Un fel de „derby”, ghilimelele sunt obligatorii, cei care știu ce înseamnă exact termenul înțeleg de ce… deci un fel de „derby” al începutului de Superliga s-a disputat la Sfântu Gheorghe, unde poposi Universitatea Craiova, aflată pe locul 2, în curtea lui Sepsi, pe locul 4, ambele cu 8 puncte.
La Universitatea Rotarului Olguței iar nu e liniște. Dar când a fost vreodată de când conduce „rotarul retrocedărilor” of Pipera Home? De fapt, când e liniște la olteni când zaibărul fierbe tot anul? Simpatici într-un (alt) fel, cu stilul lor neaoș: „Ba zisăi, ba nu zisăi!”.
Am avut un chiriaș în curtea casei părintești din Târgiviște, oltean amărât. Oricât l-am ajutat, din nimic ne-a dat în judecată „dăcât” de vreo… cinzeci de ori dacă nu mai mult!
„Trebuie să fie întotdeauna ca ei”, îmi spunea regretatul Ștefan Andrei, diplomat de excepție, român adevărat, în cunoștință de cauză după ce l-a cunoscut și a lucrat cu Ceaușescu.
Simt că trebuie să povestesc, scuzați paranteza mare, în primul rând pentru atotprezentul în toate comentariile (ca și Gigi Becali) Mihai Rotaru, o întâmplare cu celebrul președinte al marelui Juventus, Giovanni „Gianni” Agnelli. Obișnuia să-și sune jucătorii pe la 6 dimineață, când pleca de la locuința din Villar Perosa, de lângă Torino, la uzinele Fiat. Și să le amintească faze teribile făcute de aceștia, care, sigur, erau sub vise și nu și le mai aminteau…
Când Agnelli l-a adus pe controversatul Luciano Moggi director, presa a contestat vehement numirea acestuia. Și tot într-un telefon dis de dimineață, pentru că altfel nu răspundea, un ziarist a primit explicația: „Să știi, mio caro, că regele nu se interesează cum îi îngrijește grăjdarul caii”. O avea grăjdar Rotaru? Sau vrea să aibă? Aceasta-i întrebarea nu numai pentru apropitaru’ ce conduce echipa olteană.
S-a jucat prea pașnic în primele 20 de minute la Sepsiszentgyörgy, fără ca vreuna dintre echipe să tragă la poartă. Apoi, dacă Baiaram a ratat dezmorțirea tabelei de scor în minutul 16, la o pasă ideală a lui Mitriță, în minutul 32 același gălăgios (nu numai în „sonoritatea” jocului…) Mitriță a fost lansat ideal de Paradela în minutul 32 și, singur cu portarul Niczuly, l-a lobat elegant și precis pentru 0-1.
Apoi, covăsnenii… câți or fi la Sepsi, că au avut 8 străini în echipa de start… au avut vreo două ocazii mari de a egala, dar portarul Laurențiu Popescu și-a scos echipa din apa… Oltului. Da, râul definitoriu al oltenilor trece și prin Sfântu Gheorghe. N-a lipsit ritmul în joc, anulat, însă, de prea puțină continuitate în posesie de ambele părți.
A doua repriză a fost deosebită. S-au atacat porțile spre gol în continuu. Gazdele cu pase scurte, oaspeții mai mult cu lansări pe Jolly Joker-ul Alex Mitriță. Care, scăpat singur cu Niczuly, putea să facă 2-0 pentru juveții săi în minutul 54, dar s-ancurcat în fente de fițe în locul unui șut simplu, plasat la colț. Și a fost luat cu fulgi cu tot de Sota Mino, abulicul albitru Radu Petrescu fiind în pauză de hidratare oculară, având ochii prea uscați ca să vadă ce se întâmplă la doi pași de nasul său.
A fost zbucium de ocazii, destule, de ambele părți în continuare și, la un meleu pe o respingere a… transversalei, Debeljuh a egalat cu mare șansă în minutul 69.
