Editorial Cornel Dinu. Olaru anti FCSB, Lennon anti Rapid, Kopic pro Dinamo, Călin anti arbitraj

Universitatea lui Gâlcă, mă obligă mentalitatea sa să-i atribui… echipa din Bănie, a îngropat Buzăul în gaura celebrilor covrigi, Petrolul s-a extras din unirea Sloboziei, Ciobotariu de Botoșani l-a păcălit de Rednic de Arad, dar, cu tot respectul, miezul din dodoașcă rămân FCSB, Rapid și Dinamo.

Editorial Cornel Dinu. Olaru anti FCSB, Lennon anti Rapid, Kopic pro Dinamo, Călin anti arbitraj

Etapa 6 din SuperLigă nu a avut decât un cap de linie… pardon, de afiș, cel de lângă șinele Giuleștiului, dintre Rapid și Dinamo. …Lângă „Groapa” conului Jean Barbu, Dumnezeu să-l odihnească… „Groapa lui Ouatu, în câmpul întins și pustiu al Cuţaridei, de la marginea Cartierului Griviţa… Mahalaua Dracului…”, cum spunea chiar el la un șpriț de vară.

Tăcea ce tăcea, asculta mai mult, ce vreți, absolvent de Jandarmi, dar, când „trântea” una, era chintesența hazlie a discuției ce ne aprinsese și care ne stingea la moment. Oooo, tempora… Tempus non dimittit… Timpul nu iartă pe nimeni…

A fost o lume de vis a fotbalului bucureștean când erau chiar cinci echipe, răsfățatele Steaua și Dinamo, pitorescul Rapid și romanticele outsidere Progresul și Sportul Studențesc…

Digi24.ro

Cazul bărbatului care își droga soția și recruta online persoane să o violeze. Unii agresori reveneau și de 6 ori. Detalii din anchetă

Editorial Cornel Dinu. Rușinos: cum să pui căpitani la Rapid și Dinamo jucători străini, nici măcar cei mai valoroși, veniți la echipe acum câteva luni?!

…Cu căpitani neaoși, nu cu străini veniți de câteva luni, cum au fost Braun și Gnahore în Giulești, nici pe departe cei mai valoroși sau cei mai vechi jucători din echipe. Inexplicabile pentru mine aceste opțiuni ale celor doi antrenori, străini și ei.

De fapt, cine să le mai spună de tradiții când conducerile celor două echipe suferă de absența vechilor glorii… cu excepția, oarecum, a lui Viorel Moldovan, nici el, până la urmă, rapidist din tată-n fiu… De, ne „globalizăm” de ne merg fulgii…

Ce umor nebun și de cea mai bună calitate izbucnea în multe momente între fotbaliștii celor cinci „bucureștene”, care prin anii 60 făceau băile, masajele, bazinele recuperatorii cu toții la Baia Centrală de la Arhitectură, pe strada Biserica Enei.

Editorial Cornel Dinu. „Pasele” lui nea Tinel Stănescu vs „degajările” lui Rică Răducanu și Zoli Crișan

Eram junior în 1966 și bântuiam printre toți acești granzi din cartierele ale căror echipe făceau farmecul unic al lui Tudorică și trompeta lui sau semințele vândute de balabuste în cornete făcute din ziare.

Digisport.ro

"Domnule Țiriac, ați primit pensia recalculată?" Miliardarul i-a lăsat "mască" pe toți. Ce sumă ar încasa de la stat

Gândindu-mă acum la acele vremi și vremuri, cred că fiecare echipă avea un umor aparte. Mi-l amintesc pe nea Tinel Stănescu, cerberul Rapidulețului, odihnească-l Domnul… Eram la națională prin 1972, înaintea unui meci… și Rică Răducanu luase o boală… lumească… și nea Tinel: „Bine, mă nenorocitule, cum ai găsit-o tocmai p-asta?!”… „Să moară mama, tăticu’, era mișto pe-afară, de unde să știu că e stricată pe dinăuntru?!”…

Sau tot cu nea Tinel peste câteva luni… Mă cheamă sobru, ca de obicei, să ascult o discuție reparatorie, morală cu bietul Zoli Crișan, Dumnezeu să-l odihnească și pe el. Și îl ia în coarne „Zimbrul”, direct, abrupt: „Bine, Zoli, unde-ai găsit parașuta asta?!”. Și Zoli îl ia pe piept: „Maestre, nu permit! Nu permit o asemenea exprimare! O iubesc și va fi soția mea”… „Ptiu, ptiu, ptiu!”, scuipă-n sân nea Tinel, „Băăă, Zoli, dragostea e mai rea ca… diareea!”. Sigur, nea Tinel o spusese neaoș, vă închipuiți cum, am mai ameliorat eu exprimarea…

