Editorial Cornel Dinu. O altfel de cronică a unei etape zgubilitice. Tripleta cu adevărat „astrală” care urcă adversarii pe eșafod și blestemul abțibildului la „câinii roșii”

Editorial Cornel Dinu O altfel de cronica a unei etape zgubilitice Tripleta cu adevarat astrala care urca adversarii pe esafod si blestemul abtibildului la cainii rosii

Chindia a fost în disputa cu CFR nu numai sub tradiționala „ploaie à la Cluj”, dar și sub presiunea și tirurile unei echipe locale net superioare. Fără să mai reușească, precum în alte dăți, să compenseze prin ordine realistă de joc și chiar șiretlicuri auzite în divanuri domnești, adaptate la fotbal.

Nici nu-ncepuse bine meciul și „îngerul” de până atunci, portarul Aioani, atins parcă de țeapa diavolească a neamului Drăculeștilor, a dat o minge adversarilor, pe tava unui pas ce trebuia să fie degajare, și s-a făcut 1-0!

Apoi, inexplicabil pentru arțăgoșenia mea și a „citiului” lor, Viorel Moldovan, așa cum cred, lehamitea a contaminat acțiunile și așa timide ale târgoviștenilor. O explicație a realității că mai puteau încasa încă două goluri până la pauză, ei amenințând, prin urmăritul Dumiter, doar o singură dată.

După pauză, „frânarii” locali au transferat parcă o mai mare cantitate din lichidul lor de „frânare” a oaspeților. Care și-au anulat posibilele măcar amenințări, stinse și mai departe de careul gazdelor. „Cavaleria grea” de la mijloc în față a lui Dan Petrescu a cam călcat în picioare șănțulețele de trecut din pasul „copitei” ale încropirii defensive doar conturate de Moldovan.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Și din cinci acțiuni destul de clare „ceferiștii” au mai marcat de trei ori. Ai mei din naștere și ai lui „Vio” din preluare parcă n-au avut vize să intre în careul advers. Per total, prestația târgoviștenilor (au mulți localnici…) a semănat cu praful ieșit a renunțare din papucii patriarhului Nifon, scuturați din ceardacul domnesc.

Dragul meu Viorel Moldovan, în lumea orașului meu de altădată e prețuită la nesfârșit romanța. Cântarea ce-ai încercat-o din melosul transilvan, că-ți iei pușca, încaleci calul și pleci la alt răzbel, n-o acceptă nici sârbii bulgari ce aduc de multe decenii legume minunate în piața ctitorită de Carol al II-lea în spatele minunatei prin autenticitate Mitropolii a celei de-a treia capitale Domnești a Valahiei.

Editorial Cornel Dinu. „Marinarii” lui Bergodi și nuielușa lui Moș Nicolae

Sâmbătă, Iașiul s-a întors pe noul gazon din Copou după pribegia de la Botoșani. După ce, în etapa a 13-a, pe 21 noiembrie, jucând „acasă” la Botoșani cu „vizitatoarea” de fapt gazdă de acolo, a pierdut cu 0-3. Numai la noi se poate constata un așa calambur de programare…

Călcarea noului covor de joc au făcut-o cu echipierii Voluntariului în oarecare creștere a prestației, care au condus chiar cu 2-0 la începutul reprizei a doua. Au fost egalați spre sfârșitul jocului și pentru că neamul nostru e prea obișnuit să ia două palme și imediat s-o ia la fugă! Că ar fi… sănătoasă…?! Când, de fapt, pare suferință cronică.

Digisport.ro

Ion Țiriac a văzut-o pe Simona Halep din nou pe teren și a dat verdictul

Echipele se comportă după aceeași practică înfrântă, retrăgându-se imediat în apărarea „sărăciei și a neamului”… Din începuturile noastre! Spectacol acceptabil, cu rezultat „întors” în meci nul de ieșeni. Salvați de mângâierea cu anticipație a nuielușei din traista lui Moș Nicolae, în care au mai pus un punct.

Dacă Moș Crăciun le va aduce și cadouri depinde numai de ei… Valabil și pentru Cristiano Bergodi și „marinarii” săi cu ancora pe piept, nu toți… calciatori!