Și tot Mitriță, iarăși Mitriță, lansat de intratul în minutul 50 Crețu, l-a întors pe în minutul 82 pe Sato Mino și l-a executat la vinclu pe Niczuly, 2-1 pentru olteni.
Finalul i-a aparținut lui Sepsi, care a atacat cu toate mijlocele tehnice și liniile tactice. Craiova s-a apărat ordonat în poziționare și execuții, Mitriță a mai scăpat spre „singur acasă” la Sepsi, dar cel care putea face 3-1 a fost mijlocașul de nepronunțat, parcă, Mekvabishvili, mai bine-i zicem Anzor, nu?, care a nimerit doar bara în minutul 90+5, la un contraatac pe dreapta al direcției de atac a „frontului” oltean.
Și „balaurul” oltean a plecat neînvins de Sfântu Gheorghe, ba chiar cu toate punctele, ceea ce s-a întâmplat și în ultimele 4 întâlniri, de două ori acasă, de două ori în deplasare. Am asista, trebuie menționat, la un meci palpitant, poate cel mai bun și ca dinamică, și ca execuții, și ca număr de ocazii din acest început de campionat.
Radu Petrescu și-a dat iar în petec, era o minune să ducă un meci la bun sfârșit fără o gafă… pardon, „interpretare personală a regulamentului”. Al doilea „galben” dat lui Crețu a fost complet aiurea, paralel cu regulamentul, la un fault banal de joc, la mijlocul terenului, pe o construcție de joc a lui Sepsi, nicidecum în vreo fază de gol.
În comparație, intervenția ghiolbană a lui Ninaj la Paradela în minutul 5 al meciului n-a sancționat-o nici cu fault, ce să mai vorbim de galbenul cuvenit…
…Plus fazele de penalty trecute cu vederea senilă… pardon, senină cu care privește prin tine, din minutele 12 (Vlădoiu la Kallaku) și 54 (Sota Mino la Mitriță). Cine îl ține în brațe la CCA pe specimenul ăsta de om chinuit de viață, nu de meserie, că nu are, își face păcate meci de meci al protejului… pardon, protejatului.
La Cluj, a doua echipă a năbădăiosului Bursuc cu gura mare de Gruia, specie periculoasă prin agresivitate, a pus la colț cu scor de neprezentare nou promovata Unirea Slobozia.
10 jucători au înlocuit echipa de la Sofia, 1-0 cu Maccabi Petach Tikva, doar Sava a rămas să păzească poarta. Da, CFR Cluj poate spune (nu, însă, și Dan Petrescu, el nu va recunoaște asta niciodată!) acum că are două echipe competitive la același nivel. Ceea ce altă echipă din Superliga poate doar să viseze, oricare ar fi ea, „nea” Gigi!
CFR Cluj a dominat da capo al fine, însuși antrenorul Sloboziei, „câine roșu” de-al meu, Adi Mihalcea a recunoscut că echipa sa a fost depășită la toate capitolele. Louis Munteanu a început să-și „producă” efectele, două goluri (minutele 38 și 64), completat de Păun (minutul 52), „frânarii” nefiind deranjați niciun moment, de nimeni și nimic, inclusiv „pișcătura” lui Purece, gol de manual în „casa păianjenilor”, la 1-0 (minutul 40), anulat, însă, pentru un ofsaid anterior.
Păcat de războiul permanent al lui Dan Petrescu cu fluierașii cei negri (unii și la suflet, clar, vizibil și regretabil), ambele părți având vină egală și intoleranță maximă, ce au dus la meciul din Gruia la eliminarea Bursucului cu gura mare de către de grabă vărsătoriu de cartonașe Chivulete al II-lea cel Mic la „indicățiile prețioase” ale rezervei Cătălin Busi cel Vigilent, mare sfetnic băgătoriu de seamă și șopârle. Să le dea Domnul sănătate… că minte…