Superligii să ajungă în cupele europene la concurență cu una de pe podium a fost un adevărat thriller pe stadionul „Ion Oblemenco”, dezamăgitor de puțin populat. 3-0 în minutul 78 pentru Universitatea Craiova adevărată, a lui Adrian Mititelu cel mare, 3-3 în minutul 90+7 pentru… FC Voluntari, prelungiri, 11 m, ratări de ambele părți și, într-un final cu pulsul în gât, 5-4 datorat/cauzat, depinde de ce parte ești, de o bară… voluntară!
La spectacolul din Bănie, că a fost spectacol, în tribune, toată suflarea Mititeilor, ce a mai rămas din Peluza Sud, dar și „celebra” galerie de câteva suflete a „primarului care este” Florentin Costel Pandele. Un fel de Sindbad Marinarul (vezi ancora de neînțeles de pe sigla echipei, chiar și cu râurile care cuprind Voluntariul, Colentina și Pasărea…) dintr-o comună devenită oraș, devenit cartier „high-life” al Bucureștiului.
Pentru bătrânii voluntari ai Voluntariului, „lupii de mare” din tribună, jos pălăria! Sunt câțiva, mereu aceiași, cu steaguri cu, evident, ancora, albiți de timpuri, care strigă ritmat clasicul „Voluntari, luptă Voluntari!”. Mult mai inspirat decât „Voluntari, suntem Voluntari!” derivat din caragialescul „Afumați, suntem Afumați!” al vecinilor de la nord-est… Că s-au instruit pe Bricul Mircea cu decenii în urmă sau pe malul râurilor amintite nu mai are nicio importanță. „Marinarii Voluntari” sunt acolo! Să le dea Dumnezeu sănătate!
FC U Craiova 1948 (ce nume neinspirat, din inițiale, nu era mai potrivit vechiul „Știința”? …Zic și eu, nu dau cu numele…) a fost superioară până spre final și în minutul 63 conducea cu scor de forfait, 3-0. Cortina părea căzută… Dar…
…dar farmecul fotbalului s-a reconfirmat și FC Voluntari s-a trezit la joc, s-a apropiat la 2-3 în 6 minute (78 și 84, din 11 m), a rămas în inferioritate numerică la un gest prostesc al lui Aliji (marcatorul primului gol „voluntar”, cel mai frumos al meciului, cu un șut superb de la vreo 20 de metri) la penalty-ul primit de echipa lui (!), și a pus bomboana pe tort/colivă, depinde cine… mănâncă, în ultimul minut din prelungiri, 90+6, la capul lui Dumitre dintre capetele „gură-cască” ale apărătorilor chiar „mititei” la faza respectivă.
De necrezut în minutul 63, când Chițu marca pentru 3-0 (după două gafe de cascadorii râsului/plânsului ale portarului Mihai Popa, care i-a „popit” pe Voluntari la primele două goluri oltenești), s-a ajuns la prelungiri. Nimic deosebit, nimic de consemnat, „voinicii” din teren pierduseră „apa vie” a reacțiilor fizice.
La loviturile de departajare pe regulament, penalty pe englezește, 11 m pe românește, seria de bază s-a terminat 4-4, au rata primii „voluntarii” (bară Armaș), i-au imitat imediat „mititeii” (Popa a apărat șutul lui Asamoah), iar la primele lovituri-pereche 1-1, Paz a nimerit bara, Ganea a înscris și FC U Craiova 1948 merge în finala barajului pentru Conference League cu locul 3 din play-off.
Care se va decide mâine între CFR Cluj (palidă consolare pentru ex-campioană) și cealaltă echipă din Bănie, Universitatea Olguței Rotarului. Care joacă ultima „strigare” cu deja campioana Farul și deja câștigătoarea Cupei, Sepsi. Care o fi mai „deja” rămâne de văzut.
Suspans a fost, suspans va fi, mai ales dacă se va ajunge la „măcelul” fratricid olteano-oltean dintre cele două Universități dezbinate ale Craiovei. Să vedeți atunci lacrimi, de la extaz la agonie, pe chipul icoanei cu „Sfânta Maria” din biserica Madona Dudu, cunoscută drept Catedrala Maicii Domnului. Trebuie și rugăciuni pentru a se ajunge la „finala” asta oltenească… greu de crezut că „Bursucul” Dan Petrescu să rateze (și) ultimul drum spre Europa în fața „Regelui” reîncoronat Gică Hagi…
Cum ar trebui, zic eu, rugăciuni și pentru doar zvonita acum, dar logica fuziune a celor două Universități dezbinate ale Băniei. Vă dați seama ce Craiovă… Maxima s-ar putea construi în capitala Olteniei? Dincolo de orice „foame” de bani și faimă a oricărui factor decizional.
…Ca să nu ajungă, din nou, în extrema opusă Maicii Domnului, pentru că, nu-i așa?, banii sunt… ochiul dracului! De fapt, mai bine zis acum „ochii dracului”, ambii doi ca să zic așa, nu doar unul… Parcă mai mult ca niciodată în zilele noastre răsturnate pe scara valorilor de la triumful hoției, non-valorii și kitschului la devalorizarea profesionalismului, culturii, patriotismului și lista poate continua, din păcate…