Și ce să mai spui că atunci când vatmanul tramvaiului se dădea jos la capătul liniei 5 să bea apă, iar Piți Varga se așeza „la manetă” și se dădea jos numai după ce trecea prin toate stațiile de pe șoseaua Iancului, cu opriri de profesionist, coborând numai la restaurantul Mediaș, unde-l aștepta trupe de chef cu șpriț mult și rece, cu orchestra dirijată, cu o mătură (!), de unul pe care-l chema chiar… Măturaru! Băiat din cartier, „frate” cu Piți…

Aveau și Progresul, și Sportul Studențesc intimitățile lor haioase, dar era alt nivel. Cât privește Steaua, puține răzbăteau din Casa Centrală a Armatei („Armătii” spunea portarul Suciu, venit de la Turda) din codoșlâcul tutelat de celebrul responsabil Carpen, păzitorul lor și în mod deosebit al lui Zavoda II. Când au venit Sătmăreanu, Pantea și, mai ales, Marcel Răducanu, au cam intrat și ei în lumea noastră de după meci…

Editorial Cornel Dinu. Amintiri cu viteză, între restaurantul MAI și… garnizoană!

Doamne, cum mai sărea, luându-și viteză, medicul stomatolog Vasile Alexandru cu motocicleta pe mesele ofițerilor din grădina restaurantului MAI de pe „Știrbei Vodă”! Și a doua zi, arest la garnizoană…

Sau cum ministrul Staicu, după ce, cu o seară înainte, jucători de-ai săi, din „Iancului”, au cam făcut halimai după „nește balitratise acolo” la „Ambasador”, a doua zi îi trimitea să se antreneze la… garnizoană, cu minunatul șef al ei, colonelul Ion Pumnea. Am mai povestit de drama acestui moldovean de omenie, în ce progrom a fost aruncat de mic copil, la celebra închisoare de reeducare cominternistă de la Pitești. O teribilă dramă…

Abil, generalul Staicu îi spunea lui Eftimie: „Grecule, sunt prieten cu taică-tu, nu te mai pedepsesc. Ai făcut-o a noua oarăanul ăsta. Dar te recompensez. Vezi, în vasul ăsta mare e aur, strâns de noi de la traficanți, ia ceva și pleacă să nu te mai văd!”.

„Grecu” povestea că a ochit un ceas cu brățară, aur curat, și a vrut, ce-i fi, ce n-o fi, să-l înșface. Imediat mâna ținută la spate a ministrului l-a plesnit cu o jordie de i-a sărit pricopseala din mână: „Aaaaa, chiar credeai că te premiez! Înapoi la garnizoană și te spun și lui taică-tu!”… „Nu, nu, vă rog frumos numai să nu știe tata”… „Bine, palicarule, trebuie să-ți dau ceva pentru speranța că te vei îndrepta… acum nu-i spun lui taică-tu… Marș la garnizoană!”.

Stați calmi și nu vă alarmați, nu săriți cu critica de veche ședință de partid. Se mai practică și acum, cam cu același protocol, asta-i cu adevărat „frumsețea”. Toate marile cluburi ale lumii au „melos” asemănător de cântări-întâmplări!

Important e altceva… să câștigi cât mai mult pe tabela de scor, motivând-ui prin orice mijloace, prin orice strategii pe fotbaliști să fie… fotbaliști! Profesioniști. Restul sunt povești…

Editorial Cornel Dinu. Darius Olaru cel Nervos a dăruit FCSB-ului o înfrângere

Nu pot trece peste ce a reușit Poli Iași, șocant, în fața unei distribuții FCSB incapabile să dea un gol. Și asta în „casa” tradițională din bulevardul Ghencea. Unde a mai pierdut „fecesebecaliuța” și cu Oțelul, în fața unor tribune arhipline, vreo 4.000 de spectatori în „Templu”, celelalte milioane sunt în concediu? Întreb și eu, nu dau cu parul, că se tot laudă peste tot că sunt cea mai iubită echipă din țărișoară…

Darius Olaru cel Nervos a dăruit o intrare canibală lui Bordeianu, autorul golului moldovean cu câteva minute înainte, probabil ca lecție să-și bage mințile-n cap și capu-ntre umeri. Și-a pus cenușă în cap după meci, dar cineva ar trebui să-l trezească la realitate pe supăratul ăsta pe viață și fotbal, brânză bună, Gigi, dar în burduf de… câine! Nicidecum „roșu”, să fim bine-nțeleși!