Editorial Cornel Dinu. AXA de la Astra: Ta-Bu-Al. Ca marele trio milanez Gre-No-Li…

A doua partidă a sâmbetei a fost pe „Arena Națională”. Casa de moment a Stelei/FCSB. Sau definitivă, la câtă răutate e și între trupa Armatei și dezertații din Ghencea ai lui Gigi Becali. Am asistat la un adevărat regal, în special în prima repriză.

Joc deschis, pe porți, cu preocupare spre construcție sigură și finalizare împlinită. Fără a se apela, altfel atât de des în campionatul nostru, la contracararea adversarului prin mijloace distructive.

O ciocnire chiar fotbalistică între un FCSB care încă promite și axul (sau, mai potrivit poate… AXA?) Tamaș – Budescu – Alibec… Ta-Bu-Al… Ca pe vremuri Gre-No-Li la marele Milan din anii 1950… Suedezii Gunnar Gren, Gunnar Nordahl, Nils Liedholm… Veri Calciatori… Păstrând, evident, proporțiile.

Dar să revenim cu picioarele pe pământ mioritic. AXA Ta-Bu-Al confirmă meci de meci. Lăsând acum impresia că, indiferent cine-i mână în luptă de pe margine, când li se pune pata să pedepsească, tripleta asta cu adevărat „astrală” urcă adversarii pe eșafod și le aplică la final pedeapsa rezultatului.

Firesc, la felul în care discern și anticipez jocul, am anticipat încă de când s-au unit în triumvirat și au poftă de joc (antrenată vreau să cred…) că îi vor răspopi pe mulți!

Doar muncitor în tunelul fotbalului, Contra nu putea intui că ei pot fi luminița ce semnalizează reușita și la nivelul naționalei. Bietul de el! N-avea nici cu cine să se sfătuiască prin preajmă. Și nici nu știa că și în fotbal, ca și în viață, ești interpretat de cei cu minte prin simplul, dar definitoriul „Spune-mi ce anturaj ai ca să știm cine ești și ce poți!”.

Valabil și pentru iobagii fotbalistici din teren sau de pe banca antrenorilor „tocmiți” de „baciul” din Pipera. Cu mingea la picior sau demarcându-se și primind „obectul”, cum se spune, Budescu și Alibec au făcut veritabilă instrucție cu „răcanii” defensivi ai „diaconului” Bogdan pe Argeș în jos Vintilă.

Nu știu cât bine poate face Bogdan Andone ca antrenor deocamdată. Dar avându-i lângă el pe unsul cu multe alifii ale fotbalului Petre Buduru și pe ambițiosul patron Ioan Niculae, care știe ceva fotbal, rău n-are cum să făptuiască.

Editorial Cornel Dinu. Inexplicabila îmbrățișarea a „abțibildului” de la Rin cu minoritarii care i-au dat foc și-l înjură peste limita cortului

La ora în care la centrele de votare se aduceau sandvișuri, Clinceniul și Dinamo, pe un teren cucerit de ape, au avut multe momente de fotbal… academic. Spre deosebire de cum a fost la Iași, la Clinceni au condus gazdele cu două goluri. Iar egalarea lui Dinamo a venit în minutele ce au urmat până la sfârșitul primei reprize.

Joc palpitant și de calitate în continuare, ambele formații ratând victoria. Per total, un „6-6” consemnat cu aproximație umană la ocazii de a înscrie. Într-un fel, egalitate justă ca rezultat, dar și ceva ghinion pentru distribuția superioară a lui Dinamo.

Și fotbalul este supus justiției imanente. Iar nevinovații din teren, comandați de la Rin, nu-i exclus să plătească nemeritat în continuarea acestui campionat, ca urmare a ce a făcut șeful lor. Neintrând în play-off și pentru că soarta și-au făcut-o potrivnică. Prin îmbrățișarea inexplicabilă a controversatului proprietar cu minoritarii care i-au dat foc la casa-hotel Rin și-l înjură de ani buni (vorba vine buni…) peste limita cortului.

Depășind orice limită a omeniei creștine, i-au așezat la temelie sicriul și crucea prin care îi voiau… „tot binele pământului”?! Demnitatea, onoarea, ambiția, corectitudinea, discernământul și încă multe alte calități firești ale omului nu mai pot fi identificate, prin asocierea anunțată cu cei care-l doresc dispărut, la acest devenit doar abțibild al propriilor defecte.

Ce blestem pe „câinii” adevărați! Să le hotărască soarta o asemenea vietate! Care, vreau să cred, își face și semnul izbăvitor al crucii! De neînțeles și unic, probabil, în lumea noastră un asemenea comportament puțin spus duplicitar.

Editorial Cornel Dinu. Gaz fără presiune, „rarefiat” de un antrenor bine… hrănit!

Gazul Metan n-a mai împins presiunea binefăcătoare a victorie „acasă” de vreo lună și jumătate… Acum, oscilanta în rezultate trupă a Botoșaniului, după ocaziile avute, 4 în prima repriză, inclusiv un penalty (ce n-a fost!) ratat de Rodriguez în simbolicul minut 13, ar fi trebui să „arvunească” toate punctele de la pauză. Dacă n-ar fi „inventat” din nou intervenții aproape miraculoase veteranul medieșean dintre buturi, Răzvan Pleșca.

În partea a doua a meciului am asistat mai mult la piedici fizice și tehnice reciproce. Firesc, Edward (!) Iordănescu a rămas pe locul 5, oarecum asigurator deocamdată a prezenței în play-off.

Ceea ce își dorește și președintele Valeriu Iftime, secondat în ieșiri la rampă distractive, de diletantism fotbalistic zglobiu, și de bine… hrănitul său antrenor Marius Croitoru! Au, totuși, acum, 4 puncte diferență de ocupanta locului 6, decăzuta FCSB. De luptat pentru a încasa un pot mai consistent, se vor lupta plăieșii, se vor concentra cu siguranță.

Nu împărtășesc formula actuală cu împărțiri de puncte și poziții. Dar pentru că, în general, în fotbal, înșiruirea finală în clasament emană logică și dreptate, cred că ocupantele de acum ale primelor 6 locuri vor rămâne aceleași până la despărțirea play-off-ului de play-out. Adjudecându-și bonusurile financiare atât de râvnite de doar jinduitorii de sub ele.

Editorial Cornel Dinu. Jocul impus Băniei de Pițurcă începe să capete contur: a fost cam a cincea oară în acest campionat când Craiova a marcat 3 goluri

Am remarcat că a fost cam a cincea oară în acest campionat când Craiova a marcat 3 goluri. Incluzând și cele 4 de pe stadionul european din Bănie, fără cele 2 din „Ștefan cel Mare”, administrate tocmai atât de „urâtei” rivale Dinamo.

Poate un alt semn al Domnului pentru cel care „stoarce” Dinamo de când l-a luat în 2013, din poziția „Numai la mine comanda!”, ce n-a existat nici sub Ministerul de Interne dinainte de lovitura de stat din 1989. Dovedind astfel că n-are niciun… Dumnezeu!

Îmi fac totuși datoria de creștin practicant amintindu-i doar că toți cei care au condus Dinamo după 1990 ca pe o afacere profitabilă pentru ei au fost retezați de sabia Justiției.

Anticipam că Victor Pițurcă are nevoie de ceva timp pentru a fi mai întâi înțeles și apoi urmat în a duce „Universitatea” măcar aproape de ce juca și a fost cândva.

Sunt semne că jocul începe să capete contur și în atac, adică acolo unde nu prea are din ce să facă scântei de finalizare. Oricum, pe frontul de atac trupa combină și apoi pătrunde pe toată lățimea terenului.

Cam toate golurile au pornit din străpungeri pe benzi și finalizări din centru. Nu poate fi o coincidență! Ca și lărgirea spațiului de „plonjare” a lui Cicâldău, care a marcat venind din „cazematele” liniei a doua.

Editorial Cornel Dinu. Năucitorul Colțescu n-o știe, dar tu, tizule Șfaițer, ai uitat „Miorița”?

Ultima partidă a etapei a avut ceva istoric vreo 30 și ceva de minute. Oprit în mod deosebit de a doua eliminare pentru cumul de „galbene” dictată aiurea de năucitorul Colțescu Sebastian oaspeților. Nu vreau să cred că a fost cu premeditare, așa cum afirma prietenul Cornel Șfaițer, conducător acum la Sepsi. Pedepsita fără acoperiri regulamentare totale, urmând să evolueze în etapa următoare contra Craiovei! De unde e Colțescu…

Și, în încheiere, un gând mai mult… decât o părere… Îl știu citit pe tizul meu Șfaițer. Să te muți de la „Botșeni” la Sfântu Gheorghe ar putea însemna că sfidezi și pilda existenței noastre hărăzită parcă din ceruri în „Miorița”…