Posesie cam 70%-30%, dar fotbalul se joacă pe goluri, așa că punctele au zburat în Dealul Copoului. Schimbările masive de la pauză ordonate de „Palat” n-au adus jocul dorit de patron, Tavi Popescu și mult-așteptatul „Salvatore Della Patria” Florin Tănase fiind doar umbre ale jucătorilor de altădată.

Miculescu a fost mai vocal decât letal, Baba Alhassan și Șut au împins jocul cât au putut spre poarta inspiratului portar Fernadez, care a fost Jesus pentru echipa sa, dar a fost greu pentru FCSB să miște tabela de scor cu omul decisiv în minus.

Editorial Cornel Dinu. Alo… Hello… Domnu’… Mister… Sir… Mă, Neilică, mă… cum vrei să-ți spun… aici nu e Scoția și nu antrenezi o echipă de… rugby!

În tribunele Giuleștiului, „lume bună ca-n povești”, cum se alinta nea Nicu Văcăroiu, nelipsit pe vremuri de la meciurile „vișinatei” favorite. Ca și regretații mari rapidiști Colea Răutu, Fănuș Neagu, Ion Băieșu, Adrian Păunescu, Puiu Maximilian și chiar, mai demult decât demult, celebra „Regină a romanțelor”, Ioana Radu. Acum, multe nume importante din fotbal, Mircea Lucescu, Ionuț Lupescu, Adrian Mutu, Marius Niculae, Daniel Pancu, Răzvan Raț.

Rapidulețul, cu surlele și tobele imnului genial „născut” de Adrian Păunescu pe muzica lui Victor Socaciu, odihnească-i Domnul pe amândoi, dar cam belea pe teren. A legat rar patru pase în terenul advers. Nord-irlandezul Neil Lennon vrea să joace „britanic”, lungă peste ei, direct în careu.

Alo… Hello… Domnu’… Mister… Sir… Mă, Neilică, mă… cum vrei să-ți spun… aici nu e Scoția și nu antrenezi o echipă de… rugby! Reușiților afaceriști miliardari, v-a trebuit mult să pritociți un irlandez pârlit prin pub-uri! Încăpățânat să așeze echipa cum numai el înțelege, hotărât să-l pensioneze pe Săpunaru și să nu… demisioneze! Să vă fie de cap!

Editorial Cornel Dinu. VAR-uiți-l pe Călin, file de raport la CCA și puneți-l la păstrare!

Dincolo, Dinamo pare o altă echipă decât cea din sezonul trecut. O echipă realist așezată. Și-a meritat punctul. Ba chiar, pe final mult mai proaspătă decât Rapid, mai bătăioasă, mai coerentă, putea face surpriza unui pocinog vișiniu.

…Asta după ce le trecuse „câinilor” glonțul pe la ureche când, la 0-1, Petrila a scăpat de Costin la o lansare a lui Kait, dar n-a „ucis” meciul, n-a eutanasiat „câinii” pentru că „dulăul de pază” în poartă, slovenul Golubovic l-a „ghicit” și i-a parat șutul de 2-0.

Cum pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, peste numai un minut, la atacul următor al dinamoviștilor, Ignat l-a tras de tricou în careu pe Selmani, penalty clar, dar care a necesitat VAR în ochii senili… pardon, senini ai albitrului Iulian Călin (ce măgărie a comis în ultimul minut de joc, când Caragea scăpase pe contraatac unu la unu, dar el s-a trezit tușind în fluier pentru un fault în favoarea lui… Dinamo!) și același Selmani (din ce în ce mai consistent în joc) a bătut în cuie tabela de scor la 1-1.

„Giuleștina” deschisese scorul tot din penalty, tot nevăzut, necunoscut pentru fluierașul Călin, file de poveste de analizat la CCA, dat tot de VAR. Ca joc, însă, cam jale pe șine, mai rău ca la greva de la atelierele CFR Grivița în februarie 1933…

Nici Dinamo n-a rupt gura Giuleștiului, după trei sferturi din meci raportul șuturilor la poartă era 2-2. Dar „câinii roșii” au dat senzația de soliditate, de coerență mai mare în schemele de joc, parcă „respiră” potențial de creștere a exprimării de pe gazon. Pornesc, chiar dacă uneori riscant, chinuit, cu construcția de la portar, nu dau bufa-bufa, se văd trasee antrenate. Și au jucat fără o piesă foarte importantă, Dennis Politic. Să-i țină Dumnezeu cu… coada sus!